Revista nr.2 de ”žcaricatura, umor si lipsa de bun simt””“ Papiu Underground

O poveste mai veche, nicidecum acoperita de praf, ba dimpotriva, cu miez dulce acrisor, coaja rumena, aluat bine dospit si putin arsa la fund si pe margini. Spun asta pentru ca revista despre care va voi da detalii în urmatoarele rânduri a cunoscut, înca de la prima lansare, toate stadiile care îi puteau face publicitate în vreun fel sau altul. În prima faza a fost mediatizata pozitiv de toata lumea. Asta se întâmpla înainte de aparitia ei pe „piata†liceului Papiu.
Vâlva mare, se anunta lansarea în cadru festiv, odata cu terminarea Zilelor Colegiului, a revistei „Papiu Underground â€. Nimic nu parea în neregula, aplauzele nu mai conteneau, elevii dadeau buzna sa-si achizitioneze noua aparitie, când, ce sa vezi: doamna Mascasan, foc si para, cu o falca-n cer si cu una-n pamânt, aterizeaza la locul cu pricina si confisca toate revistele pe care pune mâna, cu motivatia ca sunt niste ineptii si niste balarii care, printre altele, îi ataca integritatea într-un mod josnic. A doua zi, parinti la scoala, amenintari peste amenintari, promisiunea scaderii notei la purtare a redactorilor colaboratori la urmatoarea abatere disciplinara, domnul profesor de desen, Frunza Mihai, mustrat pentru colaborarea cu cei „trei rasculati†s.a.m.d. Toatea acestea, pentru niste articole amarâte în care erau descrise adevaruri cu privire la viata de papiist într-o maniera ludico-ironica si destul de acida.
Cu aceeasi arzatoare dorinta, cei trei liceeni au hotarât publicarea celui de-al doilea numar al revistei în primavara acestui an, în ciuda dificilelor situatii cu care s-au confruntat anterior. Date fiind toate acestea, pauza mare mi-a oferit timpul necesar interogarii lui Ionel Pui, nonconformistul si autorul câtorva articole din „Papiu Undergroundâ€.
Reporter: Ce sentiment ai acum, înainte de aparitia celei de-a 2-a revista „Papiu Undergroundâ€, având în vedere scandalul iscat dupa lansarea primului volum?
Ionel Pui: Sunt oarecum amuzat si convins ca va fi mai bine primita decât cea anterioara, nu vor mai aparea nume reale, asa ca nu vor mai putea exista nici tipicile acuzatii de pâna acum. O cladire impunatoare va domina fundalul copertii, iar în prim plan, niste gratii solide. În primul numar, pe aceeasi cladire era scris Papiu, acum va fi pur si simplu o adunatura de ziduri, aparent anonima.
Rep: Referitor la subiectele care populeaza articolele, am convingerea ca sunt scrise în acelasi inconfundabil stil. Cât de acide sunt formularile, de data aceasta?
I.P.: Tema generala este penitenciarul. Totul se desfasoara pe niste platouri de filmare fictive, în care penitenciarul bântuit adaposteste un monstru care trebuie exterminat. Bineînteles, totul e fantastic, aluziile pot fi infinite, depinde de ochiul cititorului. Deci, nu ne-am schimbat modalitatea de exprimare, doar numele personajelor.
Rep.: În familie cât de încurajat ai mai fost dupa publicarea primului numar?
I.P.: Ai mei nu stiu.
Rep.: Era vorba ca la înca o „abatereâ€, nota la purtare va fi scazuta sau vei fi exmatriculat. Asa ca unde vom fi prezenti la urmatoarea lansare?
I.P.: Cererea a fost depusa azi la directiune, asteptam confirmarea domnului director, vrem sa publicam tot în Papiu, cine sa citeasca si sa ne ajute sa schimbam ceva daca nu colegii nostri, sunt singurii carora le pasa. Daca nu vom primi aprobarea, ne descurcam. Se va numi doar Underground si o vom vinde prin liceu, deci e acelasi lucru, mai putin formal.
Din partea redactiei, toata sustinerea si s-auzim de bine, fara exmatriculari si cu înca vreo 100 de numere la activ, pâna termini liceu’, bai rebelule!