Războiul s-a terminat, războiul continuă

După ce tancurile americane au pătruns în Bagdad pentru a-l înlătura pe Saddam Hussein, analiştii politici s-au întrebat unde se va desfăşura următorul război purtat de Statele Unite. Îşi vor continua americanii marşul triumfal spre Siria sau administraţia Bush va mări presiunea politică şi militară asupra Iranului? După cum se desfăşoară lucrurile în ultimele săptămâni, răspunsul este simplu: războiul continuă, tot în Irak.
Spre deosebire de campania-fulger din martie şi începutul lunii aprilie, de data aceasta războiul nu va dura câteva zile, ci luni sau chiar ani. La fel ca şi în Afganistan, comandanţii militari americani din Irak se confruntă cu o rezistenţă sporită. Numărul exact al acţiunilor inamice nu este cunoscut cu exactitate, pentru că americanii oferă date numai despre victimele lor, nu şi despre fiecare ambuscadă. Cu toate acestea, este evident că atacurile asupra trupelor Pentagonului au devenit tot mai frecvente. De la 1 mai, data încheierii oficiale a operaţiunilor militare în Irak, numărul victimelor americane a crescut constant. Aproape 50 de soldaţi au fost ucişi sau răniţi în atacuri izolate sau ambuscade. Cifra este foarte mare, ţinând cont că în timpul celor trei săptâmâni de război intens au fost omorâţi 170 de soldaţi aliaţi. Atacurile rezistenţei irakiene s-au concentrat în zona capitalei şi în două regiuni apropiate: la nord de Bagdad, lângă Balad, Baquba şi Tikrit, oraşul natal al lui Saddam Hussein, şi la vest, lângă oraşele Falluja şi Ramadi. Americanii au ripostat dur, efectuând două operaţiuni de anvergură: ‘Lovitură în peninsulă” şi “Scorpionul deşertului”. Prima s-a desfăşurat în regiunea Balad, lângă fluviul Tigru, în urma acţiunii fiind arestaţi 400 de localnici. Cea de-a doua operaţiune a avut drept scop capturarea de luptători loiali lui Saddam şi prevenirea ambuscadelor împotriva trupelor americane. Într-un singur raid efectuat asupra unei tabere de antrenament aflată la 145 de kilometri nord-vest de Bagdad, lângă frontiera cu Siria, americanii au ucis aproape 70 de militanţi. Soldaţii americani au descoperit aici o ascunzătoare care conţinea rachete antiaeriene SA-7, aruncătoare de grenade şi mitraliere AK-47. Într-un alt raid, oficialii americani au ucis 27 de luptători irakieni care au atacat o patrulă americană la nord de Bagdad.

Război de gherilă

Zona cea mai agitată rămâne însă capitala. Un soldat american a fost ucis pe 17 iunie, în timp ce patrula în oraş. După acest incident, trupele americane, înarmate până-n dinţi, au declanşat razii ample şi au înăbuşit demonstraţiile din Bagdad. Pe 18 iunie, ei au tras asupra unor soldaţi irakieni lăsaţi la vatră care demonstrau în faţa comandamentului militar american. Cel puţin doi oameni au murit în acest incident. Militarii SUA se confruntă cu un evantai larg de forţe, care cuprinde foşti membri ai partidului Baas, luptători paramilitari, soldaţi irakieni lăsaţi la vatră şi militanţi fundamentalişti arabi care vin în Irak cu intenţia de a ucide cât mai mulţi americani. Scopul acestora este de a duce un război de hărţuire cât mai sângeros, în speranţa că americanii se vor speria de perspectiva transformării Irakului într-un nou Vietnam şi vor părăsi ţara. Oficialii Pentagonului susţin că rezistenţa devine din ce în ce mai organizată, deşi atacurile nu sunt coordonate de un singur comandant sau forţă inamică. Ei dau ca exemple situaţia din Falluja, unde insurgenţii au folosit sisteme de semnalizare pentru a anunţa sosirea trupelor americane, manifestele care promit recompense irakienilor ce atacă duşmanul, ambuscadele şi taberele de antrenament descoperite în vestul ţării. Experţii militari consideră că există mai multe motive care explică continuarea şi intensificarea luptelor din Irak. Primul ar fi acela că mulţi dintre insurgenţi, membri marcanţi ai fostului Partid Baas, dizolvat de americani, nu au nici un viitor în Irakul post-Saddam. Toţi au fost prodund legaţi de vechea ordine existentă şi visează să-i izgonească pe americani şi să revină la putere. Pentru ei, fostul conducător irakian, despre care se crede că este în viaţă, rămâne un simbol al rezistenţei. Potrivit informaţiilor culese de serviciile de informaţii americane, ex-baasiştii plănuiesc să se întoarcă la putere ca parte a mişcării intitulate Partidul Reîntoarcerii. Un alt motiv al continuării luptelor este faptul că Irakul a devenit un “magnet” pentru fanaticii islamişti însetaţi să ucidă americani. Aceştia nu mai au nevoie de planuri sofisticate pentru atacarea trupelor americane din Arabia Saudită sau a marinarilor din porturile Golfului Persic, câtă vreme aproape 150 000 de soldaţi SUA se află în prezent în Irak. Militarii sunt amplasaţi în interiorul sau la marginea oraşelor importante, astfel că localizarea şi atacarea lor este facilă. Geografia ţării este un alt factor important în ecuaţia luptelor. Irakul este o ţară mai mare decât California, în care formaţiunile de gherilă dispun de multe ascunzători, greu de identificat.

Perspective sumbre

Pe măsură ce trupele SUA se vor împrăştia tot mai adânc în interiorul Irakului, numărul victimelor în rândul soldaţilor va creşte substanţial. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că, în prezent, Irakul este o ţară inundată de arme, de la pistoale până la lansatoare de rachete. Americanii, obişnuiţi cu dreptul constituţional de a purta arme, le-au permis cetăţenilor irakieni să păstreze arme precum Kalaşnikovul, cu condiţia să le ţină în case. În aceste condiţii, strategii Pentagonului avertizează că trupele de ocupaţie sunt foarte vulnerabile, iar numărul pierderilor va creşte exponenţial.
Pentru americani, lunile care vor urma vor însemna o lungă campanie de raiduri terestre şi bombardamente aeriene, prin care se va încerca izolarea şi distrugerea rămăşiţelor vechiului regim. Scopul Statelor Unite va fi acela de a distruge orice rezistenţă, până când o nouă autoritate irakiană va fi capabilă să menţină ordinea. Timpul lucrează însă în defavoarea Americii. Deşi comandanţii militari insistă asupra faptului că sunt necesare acţiuni ferme pentru restabilirea ordinii, irakienii se plâng tot mai tare de tratamentul brutal şi nedrept la care sunt supuşi de forţele de ocupaţie. Dacă nu vor reuşi să menţină un minim echilibru, americanii vor provoca şi alimenta exact genul de rezistenţă pe care încearcă să o anihileze, cu consecinţe dezastruoase pe termen lung.