Laura Ardelean – profesionalism în societatea civilă

Concepţia pe care o avem noi, românii, despre societatea civilă este că ea nu prea există. De fapt, pentru a fi mai exacţi, nici nu prea ştim bine cu ce se mănâncă sau ce rol ar avea aceasta într-o societate democratică, sau care se pretinde a fi democratică. Implicările mass-mediei româneşti în promovarea iniţiativelor societăţii civile sunt palide, iar încercările unor reviste gen “Dilema” sau “22” se adresează unui public prea îngust pentru a fi ceea ce numim “formatori de opinie”. Cu toate aceste handicapuri mediatice, profesionistul din acest număr provine de pe “băncile” societăţii civile. Iar elementul de inedit al rubricii este că, pentru prima dată, promovăm în chip de profesionist o femeie, un segment al populaţiei, de care am uitat cu desăvârşire într-o lume preponderent “patriarhală”. Laura Ardelean este un tânăr sociolog care în 1996 îşi încheia studiile la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, absolvind cu brio masteratul în Comportamentul colectiv şi sociologic al populaţiei. Din 1997, s-a alăturat ONG-ului Liga Pro Europa, una dintre cele mai puternice militante din rândul societăţii civile, după valurile pozitive şi negative pe care le-a stârnit de la înfiinţare. Colegii au crezut în ea, repartizându-i de la început o sarcină nu tocmai uşoară, cea de coordonator de programe al Centrului Intercultural din cadrul LPE. Anii au demonstrat că Laura a meritat încrederea ce i-a fost acordată, ea achitându-se cu responsabilitate şi profesionalism de solicitările impuse de o meserie caracterizată prin diversitate, deşi fundamentată pe o structură constantă. Cu conştiinciozitate s-a implicat în activităţile tradiţionale organizate de LPE, gen “Săptămâna toleranţei”, Forumurile interculturale, “Zilele Europei” sau în perpetuarea cursurilor Universităţii de Vară. Însă cel mai drag copil al Laurei Ardelean a fost şi rămâne Academia Interculturală Transylvania, program de suflet, prin mulajul care există între ea şi aceasta. Laura a preluat-o din zbor, atunci când era doar o idee încolţită, un prototip care nu se ştia dacă va prinde, iar apoi, funcţiona.
I-a dat formă, substanţă şi greutate. A crescut-o, “copilul” ajungând la al cincilea an de viaţă, într-o “haină” îmbunătăţită, deficienţele fiind eliminate pe parcurs. Laura o consideră o şcoală de viaţă, prin păstrarea unui contact nemijlocit cu realitatea neîntinată, cu diferenţele etnice şi culturale ale minorităţilor transilvănene, dar şi o perpetuare a vieţii studenţeşti. Pentru succesul unui program, Laura Ardelean îl pregăteşte, îl filtrează şi îl ajustează ca şi cum ar avea în faţă un nou proiect, atunci implementat. Fapt ce nu de puţine ori a însemnat rămânerea peste program sau sacrificarea orelor petrecute în sânul familiei. Dar cariera este oarecum primordială. Modestă, Laura Ardelean îşi recunoaşte succesul şi meritele doar în tandem cu echipa din  care face parte, de care este apropiată nu doar profesional, dar şi sufleteşte. “Avem în comun aceleaşi principii sau aceleaşi valori”, ne-a asigurat, lucru ce conferă, am spune noi, omogenitate. Iar pentru a le şterge cârcotaşilor senzaţia de plafonare pe care
s-ar putea să le-o lase reluarea anuală a aproximativ aceloraşi programe, amintesc doar de cochetarea Laurei Ardelean cu mediul universitar, un semestru “seminarizând” sociologia la specializarea “Administraţie publică” de la Universitatea “Petru Maior”. Revenire printre studenţi dintr-o postură diferită, dar pe care ar fi dorit să o prelungească într-o formă mai amplă, deoarece sociologia nu poate fi epuizată în câteva luni, într-o materie de semestru.
Nu ştim dacă v-am stârnit curiozitatea asupra societăţii civile sau v-am şters într-o oarecare măsură impresia negativă lăsată de miile de ONG-uri neaoşe sau străine răspândite pe plaiurile mioritice, dar cel puţin v-am adus în atenţia valoarea femeii într-o societate “patriarhală”.