“1984”

Îmi revine o sarcină ingrată, aceea de a recunoaşte că nu există justiţie, că dreptatea ţi-o obţii probabil pe lumea cealaltă şi că suntem la mâna unor vindicativi fără scrupule. Fostul preşedinte al Tribunalului, Andreea Ciucă, o simte pe propria piele. Urâtă de câţiva moşnegi aciuaţi prin birourile Curţii de Apel, slugi devotate ale unor personaje politice de o coloratură îndoielnică, penală, judecătoarea fermă Andreea Ciucă a fost atrasă (vorba vine, pentru că nu există încă dovezi clare) într-o cursă oribilă. Iar cei care au denunţat-o nu au avut curajul să o facă atunci când deţinea funcţia de preşedinte. Ci atunci, când, tot cu sprijinul lor nemijlocit, pentru că i-au distrus atent şi metodic şansele de a accede în Consiliul Superior al Magistraturii, încerca să revină la Curtea de Apel. Cred că justiţiabililor de la Curtea de Apel le-a fost frică de faptul că domnia bunului lor plac va lua sfârşit. Că judecătoarea Ciucă nu va tolera intruziunile lor în procese, achitarea unor infractori care deţin patru ani de mandat politic, ş.a.m.d. Senatorul Pop, care neagă orice implicare în această înscenare de ultimă speţă, se temea de mai multe lucruri: că judecătoarea Ciucă va dezvălui ultimele sale realizări penale, că va dezgropa dosarele bine înmormântate în Arhiva Curţii de Apel, că va rămâne fără mult iubita sa imunitate şi va lăsa fotoliul oficial pentru un pat de fier la mititica. De ce se temea Viorel Ţibrea? Nu am reuşit să aflăm. Dar putem porni de la ipoteza că a fost fie şantajat, fie i s-au oferit mai mulţi bani decât susţine că ar fi reprezentat mita dată Andreei Ciucă. Şi să nu uităm că Iuda Ţibrea plăteşte cotizaţie la PSD. Ai cărei lideri se poate să se fi simţit ameninţaţi de intenţiile judecătoarei de a face publice matrapazlâcurile lor, de a le tăia craca de sub picioarele corupte. De ce se temea Marin Sandu? Că cerceta un judecător ilegal, că teroriza firme şi oameni pentru satisfacerea nebuniei unor personaje fraţi ai Corupţiei, că de peste nouă luni nu a soluţionat prin propriile puteri nici un dosar, dar nici dosarele intrumentate de colegii lui, pe care îi consideră inferiori, nu-i aşa? Pentru că există corupţi, dar PNA şi al său exponent debil de Mureş nu a vrut să-i descopere. Până acum patru zile, Andreea Ciucă era un om liber. Dar de atunci, în viaţa ei s-a intrat cu bocancii. Ceea ce i s-a regizat ni se poate întâmpla în orice moment fiecăruia dintre noi. Celor care ne revoltăm împotriva corupţiei politice. Şi nu am vrea să simţim teroarea pe care trebuie să o fi simţit judecătoarea Ciucă ştiindu-se ascultată, urmărită, fără să fi avut ceva să-şi reproşeze. Ştiind că viaţa ei se află în mâna unor păpuşari care o vor după gratii, distrusă. Modul de a acţiona al PNA aduce a “1984”, romanul lui Orson Wells. Fiecare mişcare îţi este supravegheată, eşti ascultat, eşti urmărit, nu mai ai viaţă privată, exişti ca un număr. Eşti într-o reţea din care nu poţi să evadezi. Dar nu credem că procurorii PNA au citit “1984”. Dar au demonstrat că nu cunosc limite, că acţionează la comandă politică, folosindu-se de o combinaţie letală de metode dezumanizante, promovate în trecut de un tandem de acelaşi calibru: Securitatea şi Ceauşescu. PNA a demonstrat că nici un preţ nu e prea mare pentru a înscena distrugerea unui profesionist. Că pot fura libertatea unui om fără a prezenta dovezi. Că atunci când se comandă, procurorii îşi intră în rolul regizorilor de dosare, arestează, anchetează inclusiv noaptea. Acest scenariu a avut-o ca subiect pe Andreea Ciucă. Cu o înscenare, PNA a încercat să îngroape un judecător şcolit nu la Ştefan Gheorghiu, ci la Strasbourg. Cu un mizerabil flagrant, PNA a încercat să-i apere pe adevăraţii corupţi care judecă în sălile instanţelor mureşene, care interpelează în Parlament de pe poziţii penale sau care conduc afacerile proprii, iar apoi destinele judeţului. Magistraţii din Mureş au dat dovadă că cunosc ce e solidaritatea, dar acest lucru nu e de ajuns. Pentru că mâine pot fi ei victimele. Unui agresor al libertăţii şi al oricărui drept elementar. Unei maşinării comandate politic. Pe nume, PNA. Anul viitor sunt alegeri, stimaţi pesedei, reconvertiţi din fostul PCR, şi stimaţi patrioţi, făcuţi la apelul de seară, aciuaţi în PRM. PNA reprezintă maxim 1000 de oameni. De voturi. Ce nu contează. Şi e imposibil să ne arestaţi pe toţi. Doar dacă nu aţi citit 1984.