Averi din sudoarea frunţii de parlamentar mureşean

În 1996, românii credeau că prin adoptarea legii 115 privind declararea şi controlul averilor demnitarilor vor afla cât au furat aleşii neamului trimişi să ne reprezinte în Parlament sau desemnaţi să ne conducă din Palatul Victoria. Doar că speranţa a murit repede. Nu doar că declaraţiile de avere erau confidenţiale, dar după patru ani de mandatare pe malurile Dâmboviţei electorii nu s-au mai obosit, în marea lor majoritate, să le mai depună.Vom încerca să vă arătăm cât de bogaţi sunt parlamentarii mureşeni, cât le-a crescut averea şi, mai ales prin ce mijloace au reuşit să treacă de la Trabant la limuzină şi de la apartament cu două camere la vilă.

Teama demnitarilor români de a le fi dezvăluite averile “trudite” a devenit endemică. Posibilitatea ca vulgul să descopere că în fapt trimişii lor în structurile statale în afara gargarei ideologice diferite, nu reprezintă, reuniţi, decât un singur partid: al afaceriştilor corupţi, îi determină să aibă comportamente, în cel mai fericit caz, ridicole. Asemenea unor preşcolari speriaţi de punctele negre, demnitarii invocă cu obstinaţie drept argument suprem pentru refuzul de a-şi declara în mod public agoniselile banala frică de hoţi. Practica a dovedit că infractorii s-au descurcat foarte bine şi fără acest suport.

Primele încercări, lipsite însă de transparenţă, de a limita îmbogăţirile ilegale ale demnitarilor datează din 1996. În acel an a fost promulgată legea 115 privind declararea şi controlul averilor demnitarilor, act normativ intrat în vigoare doar în momentul publicării sale în Monitorul Oficial. După aceea, de existenţa actului şi-au amintit doar propagandiştii opoziţiei, în scopuri pronunţat electorale. Adoptată într-o formă amputată, în sensul confidenţialităţii declaraţiilor de avere, acestea puteau fi consultate doar de comisiile sesizate în legătură cu “injusta îmbogăţire a demnitarului pe parcursul aflării sale în serviciul statului”. Declaraţia de avere se făcea pe “propria răspundere”, fără ca verificarea conformităţii cu realitatea să poată fi constatată din oficiu. Inaplicabilitatea legii a echivalat cu anularea Statutului Funcţionarului Public, Legea privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sau Legea privind răspunderea ministerială. Guvernarea trecută a dovedit că nu avea nici cea mai mică intenţie sau interes pentru a aplica o lege nefavorabilă. Aflaţi în opoziţie, actualul preşedinte, Ion Iliescu, respectiv ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu, au fost cei mai fervenţi susţinători ai publicării averilor demnitarilor în Monitorul Oficial. Dar după mai bine de doi ani sub talpa pesedistă devine tot mai clar că şi “baroniada” actuală împărtăşeşte aceeaşi optică protecţionistă. Cu toate teoriile, unele transpuse normativ.  Astfel, în ianuarie 2002, Guvernul propune un proiect de modificare a vechii legi, în sensul ca demnitarii să depună declaraţii de avere atât la începutul, cât şi la sfârşitul mandatului. În spiritul pseudo-progresisto-reformator promovat de PSD, declaraţiile de avere urmau să fie accesibile opiniei publice din Monitorul Oficial sau chiar de pe Internet. Demnitarilor urma să li se impună deconspirarea sumelor de peste 500 de milioane de lei/10 mii de euro aflate în băncile româneşti sau străine, calitatea de acţionar/asociat la firme sau prezenţa în consilii de administraţie, proprietatea asupra unor imobile sau asupra automobilelor, iahturilor, şalupelor etc. Depus la Senat, iar apoi adus la cunoştinţa deputaţilor proiectul a sucombat lamentabil, cu sprijinul declarat al reprezentanţilor partidelor aliate la guvernare, PSD şi UDMR.

