Bătălia pentri Bagdad, asediu sau asalt

Thorp a declarat: “Avem trupe în Bagdad, în mijlocul oraşului… formaţiunile blindate au înfrânt trupele irakiene pe care le-au întâlnit în drumul lor. “Mai mult, ofiţerul a afirmat că forţele americane au intrat în oraş pentru a rămâne în interiorul acestuia.
 Afirmaţiile au fost făcute în timp ce camerele de televiziune instalate în Bagdad demonstrau contrariul, iar corespondentul Reuters relata că nu vede nici un picior de american în oraş. Oricum, mişcarea americanilor a avut un oarecare efect, lăsînd impresia că războiul s-a sfârşit.
Cîteva ore mai târziu, generalul Victor Renuart a apărut în faţa ziariştilor, spunîndu-le că incursiunea nu a fost o încercare de a captura Bagdadul, ci un raid de scurtă durată al unei singure unităţi de luptă. Generalul a declarat că acţiunea “a fost o declaraţie clară privind abilitatea forţelor coaliţiei de a se mişca prin Bagdad în momentul şi în locul ales hotărât de ele. Am încercat să arătăm că liderii irakieni nu controlează situaţia, aşa cum pretind în apariţiile  lor televizate.”

Ora X

Momentul exact al atacului nu se cunoaşte încă, dar se ştie că generalul Tommy Franks are mână liberă în acest sens. Surse de la Pentagon au afirmat că Franks nu va trebui să se consulte cu preşedintele Bush sau cu ministrul apărării Donald Rumsfeld înainte de a se îndrepta spre Bagdad.
În acest moment, se vehiculează mai multe opţiuni. Una dintre ele prevede cucerirea unei părţi a oraşului, care să fie folosită drept bază pentru operaţiunile ulterioare. O altă tactică prevede utilizarea masivă a tancurilor pentru capturarea obiectivelor strategice. De asemenea, se are în vedere folosirea infanteriei uşoare pentru a captura centrele de comandă irakiene.
Deocamdată, în jurul Bagdadului se află doar aproximativ 20 de mii de soldaţi americani, postaţi la sud şi sud-est de capitală. Ei vor avea de înfruntat aproximativ 15-20 de mii de membri ai Gărzilor Republicane Speciale şi mii de mujahedini şi luptători sinucigaşi din lumea arabă.
Toate acestea, în condiţiile în care americanii nu vor mai putea beneficia de superioritatea zdrobitoare înregistrată în condiţiile de luptă din deşert. Principalele arme de luptă nu vor mai fi tancurile şi avioanele, capitol la care americanii îi surclaseaza pe irakieni, ci mitralierele şi lansatoarele de rachete, de care susţinătorii lui Saddam dispun din abundenţă.

Tactica “knock-out”

Oricum, Statele Unite sunt conştiente că greul începe de-abia acum.
Pentru prima dată, un comandant militar american a declarat că trupele Statelor Unite vor folosi masiv forţa pentru a zdrobi orice rezistenţă, chiar dacă acest lucru va însemna pierderi mari de vieţi civile. Căpitanul Matt Watt, şeful unei unităţi de infanterie mecanizată specializate în bătăliile urbane, a afirmat că trupele sale sunt pregătite să ducă lupte sângeroase pentru fiecare casă, dacă va fi cazul: “N-avem de gând să mergem în vârful picioarelor prin oraş. Vor fi knock-out-uri oriunde ne vom duce. Vom intra în forţă, şi cînd vom face asta, inevitabil vor fi multe victime colaterale, pentru că va fi foarte greu să ştim cine sunt soldaţi şi cine sunt civili. În cazul în care se va trage asupra noastră dintr-o clădire, trupele vor răspunde cu atacuri de artilerie şi aviaţie. Vom nivela pur şi simplu clădirea.” Watt a declarat agenţiei Reuters că forţele americane plănuiesc să înconjoare oraşul, dar nu a specificat dacă strategii militari plănuiesc un scenariu de tip asalt sau asediu, concluzionând sec: “dacă inamicul va opune rezistenţă puternică, cucerirea Bagdadului va lua săptâmâni sau chiar luni.”

