Sighişoreanul de la Beşiktaş

Să lucrezi cu Mircea Lucescu este o onoare, dar dincolo de asta înseamnă şi altceva. Înseamnă că eşti un profesionist, pentru că un antrenor de talia lui Lucescu nu lucrează decât cu oameni care-şi fac meseria cum scrie la carte. În toamna trecută, Ziarul vă aducea în pagină povestea familiei Popa, din Sighişoara, a cunoscutului recuperator fizic Mircea Popa, prin mâna căruia au trecut nume mari din sportul românesc. La capătul unui sezon greu, în care a câştigat campionatul Turciei cu Beşiktaş, el a venit pentru o scurtă vacanţă acasă, la Sighişoara. N-am scăpat ocazia de a sta puţin de vorbă cu un om a cărui viaţă merită aşternută în paginile unei cărţi.

Pentru cei care nu au citit reportajul publicat de noi anul trecut, e bine să spunem câteva lucruri despre Mircea Popa. El a avut primele legături cu fotbalul în adolescenţă, când a jucat mai multe meciuri la echipele sighişorene aflate atunci în eşalonul 3. A plecat apoi la Braşov unde a fost luat în echipa de tineret Steagul Roşu. După terminarea liceului a făcut studii de medicină sportivă, timp de doi ani.  A spus adio  fotbalului, după o accidentare gravă, suferită la picior, în timp ce juca în echipa a două a clubului Progresul. Ironia sorţii a făcut ca Mircea, oprit din cariera fotbalistică de o accidentare, să ajungă mai târziu omul ce avea să repună pe picioare o mulţime de sportivi cu probleme grave de sănătate. A urmat apoi cursurile Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, specializându-se în medicină sportivă. În anii de după studenţie priceperea şi inspiraţia l-au propulsat spectaculos în acest domeniu. A ajuns şeful cabinetului de recuperare de la Steaua, unde, între 1971 şi 1990 a reintrodus în circuit sute de sportivi, dintre care mulţi credeau că nu mai au şanse să-şi contiue cariera. Unul dintre cazurile celebre din acea perioadă a fost cel al lui Rotariu. Acesta a făcut o formă foarte urâtă de ruptură de ligamente încrucişate. Toţi au spus că e gata, că trebuie să renunţe la fotbal. Mircea Popa s-a încăpăţânat să creadă altceva, şi a demonstrat că ştie ce spune. L-a pus pe picioare pe Rotariu, care a mai jucat fără probleme, ani de zile. Exemple ca acesta ar fi cu duiumul., şi nu numai din fotbal. În 1990 Mircea Popa s-a despărţit de Steaua, dar a continuat să-şi facă meseria. A lucrat cu lotul naţional de fotbal, unde s-a bucurat de multă apreciere. Colaborarea cu naţionala a durat până în 2000, dar şi acum este căutat de jucătorii care au probleme. Rezultatele miraculoase ale muncii lui au făcut ca jucători cum ar fi Prodan, Dorinel Munteanu sau Gică Popescu, să-l ia cu ei pe Mircea, la echipele unde evoluau, timp de luni de zile, pentru a-i ajuta.  Printr-o astfel de conjunctură a ajuns la Galatasaray, unde jucau Gică Popescu şi Hagi. Pentru a-l avea tot timpul lângă ei, cei doi au insistat să fie angajat la echipa turcă, unde antrena Lucescu. Mircea a lucrat acolo până anul trecut, când Lucescu a preluat conducerea rivalei Galatei, Beşiktaş. Mulţumit de rezultatele lui Mircea Popa, Lucescu a cerut ca sighişoreanul să treacă şi el la Beşiktaş. S-a mai scurs un an, la capătul căruia echipa unde joacă Pancu a câştigat campionatul. Fără îndoială, Mircea Popa a avut şi el partea lui de contribuţie la succesul lui Besiktas. Chiar dacă este departe de casă şi munceşte foarte mult, sighişoreanul are o mare mulţumire sufletească. Condiţiile de lucru sunt ireproşabile, este apreciat, iar munca îi este bine plătită. Deşi ar fi vrut să se retragă, pentru a-şi trăi liniştit bătrâneţea, Mircea Popa nu a putut spune “nu” unei noi solicitări venite din partea lui Lucescu. Va mai rămâne un an la Beşiktaş.
Omul Mircea Popa

