“Doctrinele nu sunt niște mofturi”

Ioan Talpeș a recunoscut pentru Trustul GAZETA că România se află răscruce de schimbări, manageriate însă de o clasă politică ineficientă. Talpeș s-a pronunțat și asupra demascărilor celor care au colaborat cu fosta Securitate, declarând că fiecare caz trebuie judecat în parte, pentru că există grade diferite de vinovății și ar fi păcat să se comită erori în goana de a avea o clasă de oameni politici neșantajabili. Mai multe informații în interviul de mai jos.

* Reporter: Domnule Ioan Talpeș, de curând ați anunțat intenția de a înființa un nou partid, Uniunea Populară Social Creștină. De ce acum și de ce credeți că un nou partid se poate impune pe scena politică din România?

Ioan Talpeș: România se află acum într-un moment de răscruce a istoriei sale. De foarte multe ori s-a vorbit despre 1 ianuarie 2007 ca despre un asemenea moment, însă niciodată nu au fost de anticipat convulsiile prin care trece în aceste momente societatea românească. Pentru că se schimbă un sistem, se schimbă principii, reguli și legi. De fapt, se schimbă totul. Și în fața acestei provocări, clasa politică actuală s-a dovedit ineficientă. În a stabili prioritățile României, în a le promova și în a găsi soluții pentru a depăși starea de înapoiere și de blocaj în care ne aflăm.

Vedeți, partidele care compun acum scena politică actuală nu propun soluții reale pentru depășirea problemelor majore cu care ne confruntăm. În primul rând, pentru că aceste probleme nu sunt identificate și asumate, aceștia fiind doi primi pași obligatorii de parcurs în momentul în care îți propui să găsești soluții.

În același timp, deciziile politice în România nu sunt generate de către oameni aparținând unor partide în baza doctrinelor pe care le revendică. În permanență se prevalează de faptul că sunt de rezolvat crize sau alte situații urgente și, astfel, până în acest moment, nici un partid politic nu a generat o viziune în concordanță cu experiența europeană și care să integreze România în programele de dezvoltare ale UE.

În principal, din aceste motive cred că acum este nevoie de un asemenea partid politic și, în același timp, cred și în succesul lui. Pe parcursul istoriei lor, românii au dovedit de fiecare dată că în momente dificile au știut să aleagă soluția care îi ajută să depășească acele situații.

* Rep.: Ați amintit de convulsiile prin care trece societatea românească. Într-adevăr ne aflăm într-o situație fără precedent. Ce părere aveți despre toate aceste demascări legate de persoane care au colaborat cu Securitatea?

Ioan Talpeș: În primul rând, trebuie ținut cont de faptul că sunt niveluri diferite de vinovăție privind colaborarea cu fosta Securitate, înainte de 1989. Fiecare caz trebuie judecat separat pentru că vinovăția este întotdeauna individuală. Ar fi o mare eroare ca luați de acest val emoțional să nu mai fim capabili să distingem nuanțele. Este o mare provocare la care suntem supuși cu toții în această perioadă.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat care este obiectivul principal pentru care a fost inițiat tot acest demers. Și anume, creearea unei clase politice românești compusă din oameni neșantajabili. Pentru că, vedeți dvs., lucrul cel mai grav în cazul multor persoane care se află acum în discuția publică nu este neapărat gravitatea faptelor făcute înainte de 1989, ci cele de după 1990, când s-au aflat în prim-planul vieții politice, când știau de existența dosarului de la Securitate, când au negat public existența acestuia de fiecare dată când au intrat în discuție, când erau șantajați sau șantajabili și când aveau de luat decizii importante pentru România. Acesta este obiectivul principal pentru care este pornit tot acest demers și nu trebuie nici un moment scăpat din vedere.

Din acest motiv este nevoie de o nouă clasă politică ce își poate asuma atât condiția individuală a fiecărui om politic în parte, cât și condiția României în acest moment. Trebuie să recunoaștem că este greu de bănuit că un om politic, care nu este capabil să își asume responsabilitatea propriilor fapte, poate fi capabil să își asume responsabilități pentru România.

Partidelor le lipsește asumarea responsabilităților

* Rep.: Revenind la inițiativa dvs, de ce credeți că un partid popular este o soluție pentru această situație?

Ioan Talpeș: Mai devreme vă spuneam că partidele care au constituit scena politică din 1990 nu au luat decizii și nu au generat viziuni, bazându-se pe doctrinele de la care se revendicau. De altfel, este un fapt care a fost amintit de multe ori în această perioadă. Trebuie să precizez că doctrinele nu sunt niște mofturi, niște etichete care te ajută doar să faci parte dintr-o familie politică și în momentul în care vine vorba să poți spune că ești bine relaționat internațional.

