Unchiul din America sau Averea vânata de Securitate

La vârsta de 15 ani, împreuna cu un frate si o parte din familie, a plecat din Gogan-Mures, peste ocean. Dupa ani de zile de munca, în SUA, mai precis la Chicago unde se stabilise, a ajuns proprietar al unui renumit teatru si al mai multor proprietati imobiliare în California. Era în perioada de â€boom†economic ce a urmat marii crize din anii 1929-1933. Mai precis, perioada aplicarii planului â€New Dealâ€, al presedintelui Roosvelt, cel care a scos SUA din criza. Eroul povestii noastre a fost însa si un investitor inspirat si inteligent. Profitul realizat din spectacolele teatrale, l-a investit într-un câmp petrolifer care s-a dovedit a fi nesperat de profitabil. Circa 4 milioane de dolari SUA, la valoarea anului 1965. S-a bucurat – cum altfel?-  si de viata. Din â€pepiniera†sa artistica de tinere sperante si-a luat si sotia. si pentru ca avea de unde alege, dar mai ales ce oferi, si-a luat una cu 35 de ani mai tânara decât el. Care însa nu s-a bucurat prea mult de viata tihnita si confortabila alaturi de sotul ei româno-american. Tânara actrita si consoarta se pare ca nu s-a bucurat nici de averea lui. Pentru simplul motiv, ca la aceasta avere â€poftea†si Securitatea româna.

â€American dreamâ€
Pentru foarte multi români ardeleni, America a fost si a ramas peste timp un tarâm, dar si un simbol al libertatii si sperantei. si asta chiar daca azi, nu mai exista nici pe departe aceleasi oportunitati pe care le oferea cândva continentul american pentru dezmostenitii sortii de pe întreg mapamondul. Cei mai multi români ardeleni au plecat în America în perioada premergatoare Primului Razboi Mondial. Un astfel de caz este si cel al lui Nicolae Boila si al fratelui sau Constantin. Când avea doar 15 ani – nu cu mult înainte de primul razboi – Nicolae Boila din Gogan-Mures a plecat împreuna cu familia peste ocean. Un alt frate ramasese însa acasa si avea sa moara în al Doilea Razboi Mondial. Fratii din SUA au muncit pe brânci cum se spune, dar truda le-a fost rasplatita din plin. Nicolae Boila a cumparat un teatru în Chicago, iar profitul obtinut din spectacolele teatrale l-a investit într-un imens câmp petrolifer. Investitia facuta s-a dovedit a fi deosebit de rentabila. Nici fratele Constantin nu o ducea rau. Nu avusese inspiratia si norocul, si poate nici curajul lui Nicolae, dar cumparase un mare restaurant în Chicago care-i aducea profituri considerabile si relativ sigure pentru ca era bine plasat în oras. Aveau însa, ca orice români, indiferent de situatia materiala la care ajunsesera peste timp, nostalgia locurilor natale pe care le parasisera în copilarie. Nicolae Boila revenise pentru prima data în România, în anul 1932. În buna parte, era deja realizat din punct de vedere material, trecând cu bine peste criza din anii 1929-1933. Ca o fatalitate însa, nici el si nici Constantin nu aveau copii. Constantin fusese casatorit cu o anume Leontina din Cucerdea, care dupa moartea lui, avea sa se recasatoreasca cu Dumitru Golea, un român din Bahnea, fugit din tara si stabilit în SUA, dupa al Doilea Razboi Mondial. Dumitru Golea, ca si neamul Golea din Bahnea dealtfel, nu era un necunoscut. Cel putin, din punctul de vedere al Securitatii române. În ceea ce-l priveste pe Nicolae – eroul povestii noastre -, acesta se casatorise la batrânete cu o tânara actrita, mai mica decât el cu aproape 35 de ani. În vara anului 1964, însotit de tânara si frumoasa sa sotie, dar mânat parca si de un presentiment, revenise pentru a doua oara în România pentru a-si vizita satul si rudele. În vara anului urmator, în timp ce se îndreptau spre Mexic pentru a-si petrece o frumoasa vacanta, Nicolae Boila a murit. Ramânea în urma sa o sotie tânara, cu pofta de viata, ramânea o avere considerabila…dar si niste rude dornice sa se înfrupte – mai mult sau mai putin îndreptatit – din averea sa. De aici începe si interesul deosebit al Securitatii române pentru neamul Boila din Gogan.

