Miraculoasele Sânziene

Poate că astăzi mulţi dintre noi nu înţelegem şi nu reuşim să pătrundem pe deplin sensul şi semnificaţiile sărbătorilor străvechi. Cu toate acestea suntem cuprinşi de fascinaţie şi curiozitate în faţa acestora, fie că sunt de sorginte păgână, fie religioasă sau sunt rezultatul unui sincretism. În esenţă, aceste practici rituale au drept scop readucerea în actualitate, în prezent a unor momente care s-au petrecut în illo tempore, în vremurile străvechi.

Una dintre cele mai frumoase sărbători,  prin scenariul ritual după care se desfăşoară, este cea a Sânzienelor. Noaptea de Sânziene este momentul în care cerurile se deschid, când graniţele dintre lumi dispar, când magia capătă drepturi depline, când miraculosul pune stăpânire pe noi şi pe lume. Dar, ca să ajungem aici, ca să ne numărăm printre cei care “ştiu să vadă”, precum eroii lui Eliade, trebuie să urmăm întocmai scenariul ritual al sărbătorii Sânzienelor. Acum, la mijlocul verii, cei care sunteţi îndrăgostiţi, cei care doriţi să vă logodiţi, faceţi-o în Noaptea Sfântului Ioan Botezătorul. Căci este vremea celebrării belşugului din timpul verii, anotimpul unei explozii a vegetaţiei, asociat şi cu bogăţia viitoarei familii, mai ales că numele sărbătorii are, pare-se, legătură cu zeiţa daco-tracică Bendis, adorată în special de femei ca patroană a dragostei şi a maternităţii, ca ocrotitoare a gospodăriei. De aceea, tinerelor fete, luaţi-i pe flăcăi şi împreună mergeţi prin păduri, prin poieni, livezi sau păşuni de culegeţi flori, strângeţi-le în buchete şi-n cununi şi duceţi-le-n sat de le puneţi pe la porţile caselor, pe la uşi şi pe la ferestre, ca să vă fie gospodăriile păzite de forţele răului şi ca să aveţi parte de noroc şi de belşug tot anul. În această noapte plină de magie, natura întreagă are puteri miraculoase. Dacă suferiţi de vreo boală căreia nu-i găsiţi leac, culegeţi câţiva stropi de rouă de pe frunzele florilor de sânziene. Orice boală, orice suferiţă va fi vindecată. Tinere fete, dacă vreţi să ştiţi dinainte cine vă este ursitul şi când vă veţi mărita, veţi culege flori de sânziene, le veţi împleti în coroniţe, după care le veţi arunca pe acoperişul casei. Dacă cununa pe care o aruncaţi rămâne pe acoperiş, atunci vă veţi mărita anul acesta, dacă va cădea, mai trebuie să aşteptaţi. Iar când a doua zi îi veţi vedea pe flăcăi cu flori de sânziene la pălărie, e semn că au zărit cununile pe acoperişurile caselor voastre. Iarăşi, dacă voi, fetelor, vreţi să aflaţi de cine vă veţi lega destinul, luaţi câteva fire din aceste flori galben-aurii şi puneţi-le sub pernă. Pe cine veţi visa în noaptea aceasta, cu acela vă veţi mărita. Dacă vreţi, tinere femei, să fiţi frumoase şi atrăgătoare, purtaţi sânziene în păr şi-n sân, iar iubitul va rămâne mereu cu gândul la voi.
Urmaţi acest traseu-ritual căci el ascunde sensuri pe care noi, cei de azi, cu mintea noastră nu le mai putem cuprinde, dar cu sufletul ne mai putem încă bucura de ele.