Primul lucru pe care îl remarci la Mircea este acea aură a omului împlinit, format într-o lume bună. Părul alb este singurul lucru care-i trădează vârsta. Ţinuta impecabilă, eleganţa şi siguranţa fac din persoana lui o companie extrem de plăcută. Dar poate lucrurile care trebuie apreciate cel mai mult la el sunt bunul simţ şi modestia. Aprecierea de care
s-a bucurat în întreaga carieră nu i-a întunecat deloc judecata. “Ştiu că fără ajutorul lui Dumnezeu nu aş fi reuşit să ajung aici” mărturiseşte simplu sighişoreanul. Succesul din plan profesional s-a împletit armonios cu o viaţă de familie echilibrată. Are o soţie, Mihaela, de nota 10, iar fiica lui, Andreea, i-a dăruit 4 nepoţi. Împreună au reuşit să-şi aranjeze casa din Sighişoara, în aceeaşi notă de bun simţ. Deşi şi-ar fi permis o locuinţă luxoasă, Mircea şi Mihaela s-au limitat la ceea ce e nevoie pentru un trai decent, liniştit. Casa e amenajată cu gust şi se completează bine cu o curte plină de verdeaţă. Crama din subsolul clădirii, unde Mircea ţine câteva lucruri cu valoare sentimentală, aduse de prin lume, e locul cel mai îndrăgit din casă. Împreună cu prietenii apropiaţi, Mircea stă aici la poveşti. Nu va trece probabil multă vreme până când aceste întâlniri vor fi mai dese, pentru că Mircea are de gând să se retragă în curând acasă. “Toată viaţa mea am muncit. A fost o activitate contra cronometru. Abia am apucat câteva zile pe an în care am putut să stau cu familia. Vreau să mă bucur măcar la bătrâneţe de timp liber. Să stau cu prietenii, să ud gazonul din curte şi, cel mai important lucru, să-mi cunosc ţara. Îmi doresc foarte mult să străbat toată România, să văd frumuseţile ţării”, a spus sighişoreanul.
Despre Mircea Popa s-ar mai putea o mulţime de lucruri, pentru că în 40 de ani de carieră a văzut şi făcut multe. O pagină de ziar poate surprinde însă numai esenţialul. Dacă va ajunge cândva să aştearnă pe hârtie ceea ce a trăit, cu siguranţă vom afla şi alte lucruri interesante despre omul şi profesionistul Mircea Popa.

Atenţie Sighişoara !
Paradoxul face ca omul care este apreciat de multe persoane din lumea bună a sportului, este respectat de fotbalişti ca Hagi sau Gică Popescu, să nu se bucure de acelaşi tratament în oraşul lui, Sighişoara. Probabil a contat şi faptul că a ajuns pentru puţină vreme acasă. Asta ar fi o scuză pentru cei care nu au aflat încă faptul că există în mijlocul lor un om care merită atenţie. Mircea Popa este un motiv de mândrie pentru sighişoreni, şi nu peste mult timp va veni de tot acasă. Ar fi bine ca cei de aici să-l primeacă aşa cum se cuvine.  

Implicare în sportul local
Mircea Popa a mărturisit că s-a gândit la posibilitatea de a se implica în viaţa sportivă din Sighişoara : “Vă pot spune la modul categoric că în ceea ce priveşte profesia mea, voi ajuta pe oricine va veni la mine, fără nici o pretenţie, din plăcere, şi nu este exclus să mă implic în activitatea sportivă de aici. Voi face asta doar dacă oficialităţile locale vor da dovadă de cooperare. Nu aş vrea să fac acest lucru singur.”