Începem sau continuam cu temporizarea restructurarii domeniului energetic?
Septembrie ar trebui sa fie luna în care se vor lua decizii capitale pentru sectorul energetic.
Stim deja ca în septembrie, Guvernul va hotarî locatia pentru noua centrala nucleara care se va construi în România. Noi speram, cu argumentele pe care le-am prezentat deja cu alte ocazii, ca aceasta locatie va fi nu prea departe de noi.
O alta decizie asteptata este cea care va hotarî în ce mod se va restructura sectorul de producere a energiei si care va fi impactul în pretul final al energiei platite de cetatean.
Propunerea recomandata de Ministerul Economiei presupune înfiintarea a doua mari societati.
Din prima mare societate urmeaza sa faca parte complexurile energetice Turceni, Rovinari si Craiova, unitatile 1 si 2 de la Cernavoda, hidrocentralele Vâlcea si Slatina, Societatea Nationala a Lignitului Oltenia (SNLO) si o parte din Electrica.
A doua mare societate va include CTE Deva, CET Paroseni, ELCEN Bucuresti, hidrocentralele Portile de Fier, Caransebes, Hateg, Arges, Cluj, Bistrita, Sibiu, Sebes, Buzau, Târgu Jiu, Compania Nationala a Huilei (CNH), cealalta parte din Electrica si Romgaz.
Sigur, orice încercare de restructurare va naste întotdeauna reactii pro si contra. În opinia mea, nici o propunere nu poate fi perfecta, de data asta avem însa ceva, putem îmbunatati, trebuie sa facem însa ceva pasi înainte. Toata lumea constienta de impactul energiei în confortul vietii noastre, a facut deja acesti pasi. De data asta avem un plan.
Nu voi intra prea mult în detalii tehnice, pentru ca nu e locul si s-ar plictisi cititorii, dar ideea gruparii în acest mod a principalilor producatori de energie din România are la baza încercarea de a introduce concurenta si de a reduce în final pretul. S-ar putea obtine astfel un pret mediu de productie de 44-45 euro pe MWh. Asta în conditiile în care azi Hidroelectrica, cel mai ieftin producator, are costuri de 26 euro pe MWh, iar Termoelectrica, cel mai scump producator, produce cu peste 100 euro pe MWh. Veti spune imediat, de ce sa nu lasam pe piata pretul asta mic de la Hidroelectrica? Pentru ca el oricum nu apare în cosul de energie vândut noua în final, de “Electrica”. Aceasta cota este apanajul “baietilor destepti”. În România azi, energia produsa HIDRO este în proportie de 27%. Uitati-va pe verso-ul facturilor dumneavoastra de la ELECTRICA, si veti vedea ce cota HIDRO reusesc ei sa procure, pentru a o introduce în cosul care apoi vine catre noi. Apoi, fata de varianta anterioara, în care se propunea un singur mare gigant energetic, de data aceasta avem doi mari producatori. Concurenta este asigurata în plus si de marii producatori privati care activeaza azi în România, investitiile CEZ, E-ON, ENEL, PETROM, etc.
Oricum, în Europa dezvoltata, toate marile companii producatoare de energie functioneaza cu mixt de resurse energetice primare (carbune, gaz, hidro, nuclear, regenerabile). Este absolut logic, pentru ca ei sunt constienti ca siguranta sistemului energetic implica mentinerea în functiune si a termocentralelor, chiar daca au costuri mai mari.
De fapt, numai în acest mod, prin companiile rezultate (bine capitalizate), bancile vor fi de acord sa acorde credite de retehnologizare, strict necesare facilitatilor termo existente. Termocentralele sunt obligate sa se conformeze cerintelor de mediu impuse de Comisia Europeana. Însa, pâna acum, nu au fost gasite resursele financiare necesare acestor investitii. Mai mult, numai în acest mod profiturile obtinute din energie (de la producatorii rentabili) pot fi investite tot în energie (în zona termo), prin investitii pentru tehnologii de vârf. Altfel, profitul amintit merge la bugetul consolidat si de acolo…
Chiar si Nuclearelectrica (statul român are mari probleme în a gasi finantare pentru cota sa de 51%), va fi mai puternica din punct de vedere financiar, putând angaja credite pentru investitiile necesare realizarii unitatilor nucleare 3 si 4–Cernavoda.
Exista si pareri ca aceste doua societati vor distorsiona „preturile marginale” de pe bursa de energie. Pretul marginal este egal cu oferta cea mai scumpa din piata care se accepta la un moment dat. Când cererea de consum este redusa, aceasta oferta apartine producatorilor eficienti si pretul pietei este mic. Când consumul este mare, la orele de vârf, ultima oferta este a producatorilor ineficienti, care este ridicat. Am aratat însa înainte ca vor ramâne înca destule unitati independente (microhidrocentrale, turbine, producatori privati foarte eficienti etc), astfel încât concurenta sa fie asigurata.
Ar mai fi ceva comentarii, am sa închei totusi spunând ca reorganizarea va crea un mix energetic sigur. Nu avem prea multe variante. Sau vom creea doi actori puternici (români) pe piata, sau noi, cu producatori mici-mijlocii, depasiti ca si tehnologie, inflexibili în a “vira” rapid de la o situatie la alta, de la un tip de combustibil la altul, vom concura cu “gigantii” din strainatate si vom “ateriza“ din nou în ipostaze incomode si dificil de gestionat.
Ioan ROMAN