Bătălie în subterane

Oficialii americani cred că o mare parte din luptele pentru Bagdad se vor da şi sub pământ. Motivul? Obiectivele principale – centrele de comandă, control şi comunicaţii ale lui Saddam Hussein – sunt “îngropate” în patru complexe subterane, aflate sub Bagdad. Aceste adevărate palate subpământene au o suprafaţă de aproximativ 10 kilometri, sunt străbătute de o reţea internă de drumuri.
Două dintre complexe sunt legate printr-un tren subteran. Celelalte două au fost construite sub străzile Bagdadului – unul lîngă districtul Karah, dotat cu un teren de aterizare privat, iar celălalt sub disctrictul Dora, la sud de fluviul Tigru.
O serie de analişti cred că ameninţarea privind declanşarea unui atac non-convenţional făcută vineri de ministrul informaţiilor, Muhammad al-Sahaf, are legătură directă cu existenţa acestor complexe.
Planul irakienilor ar fi, nici mai mult, nici mai puţin, ca trupele ascunse în labirintele subterane să iasă la suprafaţă şi să copleşească unităţile de luptă americane.

Părerile analiştilor

Andrew Brookes, Institutul Internaţional pentru Studii Strategice, Londra: “Totul se poate termina destul de repede. Odată ce Bagdadul, simbolul regimului, s-a dus, povestea s-a sfârşit. Dacă irakienii nu au de gând să apere capitala, atunci cine o va apăra?
General-maior Sir Patrick Cordingley, comandantul trupelor britanice în războiul din Golf din 1991: “Am fost întotdeauna optimist în privinţa unui război de scurtă durată, dar în război trebuie să te aştepţi la surprize. În cîteva zile va fi clar dacă aceste surprize se vor materializa.”
Jean-Vincent Brisser, Directorul Centrului din Paris al Institutului pentru Relaţii Strategice şi Internaţionale: “Nu sunt deloc sigur că Garda Republicană a fost complet distrusă. Americanii trebuie să cucerească capitala într-un mod care să fie acceptabil pentru comunitatea internaţională, fără să distrugă totul în jurul lor şi fără să facă prea multe victime civile. Cred că vor intensifica atât raidurile terestre în oraş, pentru a elimina rezistenţa irakiană, cât şi bombardamentul aerian. În cazul în care americanii vor întâmpina rezistenţă, va fi greu să cucerească Bagdadul fără să distrugă jumătate din oraş. E greu de spus cât de mult va dura. Colapsul rezistenţei, atunci cînd va avea loc, va fi neaşteptat. În drumul lor spre Bagdad, americanii au lăsat în urmă pungi de rezistenţă semnificative. Din punct de vedere militar, acest lucru este foarte serios. Există pericolul ca americanii să fie atacaţi pe la spate.”
Tim Ripley, Centrul de Studii de Apărare şi Securitate Internaţională, Universitatea din Lancaster, Marea Britanie: “Suntem în preajma asaltului final, într-un război în care armele psihologice sunt la fel de importante ca şi cele de pe cîmpul de luptă. Odată ce zdrobeşti moralul şi dorinţa de a lupta a inamicului, ai câştigat efectiv războiul. ”
Christopher Langton, Institutul Internaţional pentru Studii Strategice, Londra: “Din partea forţelor coaliţiei, totul se reduce la exercitarea unei presiuni în cât mai multe direcţii posibile. În acest mod, încerci să afli dacă există puncte slabe ce pot fi exploatate. Făcând asta, încerci să produci cantitatea de presiune care să determine prăbuşirea regimului fără să fie nevoie să declanşezi un asalt total asupra capitalei. Cred că este prea devreme să spunem dacă acest lucru se va întâmpla. Presupun că mai avem un drum lung de străbătut, dar există câteva crăpături. Întrebarea este dacă aceste crăpături se vor transforma în fisuri.
Pavel Felgenhauer, analist militar rus: “Americanii i-au păcălit pe toţi cu strategia lor, cînd au sugerat că au nevoie de mai multe trupe pentru a-şi duce la bun sfârşit treaba. A fost praf în ochii lumii. Înaintarea lor nu s-a oprit, rezistenţa a fost total ineficientă. Acţiunea americanilor i-a luat total prin surprindere pe irakieni.”
Victor Boroneţ, analist militar rus: “Nu cred că americanii şi britanicii vor acţiona stupid, dată fiind experienţa nostră tristă cu Groznîi. Ei au declarat deja că vor încerca să cucerească capitala în grupuri mici de asalt. Cred că experienţa noastră va fi luată în consideraţie. Grupurile vor fi formate din trupe înarmate cu mitraliere şi lansatoare de rachete. Se vor mişca metodic prin capitală şi o vor cuceri district după district.
Oren Shachor, general în rezervă israelian: “Cred că am intrat într-o fază decisivă. Toţi cei care au luat în derîdere armata americană, toţi cei care au spus că vor fi nevoiţi să-şi înghită cuvintele.”