Un informator bine plasat…constiincios si vigilent           
În vara anului 1966, locotenentul major de Securitate Haro Eduard, din cadrul Serviciului Raional de Securitate Sighisoara – pe baza unei note informative a carei veridicitate se verificase între timp din mai multe surse -, informa esalonul ierarhic superior, respectiv Directia MAI Brasov, cu raportul nr. 4 din 23 iunie 1966, despre â€o mare mostenire a numitei Boila Genoveva, din Gogan, nr. 269, pe care aceasta urma sa o primeasca din SUA (California), în urma mortii lui Boila Nicolae (decedat în 1965) si care i-a fost cumnat.†Informatorul, sau altfel spus sursa primara a informatiei, era indicat ca fiind un oarecare Szekely stefan. Aceeasi sursa, care se dovedea a fi foarte bine informata, îl mai indica în nota sa ca prezumtiv mostenitor si pe Rusu Nicolae, din Gogan, care îi fusese nepot lui Nicolae Boila. Potrivit sursei, Boila Genoveva si Rusu Nicolae ar fi luat legatura cu avocatul Marginean din Sighisoara pentru a se interesa ce documentatie trebuie sa faca pentru a primi mostenirea. Cazul devenise unul deosebit de interesant pentru Securitate, de vreme ce rapoartele urmatoare au ajuns sa fie înainte de catre Serviciul Raional de Securitate Sighisoara direct si â€personal tov. general-maior Bolintineanu Ion, seful Directiei MAI Brasov.†Între timp, se estimase ca averea (mostenirea) lui Nicolae Boila s-ar fi situat la circa 4 milioane de dolari SUA. Corespondenta între cele doua esaloane a fost una cât se poate de intensa. Cei de la Brasov, în speta â€tov. general Bolintineanuâ€, cereau date suplimentare despre prezumtivii mostenitori, în ordinea gradului lor de rudenie cu Nicolae Boila. Cu nr. 323527 din 5 11.1966, securistii sighisoreni comunicau datele cerute, pe lista anexata la raport fiind indicate 12 persoane, dar la final, Securitatea se concentrase doar pe primii 6 dintre ei (vezi CASETA).

si totusi…la cine sunt banii?     
Ce s-a întâmplat, de fapt? Au intrat cei de pe tabel în posesia mostenirii fabuloase? Era aceasta, într-adevar, de 4 milioane de dolari? Destul de greu de aflat. si asta, din mai multe motive. Cei de pe tabel erau oameni în vîrsta si nu mai pot sa povesteasca, iar rapoartele Securitatii se opresc la primele cercetari, nu ne comunica si finalizarea cercetarilor. În sat, la Gogan, dintre cei de pe lista, azi doar Muresan Doina mai traieste. Îsi aminteste totul foarte bine. Desi încercata de vremuri, are o memorie vie. Are chiar si putin umor. Poate usor tragic. Despre vizita lui Nicolae Boila, în sat, în 1964, Muresan Doina spune ca â€Unchiu Niculita a venit aici cu nevasta aia a lui, tânara si frumoasa. Ne-a adunat pe toti, toate neamurile lui, acasa la Genoveva. Avea cu el doua geamantane. Le-a deschis si am vazut ca înauntru avea ceasuri, bratari, cercei si baticuri. Am vazut ca-l desface si vrea sa scoata pe masa ceea ce avea înauntru. Probabil ca vroia sa ne dea la fiecare câte ceva. Fetelor cercei si câte o bratara, baietilor câte un ceas… Asa ma gândesc eu. Nu l-a lasat Genoveva si probabil ca s-a razgândit. La sfârsit, dupa ce a stat de vorba cu noi, ne-a dat totusi, noua fetelor, câte un batic. Asta a fost tot.†Despre Boila Genoveva nu are o parere prea buna. â€Boila Genoveva a murit înainte de 1990, povesteste Doina Muresan. Fiica-sa Livia, s-a sinucis. N-a fost lasata sa se marite cu un ungur din sat si s-a otravit. Cealalta fiica a Genovevei, Letitia – Titi îi spuneam noi, aici în sat – a fost omorâta de o masina, la Medias, într-o duminica când iesea de la biserica. A murit parca prin 1992. N-au avut noroc de bani. N-au avut nici mostenitori. Li s-a stins neamul. Casa Genovevei, cândva pravalie mare, cea de la nr. 269 pe care ati vazut-o când ati intrat în sat, e acum casa lui Szas Gligorie, ca Genoveva i-a vândut-o dupa ce i-a murit prima fata si s-a mutat cu a doua, la oras, în Medias.†Despre cine ar fi putut fi mostenitorii lui Nicolae Boila, tanti Muresan spune: â€Nu stiu cine ar fi putut sa-l mosteneasca. Prin sat se vorbea ca Boila Genoveva, Rusu Nicolae si Tisler Ana ar fi primit multi bani din averea lui. Eu nu stiu ce sa va zic. Adevarul este ca ei si neamurile lor s-au mutat din sat. De ce? Nu stiu ce sa va zic… Eu am primit doar un batic. Asta a fost tot. Dumnezeu sa-i odihneasca, ca n-au avut noroc de bani. Niciunul din neamul lor nu mai traieste.†  

         Prezumtivii mostenitori
–    Boila Genoveva, domiciliul în sat Gogan, nr. 269;
–    Rusu Nicolae, (n.1899), domiciliul în sat Gogan, nr. 88;
–    Tisler Ana, (n.1929), domiciliul în Dumbraveni, str. Recoltei, nr. 13;
–    Rusu Gheorghe, (n.1920), domiciliat în Gogan, nr. 106;
–    Dur Ana, (n.1922), domiciliul în Gogan, nr. 35;
–    Muresan Doina, (n.1941), domiciliul în Gogan, nr. 99.