Neruşinarea

Între timp pe lângă scandalul din jurul proiectului privind declararea averilor, a fost amorsată şi bomba pachetului de legi anticorupţie pentru care guvernul intenţionează să-şi angajeze răspunderea în această săptămână. De fapt, spaima demnitarilor se leagă de prevederile legii conflictului de interese. Conform acestui act normativ, demnitarilor li se interzice să fie simultan parlamentari şi asociaţi/acţionari într-o firmă sau să apară în CA sau AGA al unei societăţi, indiferent de forma de proprietate. Reuniţi la ceas de taină după ultimatumul dat de preşedintele Ion Iliescu la întâlnirea de la Snagov, care-i soma să renunţe la orice tip de afaceri pe timpul mandatului, parlamentarii PSD încearcă să forţeze nota şi să avanseze un “proiect” îmbunătăţit care să stipuleze retragerea lor doar din societăţile cu capital integral sau majoritar de stat. Iar războiul intern de partid poate începe. Atâta timp cât opozanţii cei mai acerbi ai politicii anticorupţie a lui Iliescu sunt proprii colegi de ideologie. Iar după cum stau lucrurile nu vom vedea prea curând vreun demnitar dezvăluindu-şi “patrimoniul” sau părăsindu-şi poziţia publică ceea ce pentru mulţi dintre “inculpaţi” a echivalat automat cu asigurarea unor pârghii mai puţin legale de dezvoltare a afacerilor personale. De aceea ne-am gândit să venim în sprijinul “pudorii” demnitarilor din Mureş şi să-i sprijinim în acţiunea de nudism patrimonial. Şi pentru că suntem o republică semiparlamentară, ne-am gândit să începem cu cei treisprezece aleşi în cele două Camere. Astfel vom încerca să aruncăm o privire asupra agoniselii, nu ne îndoim muncite a acestora, dar şi a afacerilor la care ar trebui să renunţe dacă vor opta pentru fotoliul de parlamentar. În improbabila situaţie de deturnare a directivelor prezidenţiale.

Frunda: cel mai bogat

Deoarece trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, vom începe cu reprezentanţii UDMR. Partidul maghiarimii şi-a trimis în Parlament aproximativ aceeaşi garnitură, mai precis cvintet, consacrat în ultimii 12 ani: Marko Bela, Borbely Laszlo, Frunda Gyorgy, Kerekes Karoly şi Kelemen Attila. La acesta, la alegerile din 2000 s-a alipit un cvasi necunoscut Makkai Gergely, aterizat în Palatul Parlamentului aproape inexplicabil şi pentru colegii de partid. Având atâta istorie legislativă în spate, te-ai aştepta ca figurile consacrate ale dictaturii interne a UDMR să puncteze decisiv şi la capitolul stare materială, deoarece ca peste tot în lume şi în România politica se face cu bani serioşi, în lipsa unor sponsori de partid generoşi. Dar cum o vor dovedi rândurile ce urmează, pentru unii viaţa politică a fost mai darnică, iar pentru alţii dimpotrivă, chiar avară. După prietenii, puteri sau conştiinţă. Marko, Frunda, Borbely sau Kelemen fac parte din ramura celor cărora le-au priit jocurile, inclusiv de culise de Dâmboviţa. Kerekes, deputat încă din ’90 nu se poate lăuda decât cu acumularea unor bogăţii normative. Makkai abia a fost abia lansat la apă, evoluând într-un total anonimat, inclusiv de afaceri subterane. Dar mai are timp să confirme. Probabil cel mai înstărit exponent maghiar în Senatul României, avocatului Frunda Gyorgy  i-a plăcut dintotdeauna titulatura de demnitar. Adică de vreo 12 ani, de când fiinţează Legislativul român. Asta, aşa, pe partea de imagine. Pe latură materială, Frunda a pozat întotdeauna într-un boier înstărit, fără să guste amărăciunea strâmtorării. La o adunare superficială, agoniseala sa depăşeşte lejer un milion de dolari. Frunda a moştenit de la genitori o avere impresionantă. Prin târg au rămas celebre unele afirmaţii ale sale privind moştenirea imobiliară a familiei Fr(u)nda. “Nu am nici măcar o treime din casele pe care ar trebui să le iau înapoi”. Zvonurile vorbesc de 26. Restul, până la adjectivul “fabuloasă” a completat-o cu sprijinul soţiei, Orsolya, fiica medicului urolog Marta Ivor. La momentul cuantificării noastre Frunda îşi avea domiciliul într-o vilă imensă, construită pe un teren de două hectare, pe strada Pădurii, 16 din Târgu Mureş, o proprietate evaluată la câteva miliarde de lei. Din patrimoniul imobiliar al familiei Frunda nu lipseşte o casă în care locuieşte mama sa, situată pe Mihai Viteazu nr. 44, un apartament în Tudorul vechi, o casă de vacanţă cochetă, dotată cu toate utilităţile în Câmpu Cetăţii, comuna Eremitu. El mai împarte cu avocata Szasz Zita un cabinet de avocatură modern şi elegant situat în P-ţa Trandafirilor nr.32-33. Acestea la partea de imobile declarate. În proprietatea familiei se mai află două automobile, un Mercedes clasa E şi un Land Rover Freelander. Născut în Târgu Mureş în 1951, absolventul Facultăţii de Drept din cadrul UBB Cluj Napoca, Frunda a prins gustul pământului o dată cu tertipurile dobândirii unei suprafeţe de teren de zece ori mai mare decât cea moştenită legal. A fost un episod îndelung comentat, dar nimeni nu a avut curajul să se pună cu imunitatea parlamentară a preşedintelui CRU. Astfel că senatorul deţine într-o zonă preorăşenească, în comuna Sângeorgiu de Mureş, 2,2 ha de pământ. Frunda nu a ezitat să intre într-o afacere pe care a considerat-o profitabilă. Momentan cea mai rentabilă investiţie, în afara celor imobiliare, rămâne cabinetul de avocatură. Deoarece strategia celor doi asociaţi s-a orientat doar spre cazurile grele, profiturile nu pot fi decât substanţiale.

