Dumitru Buhuta sau cum a ajuns orfanul cu opinci regele jaluzelelor din Hodac

Feier Dumitru din satul Toaca este cu siguranta unul dintre cei vrednici oameni ai satului care îsi respecta principiile indiferent de consecinte si poate fi pentru fiecare dintre noi un exemplu viu ca si un om sarac, orfan care a crescut în opinci si a umblat prin munti cu ranita în spate poate ajunge un om bogat si respectat de comunitate.

S-a nascut în 20 februarie 1942 în Toaca fiind primul copil nascut, din cei patru ai familiei de agricultori Ana si Zaharie bastinasi din trei generatii în acest sat. La sase ani Dumitru si-a pierdut cel mai mic frate la doar câteva luni de la nastere în urma unei boli necrutatoare, la scurt timp a ramas orfan de mama, care la rândul ei a fost rapusa de tânara de o boala crunta, iar în decurs de doua luni a mai decedat înca o sora. Tatal sau ramas cu doi copii si fara o mama a fost nevoit sa le caute una vitrega copiilor si s-a recasatorit cu o femeie care i-a daruit la rândul ei altii trei copii. Cu toate aceste probleme baiatul a prins drag de scoala si a început sa fie remarcat de profesori ca are o inteligenta aparte. Dar la doar 12 ani tatal sau s-a îmbolnavit de TBC si i-a pus coasa si toporisca în mâna si la trimis la câmp si la padure sa gestioneze treburile din gospodarie si muncile câmpului de pe cele 6 hectare detinute. Asa ca a fost nevoit sa întrerupa scoala iar profesorii au încercat în nenumarate rânduri sa îl convinga pe tatal acestuia sa îl lase la studii. Parintele nici nu a vrut sa auda asa ceva, asa ca la 13 ani Dumitru a ajuns sluga în satul Arsita unde a muncit un an, dupa care a plecat pe câmpie cu mai multi sateni la cules de sfecla. La 15 ani, i-a murit si tatal. A mai stat o perioada cu mama vitrega si fratii sai si sa îsi câstige existenta lucra cu o pereche de cai de a unui unchi. Dat fiind faptul ca nu mai aveau prea multe în comun dupa moartea tatalui sau s-a împartit averea între Dumitru si fratele sau si mama vitrega si cei trei frati si tânarul a ramas cu casa parintilor sai din care erau zidite doar doua camere si ceva pamânt. Ramas fara nici un sprijin Dumitru a început sa munceasca cu ziua prin sat si la padure la exploatari forestiere. Lucra ca un rob când era vorba de munca dar în timpul liber era nelipsit de la sezatori sau de la baluri si jocurile din sat. Asa a cunoscut-o pe Lucretia Floarea cu care s-a casatorit în 1965 la 23 de ani. Dupa ce a devenit familist, a început sa îsi scoata bani din CAR-uri sa îsi poata cumpara câte ceva prin casa, iar mai târziu si-a tencuit si celelalte camere, pivnita, a introdus curentul si si-a ridicat un grajd pentru ca primise cadou de nunta o vaca si câtiva miei. Lucrând la padure a fost nevoit sa faca si o specializare de drujbist ajungând astfel mecanic forestier. La doi ani dupa casatorie sa nascut primul baiat al familiei Feier, Dumitru junior iar dupa alti sase ani  s a nascut cel de al doilea copil Anisoara. Sotia fiind casnica tinerii sau gândit sa creasca si animale pe lânga casa, au economisit banii si i-au investit în pamânturi arabile si fânate. Sotia sa îsi mai aducea de tesut acasa jaluzele de la un vecin si a deprins împreuna cu sotul ei arta confectionarii de jaluzele din bumbac. Faceau asta în timpul liber pentru ca între timp Dumitru ajunsese sef de brigada la Ifet Reghin. Într-un concediu si-a dat demisia de la fabrica si s-a apucat sa confectioneze singur jaluzele. În 1974 avea deja doua razboaie de tesut si îsi strînsese o clientela din tara care veneau dupa marfa. În 1975 a construit pe amplasamentul casei parintesti o casa noua împreuna cu sotia. Între timp gospodarul nostru si-a cumparat o masina si crescând comenzile a fost nevoit sa mai aduca forta de lucru din sat pentru a le putea onora. Pâna la urma si-a deschis prima sectie de prestari servicii unde realiza cu 20 de femei pâna la 3.000 de mp de jaluzele, care le vindea în tara pâna în 1989.   
Dupa revolutia din decembrie 1989, tocarul nu a stat pe gânduri si imediat si-a facut formalitatiile pentru a înfinta propria firma, “SRL Buhuta†având dosarul cu numarul 3 de înregistrare la Camera de Comert a Judetului si activitate în confectionarea de jaluzele, prelucarea lemnului si comertul. A confectionat jaluzele pâna când a disparut de pe piata materie prima de la Savinesti. Din acest motiv prin 1995 Dumitru a  început sa se profileze pe activitatea de comert si în paralel cu ginerele baiatul sau când nu aducea marfa facea jaluzele exterioare din PVC aplicate si suprapuse. Din anul 2000, si-a facut o Asociatie Familiala iar dupa ce a fost introdus impozitul forfetar a devenit Persoana Fizica Autorizata. Astazi se considera un om fericit care si-a construit o casa frumoasa pe 250 de mp în care îsi petrece frumos batrânetile. I-a construit în sat o casa baiatului sau i-a lasat prin testament si ficei partea de avere pe care o merita. Dumitru este consilier local din anul 2008 iar la 68 de ani conduce zilnic, un Wolsvagen Caddy si o Dacie, detine cel mai mare magazin mixt în centrul satului în care comercializeaza peste 1.000 de produse si la care sotia este vânzatoare. Are tot ce vrea dar spune ca cea mai mare avere a sa sunt cei 5 nepoti: Dumitru, Ana-Maria, Madalin, Emanuel si Maria carora îi place sa le satisfaca toate capriciile.