Târnăveni. Moarte clinică

Tarnaveniul detine cateva recorduri triste: fruntas la debransari, respectiv numar de someri. In iarna anului trecut, ultimii locuitori ai Tarnaveniului racordati la retelele de distributie a agentului termic au clacat. Lipsa banilor si-a spus cuvantul, aruncand Tarnaveniul in prapastia medievala. Declicul dezastrului l-a generat falimentul succesiv al fabricilor din industria lemnului, chimica, textila, etc. Lovitura de gratie a venit odata cu inchiderea operationala a Bicapa in 1999, actiune ce a atras concedierea a peste 1000 de angajati, somajul atingand o cota alarmanta, de peste 20 la suta. Politicile ultimilor trei ani nu au adus o revigorare in viata economica a orasului, acesta continuand sa se zbata in aceeasi penumbra gri. Iar incercarile autoritatilor locale de a atrage bani de la buget, respectiv investitii externe au reprezentat tot atatea esecuri.
Colapsul industriei chimice din Tarnaveni, prin inchiderea operationala a Bicapa in 1999 a dat cea mai serioasa lovitura orasului. Dar venea dupa alte cateva “falimente” nedeclarate ale intreprinderilor din industria mobilei sau din cea textila, SCCA Tehnolemn sau Tarnava. Ambele fabrici au intrat in lichidare judiciara, iar patrimoniul ce a ramas nedevalizat, a fost vandut pe sume derizorii. Inchiderea portilor Bicapa a reprezentat insa primul semnal al falimentului unui oras intreg. Care putea fi preintampinat printr-un program eficient de restructurare. Lucru ce nu s-a intamplat. Consecintele nefaste ale opririi functionarii in proportie de 80 la suta a platformei chimice au fost in principal disponibilizarile masive, fara crearea unei alternative profesionale celor peste 1000 de angajati concediati si reducerea pietei de desfacere a Tarnaveniului, determinata de drastica diminuare a puterii de cumparare a locuitorilor. Bicapa functioneaza si in momentul de fata la o “cota de avarie”, principalele sectii fiind inchise din cauza situatiei economico-financiare dificile. Aceasta se traduce in datorii acumulate in special catre furnizorii de energie electrica, respectiv gaz metan de peste 240 de miliarde. Cat despre cei 200 de salariati care se mai preocupa de instalatiile scapate de rugina, acestia sunt platiti din patru in patru luni. Fapt ce spune mult despre alternativele de munca in Tarnaveni.

Prohodul Bicapa

Anul trecut, APAPS s-a lepadat de pachetul de 96,5 la suta detinut la Bicapa contra sumei de 4,6 milioane de dolari si a promisiunii de iertare de marea majoritate a datoriilor. Incercarile de resuscitare a combinatului si fluturarea sperantei de reangajare a unei treimi din somerii din zona Tarnaveni (aproape 3000 de oameni) raman dupa mai bine de 6 luni de la semnarea contractului de privatizare in suspensie. Iar potrivit unui curent de opinie, si in ciuda unui Valerian Simirica care se incapataneaza sa joace rolul unui salvator, platformei chimice de la Bicapa i-a sunat ceasul falimentului in momentul inchiderii operationale. Nu-i mai lipseste decat prohodul unui sobor de directori, oficialitati, pentru a fi ingropata pentru totdeauna.

Municipiu fără două miliarde

Nici administratia publica locala nu sta pe roze. Banii de la contribuabili se strang cu taraita, in ciuda faptului ca impozitele sunt rezonabile. Marii cotizanti insa, mai uita de darile catre bugetul local. Cel mai socant exemplu al impotentei financiare a orasului de pe Tarnava Mica ramane incapacitatea de a-si plati pana in ziua de astazi restantele de doua miliarde de lei catre executantul podului de acces in oras, SC Ancona SA Targu Mures. Primaria Tarnaveni a esuat si intr-un alt domeniu, termoficarea. Serviciul public din subordinea Consiliului Local, SC Comunale a asistat neputincios la atingerea procentului de 100 la suta a debransatilor de la sistemul de furnizare a agentului termic si la acumularea pierderilor. Apreciabile. Toate acestea s-au intamplat anul trecut, dupa ce autoritatile locale au aruncat pe geam doua miliarde pentru modernizarea centralei termice din cartierul Armatei la care erau racordati 30 la suta din locatari. Urmarea fireasca a fost inchiderea ei pentru nerentabilitate, deoarece nu avea consumatori. Cat despre revigorarea utilitatilor publice, se vor face pe bani europeni. Doar ca nu stim daca primarul democrat, reconvertit in pesedist, Octavian Popa, va prinde in acest program vreo reabilitare de retele de apa sau canalizare. Un alt esec a fost ratarea obtinerii statutului de zona defavorizata pentru un oras in care somajul se mentine la aproape 20 la suta

Investitii cu pipeta

In ultimii ani, investitiile straine in zona Tarnaveniului s-au facut cu pipeta. Prea putini investitori s-au incumetat sa patrunda intr-o zona moarta, unde singura facilitate era forta de munca ieftina, dar fara asigurarea unei piete de desfacere. De aceea, economia locala continua sa fie controlata de cei cativa baroni locali, ramasi din perioada predecembrista fermi pe pozitie. Ei controleaza totul si fac jocurile de culise in industria locala, comert, piata muncii hotarand pana la urma pentru un intreg oras

Poluarea

Pe langa gravele probleme sociale si administrative, Tarnaveniul se confrunta cu grave probleme ecologice. Pentru ecologizarea celor trei bataluri epuizate din jurul platformei chimice de la Bicapa ar fi necesare peste 10 milioane de dolari, pe care nimeni nu se incumeta sa-i cheltuiasca. Un joc inconstient cu sanatatea si viata locuitorilor Tarnaveniului. Dar ce mai conteaza acest lucru intr-un oras fara perspective?

Populatia municipiului Tarnaveni a scazut de la 31 de mii de persoane in 1992, la 26500 in 2002. Diferenta de 4500 de persoane reprezinta cea mai drastica scadere de populatie a unui oras din judetul Mures. Din cele  9800 de locuinte, 7300 dispun de baie si 8200 de alimentare cu apa. Numarul mediu de persoane pe o locuinta este de 2,66.

Nebunia de la Tarnaveni

In Tarnaveni se afla unul dintre putinele spitale municipale din tara unde se trateaza bolnavi psihici cronici, aproximativ 150 de pacienti fiind internati permanent aici. Sistemul de decontare a cheltuielilor de spitalizare, care a devenit o formula aritmetica, tocmai pe ei ii scapa din vedere, motiv pentru care spitalul pierdea in jur de 10 miliarde de lei pe an.
Pana la urma s-a reusit obtinerea decontarii cheltuielilor legate de acesti pacienti, insa spitalul a ramas in continuare subfinantat pentru ca CNAS stabileste tarifele in functie de preturile din 1999.
In ultima perioada, acest spital (ca si multe altele) se afla la limita supravietuirii, cu un stoc de medicamente redus la cel absolut necesar. Dar aici lucrurile se complica din cauza sectiei de bolnavi psihici cronici. Aproximativ jumatate din paturi sunt ocupate de astfel de pacienti care stau internati luni sau ani de zile. Sectia urmeaza sa fie transformata in institutie de asistenta medico-sociala, dar ne indoim ca aceasta schimbare va aduce mai multi bani sectiei, care la ora actuala functioneaza in conditii jalnice.