Doar asocierea în SC ALAMO IMPEX 97 SRL, ce patronează Radio GA GA nu s-a dovedit prea inspirată. De trei ani de când fiinţează, firma de pe Călăraşilor 1 funcţionează în pierdere. E drept, de la an la an mai redusă. Cum, potrivit informaţiilor oficiale Frunda, deţine doar 4 la sută din afacere, în 2001

şi-a acoperit deficitul cu o optime din salariul de parlamentar dintr-o lună. Un chilipir. Că averea lui Frunda nu se reduce doar la atât este întărită de faptul afirmaţia că, din poziţia de preşedinte al Comisiei drepturilor omului din Senat, a avizat negativ proiectul de lege privind declararea averilor. Frunda a ieşit la rampă, afirmând că dreptul la dobândirea licită a averilor este prevăzut în Constituţie, mizând şi pe un fals drept la intimitate şi siguranţă, care, nerespectat, i-ar expune pe parlamentari unor mari riscuri.

Un scriitor cu vână: Marko

Eternul lider al Uniunii, preşedintele Marko Bela este ca formaţie un simplu profesor. Meserie nu prea bănoasă. Coleg de generaţie cu Frunda, Marko se poate să fi fost intimidat de imaginea de boiernaş înstărit afişată de acesta. Pornind de jos, de la un apartament în Tudor, pe care îl deţinea într-un bloc de pe strada Evreilor Martiri, la ultimul etaj şi o Skoda verde model vechi, Marko este astăzi unul dintre bogătaşii partidului. Deşi în cazul său, fără teama de a greşi, putem afirma parveniţii. Borbely Imre, un fost deputat UDMR, scrisese la un moment dat un pamflet pe tema tendinţei de înavuţire a liderilor Uniunii, în care drept cap de listă era amintit Marko. Perseverenţa în structurile parlamentare, respectiv ca patron ideologic al naţionalităţii maghiare a făcut din Marko un om bogat. Astăzi el este proprietarul unui imobil pe strada Bolyai nr. 34, o vilă în Cartierul Răsăritului, de peste 50 de mii de dolari şi vreo patru maşini, incluzând şi o Dacia Nova de la Senat. Obişnuieşte să circule într-un VW Sharan sau într-un Volvo, înmatriculat B – SZE (prescurtare de la preşedinte “Szövetségi Elnöki”) care depăşesc de asemenea ca valoare 50 de mii de dolari. Bani care nu provin cu siguranţă din retribuţia de parlamentar sau diurne. Dar nici din profiturile modeste ale Editurii Mentor SRL, la care Marko deţinea 22,2 la sută din capitalul social. Deoarece ultima actualizare datează de prin 2000, nu ştim exact dacă preşedintele Uniunii şi-a ridicat cele 250 de milioane profit pe anul 2001. Deoarece doar din cele două joburi, demnitar, respectiv asociat, Marko Bela nu-şi prea justifică averea, musai are şi alte ocupaţii subterane. Şi probabil şi alte proprietăţi.

