Ziaristul Politician

Trăim într-o lume în care oamenii sunt mult prea preocupaţi de aparenţe, o lume construită din şabloane, care aproape interzice femeilor atrăgătoare să se apropie de lucrurile serioase. Una dintre fetele frumoase, care au uimit printr-o evoluţie rapidă, este Lavinia Şandru. Ea a reuşit performanţa de a îmbina în mod plăcut ambele avantaje: frumuseţea şi persuasivitatea, care i-au permis să ajungă acolo unde e.

E mereu veselă, deşi dincolo de zâmbet se ascunde o veşnică preocupare şi responsabilitate. Este de un optimism contaminant şi dincolo de un trup relativ firav se ascunde o putere de nebănuit. Când începe să vorbească despre ea devine foarte sigură şi reuşeşte să capteze toată atenţia persoanei care o ascultă. Într-un cuvânt are carismă, mult peste “limita legală” şi se numeşte Lavinia Şandru; o tânără care la 28 de ani a reuşit ceea ce mulţi nu reuşesc într-o viaţă întreagă. Vorbeşte despre viaţa ei ca despre o poveste a copilăriei, care a fascinat-o şi a modelat-o ca veşnică luptătoare. S-a născută la Dej, dar a tânjit mereu după Târgu-Mureş, unde locuiau bunicii ei. La 15 ani s-a mutat aici. Fascinată de misterul Triunghiului Bermudelor, a citit multă literatură SF, visând mereu să fie ea cea care dezleagă, pentru omenire, secretul acelor locuri.
Fire băieţoasă, nu i-a fost deloc greu să se impună şi a tratat şcoala cu responsabilitate, dar şi cu o detaşare pe care numai o minte ascuţită o poate da.
Cu tot optimismul şi voluntariatul ei, Lavinia consideră şi acum că liceul (Papiu) a fost chiar “un cimitir al tinereţii” ei; a marcat-o profund atitudinea unor profesori care n-au reuşit să transforme lada pe care şedeau într-o catedră. Deşi era pasionată de fizică, din cauza profesorilor, şi-a îndreptat atenţia către istorie.
După terminarea clasei a XI-a, pe când se ducea în vacanţă cu trenul la Dej, a cunoscut-o pe regizoarea Rodica Băieţa, care i-a spus că are o înclinaţie nativă spre teatru şi că ar fi păcat să-şi irosească talentul în altă direcţie. Aşa s-a născut în capul ei ideea de a face teatru. Cel care avea să-i devină mai târziu model, ca profesor, Constantin Doljan, a făcut-o să plângă în timpul examenului, pe care şi acum îl consideră o probă de rezistenţă psihică. După ce a trecut de eliminatorii a reuşit atât de mult să impresioneze comisia încât au suplimentat numarul de admişi cu unul, pentru ea. A terminat facultatea cu 10, dar nefăcând parte dintr-o familie de artişti nu a reuşit să intre în lumea teatrului; o lume care are legile ei, de multe ori nedrepte şi ermetice. În timpul anilor de studenţie a învăţat să lase faţa să exprime ceea ce simte, iar de când a intrat în politică a învăţat să-şi ascundă sub o mască trăirile.
Actriţă, ziaristă, politician

În anul doi de facultate a gustat pentru prima dată din tentaţiile vieţii de jurnalist, iar virusul nu a mai părăsit-o. A intrat la Radio Uniplus, unde munca i-a fost marcată de acelaşi idealism cronic: se bucura şi suferea alături de cei care aveau probleme sau bucurii. Aici a cunoscut-o pe cea care urma să-i devină o bună prietenă: Monica Micu. Amândouă au urmat aceeaşi cale, fără a se copia sau a intra în competiţie. De la radio a trecut la televiziune, a ajuns la Şcoala Vedetelor, apoi jurnalist de divertisment la Antena 1 Bucureşti, unde a fost redactor prezentator al emisiunii “Duminica în familie”. S-a orientat apoi spre acţiuni de amploare, cum este Festivalul Callatis. Datorită implicării în aceste evenimente a fost aleasă consilier de onoare al Mangaliei.  
Prima acţiune pe scena politică a fost campania electorală pentru Traian Băsescu; poate că şi vocea ei pe videoclipul “Acum ştiu cu cine votez” a contribuit la succesul primarului capitalei. Nu i-a fost greu nici să se facă remarcată şi nici să se menţină, evoluţia rapidă pe scara politică fiind o consecinţă a competenţei. A fost secretar executiv al Departamentului Imagine din cadrul partidului, iar de anul trecut este secretar executiv internaţional. Este singurul reprezentant al României în Parla manentul European, din partea grupului partidelor socialiste. Chiar în această perioadă are o bursă la Bruxelles, pe tema luptei împotriva terorismului internaţional.
Lavinia vorbeşte cu multă pasiune despre munca ei; când vine însă vorba despre viaţa personală se cam fâstâceşte. Au circulat despre ea multe zvonuri. A fost vehiculată chiar o poveste legată de o presupusă relaţie cu Traian Băsescu. Ea infirmă şi spune că este o femeie normală, care a pus pe primul plan munca. Nu a fost niciodată singură, dar încă nu şi-a găsit jumătatea; acel bărbat care să-i arate că soarele poate răsări din oricare punct al orizontului. Lavinia e de părere că fericirea este relativă şi că momentele de bucurie intensă sunt cele care dau culoare vieţii.