Doctrinele politice care se regăsesc acum în Parlamentul European au constituit soluți reale la situația în care se aflau acele state după terminarea celui de-al doilea război mondial, când a trebuit să se reconstruiască. La aceste state ne uităm acum cu admirație și am vrea să le semănăm. Dar partidele politice care atunci și-au asumat reconstrucția lor au avut o viziune și principii foarte clare după care au luat măsurile necesare. Cu toate că și atunci apăreau tot felul de crize și de situații pentru care trebuiau luate măsuri imediate.

În particular, doctrina creștin-democrată a fost soluția pentru reconstruirea Germaniei, Austriei sau Italiei. Este doctrina care propune reîntoarcerea la individ și la valorile și nevoile sale. Reîntoarcerea la comunitate și la rezolvarea problemelor acolo unde ele apar.

România se află acum în situația în care nu trebuie să-și inventeze soluții proprii pentru depășirea situației în care se află, ci trebuie să urmeze modele care s-au dovedit de succes în Europa Occidentală. Din acest motiv, consider că un partid de orientare populară și viziune creștin-socială, încadrat în curentul european creștin-democrat este soluția pentru România.

* Rep.: Ce credeți că lipsește în mod real partidelor politice actuale pentru a face ca România să depășească situația actuală în care se află?

Ioan Talpeș: În primul rând asumarea responsabilităților și a răspunderilor. Responsabilități care trebuie enunțate public în modul cel mai explicit posibil și asumarea răspunderilor, de asemenea, în mod public și personal, indiferent de consecințe. Trebuie să recunoaștem că este un tip de atitudine care nu a caracterizat până în acest moment clasa politică din România. Ba mai mult, fiecare eșec personal, în momentul în care a devenit evident a fost explicat prin greaua moștenire și dezastrul lăsat de predecesori. În condițiile în care este știută de toată lumea starea de înapoiere și de blocaj în care ne aflăm și, mai ales, în condițiile în care au fost învestiți cu încredere tocmai pentru a depăși această stare.

În al doilea rând, faptul că nu au avut o viziune pe termen mediu și lung, bazată pe doctrinele de la care se revendică, legată de viitorul României, în concordanță cu strategiile de dezvoltare ale UE. Și spun asta pentru că, a începe să dezvolți strategii care nu sunt perfect sincronizate cu cele europene, în condițiile în care aderarea este iminentă, înseamnă a le concepe degeaba pentru că sunt irealizabile. În toată această perioadă s-au mulțumit să i-a măsuri exclusiv pentru depășirea unor crize punctuale, fără a le identifica și rezolva pe cele sistemice.

Și în al treilea, dar nu în ultimul rând, partidele politice actuale nu și-au propus și nu au militat pentru pentru întărirea sistemului instituțional. Un sistem care să ne reprezinte pe toți și care să ne ofere tuturor posibilitatea de a ne susține interesele. Partidele, indiferent care, au folosit instituțiile pentru a le pune la dispoziția clientelei politice, în loc să le profesionalizeze. Pentru UE acesta este un fapt de neconceput, care duce la disfuncționalitățile pe care le observăm fiecare dintre noi, în fiecare zi. Ceea ce partidele românești nu au înțeles este că politicul trebuie doar să coordoneze, nu să gestioneze structurile statului. Nici unul dintre ele nu a reușit să rezinte acestei tentații și iată situația în care ne aflăm.

Acestea sunt greșelile ultimilor ani, pe care nu dorim să le repetăm. Ba chiar vom milita ca ele să nu se perpetueze.

* Rep: Ce va însemna, de fapt, pentru România momentul 1 ianuarie 2007?

Ioan Talpeș: Sfârșitul real al comunismului în România. Vom începe o nouă perioadă istorică, în care ne vom reîntoarce la individ cu valorile și nevoile sale, ne vom reîntoarce la respectarea regulilor și a legilor. Din acest motiv, este nevoie de un sistem instituțional nou, de o viziune nouă și de o clasă politică nouă.

În ultimele luni observăm cu toții bulversarea prin care trece societatea românească, la toate nivelurile. Ea este o bulversare reală pentru că se schimbă o lume. Și orice asemenea schimbare, de o asemenea profunzime, inevitabil ajungem să o simțim cu toții. Toată această frământare de care este marcată în aceste zile România nu reprezintă altceva decât ultimele încercări ale acelei lumi de a mai supraviețui o zi, o săptămână. Însă ceea ce nu este încă înțeles pe deplin e faptul că această schimbare este inevitabilă și că nu are rost nici o împotrivire.

Acesta este motivul pentru care sunt foarte optimist referitor la reușita acestui demers, înființarea Uniunii Populare Social Creștine. Pentru că va fi un partid care se va înființa și va funcționa în și pentru această realitate. Fără nici un fel de moștenire care să îl abată de la această cale. Și doar împreună cu oameni care cred că România merită o asemenea realitate și vor munci pentru ea.

Doar așa vom putea deveni parteneri cu șanse egale în raport cu statele și cetățenii Europei democratice. Altfel, vom fi condamnați să rămânem o țară și o națiune marginală care nu caută decât diverse forme de supraviețuire.

A consemnat S.G.