Borbely şi-a construit averea

O altă figură publică, reprezentant al noului val de îmbogăţiţi ai Revoluţiei este Borbely Laszlo. Fost şef de birou comercial la ICRA, Borbely a fost mai întâi înregimentat în CPUN, unde a deţinut vreo câteva luni vicepreşedinţia, ca apoi să se remarce în Top 10 al UDMR. Nici el nu se poate lăuda cu o situaţie materială excepţională înainte de revoluţie. Proprietar al unui apartament, în Tudor, lângă fostul stadion Electromureş, şi şofer al unui Trabant, Borbely s-a luptat să se mute din mărginime în centru. Lucru ce i-a reuşit, odată cu urcuşul pe scara ierarhică, atât în partid, dar şi în structurile statale. Borbely s-a mutat mai întâi într-un apartament pe Mimozelor 4, iar apoi pasul major a fost cumpărarea şi modernizarea casei de pe strada Padeş nr. 3, pentru necunoscători situată în coasta IPJ Mureş. Într-un fel ascensiunea financiară a lui Borbely este explicabilă, dacă o legăm de perioada în care a activat ca secretar de stat în MLPAT. De pe acea poziţie a negociat inclusiv contractul contestat şi nefuncţional al “cişmelelor”, cu evreii de la Solel Boneh, o investiţie de introducere a apei la sate demnă de sec. XIX. Ţinând cont de comisioanele grase care se poartă prin ministere, la un contract de peste 100 de milioane de dolari, favorurile băneşti sunt substanţiale. Acestea nu l-or fi ocolit nici pe Borbely. Deputatul UDMR nu a dat cu piciorul nici afacerilor. A început cu funcţia de administrator şi membru în CA a Matricon SA, pe care o deţine din 1999, iar din 2002 este asociat în procent de 10 la sută în firma SC

Galopp SRL de la Mitreşti.

La galop prin averea lui Kelemen

Interesat mai târziu de funcţii în politică, considerat chiar oportunist, boemul deputat Kelemen Bela Attila Ladislau, actualul preşedinte al UDMR Mureş, s-a specializat mai întâi în medicina veterinară. Din pasiunea pentru animale s-a născut un cabinet veterinar privat modest, EQUI-CAN situat pe Arany Janos 7, de altfel şi domiciliul din acte al deputatului. “Strângând cureaua”, Kelemen şi-a permis şi alte achiziţii imobiliare. Printre investiţiile sale notabile, apreciate în publicistica de specialitate, se numără achiziţionarea unui conac părăsit, construit în secolul XIX. Renovat şi modernizat, conacul de la Cuieşd, comuna Pănet, valorează câteva miliarde bune. Dacă în domeniul imobiliar Kelemen stă bine, el nu a ocolit să se implice mai activ în mediul de afaceri. Deputatul deţine acelaşi număr de părţi sociale ca şi colegul de partid şi funcţie Borbely în firma SC Galopp SRL. Cât despre autovehicule, Kelemen conduce în afara maşinii de serviciu, o Skoda Fabia.

Modeştii

Ultimii pe lista averilor de partid în UDMR sunt deputaţii Kerekes Karoly şi Makkai Gergely. Dacă mâine ar trebui să-şi declare averile cei doi nu ar trebui să stea prea mult pe gânduri pentru a-şi aminti posesiunile. Amândoi dotaţi cu câte un apartament în Târgu Mureş, o maşină de protocol, Kerekes şi Makkai sunt rudele sărace ale baronilor descurcăreţi din UDMR. Dacă Makkai este o prospătură pe eşichierul politic, Kerekes evoluează pe scena Legislativului de peste 12 ani. Timp în care, teoretic, urmând exemplele mai marilor din UDMR, şi-ar fi putut aduna de o fundaţie la vreo vilă în zonele rezidenţiale din Târgu Mureş. Dar se pare că nu a fost cazul. Cei doi nu apar ca diriguitori din umbră a unor afaceri. Ambii s-au mărginit la câte un apartament şi cel mult o maşină.