Bălăuşeri – la răscruce de drumuri

Cu toţii am trecut prin intersecţia de la Bălăuşeri. O comună a cărei poziţie a devenit interesantă şi pentru investiţii, fiind un nod pe drumul E60, un nod care se află la puţini kilometri de patru oraşe cheie ale judeţului. Doar tranzitând prin comună poţi constata că are cale ferată şi e străbătută de Târnava Mică. Din scurta prezentare a câtorva probleme, cheie ale societăţii de astăzi, putem să tragem concluzia că această comună este şi va fi una căutată pentru atuurile cu care se prezintă.

Este o aşezare cu 5000 de locuitori, adunaţi din şase sate, şi este, poate, cea mai cunoscută dintre comunele aflate pe malul Târnavei Mici. Chiar dacă s-a distrus enorm în această ţară, aici, atât industria, cât şi agricultura au rămas în picioare, şi chiar s-au dezvoltat. În Bălăuşeri, aceşti ani au reprezentat repararea şoselei europene E 60, a însemnat o brutărie care furnizează pâine în tot judeţul, fiind pe primul loc în domeniul panificaţiei. La Agrişteu, marea majoritate a terenurilor e exploatată de un singur proprietar, a cărui casă e ca un sediu de instituţie. Dar s-o luăm încet, poposind câteva momente în fiecare sat al comunei.
Dacă nu eşti lângă drumÂ…

Cele mai sărace, şi ca urmare, cele mai îmbătrânite sate sunt Filitelnicul şi Senereuşul. Filitelnicul, datorită dezvoltării satului vecin, Agrişteu, a început să se repopuleze, dovadă fiind recent construita biserică. Dumitreniul este şi el destul de izolat, tinerii preferând calea Ungariei, de unde, după câţiva ani, se reîntorc. Faptul că există mult tineret poate fi constatat cu prilejul uneia din cele mai mari sărbători ale catolicilor, Sfânta Maria, pe 15 august. E un sat totalmente romano-catolic, un sat care se gospodăreşte relativ bine. Acolo unde cel care are magazin sau crâşmă e bogat, înseamnă că sunt bani. În Dumitreni agricultura e pe locul doi. Aici, ca şi în Chendu, domină matriarhatul. Adică obiectele artizanale realizate din pănuşi de porumb. Satul are ieşire atât la Fântânele, cât şi la Chendu. Pe vremea când termocentrala funcţiona la capacitate, majoritatea celor care n-au ales oraşele industriale, lucrau acolo. Acum femeia e şefă în casă.

Între Rotary şi kitsch

Chendu, fiind la şosea, are alte perspective. Dacă aţi călătorit spre Sighişoara, aţi putut constata cât de puternică e latura comercială a artizanatelor, exploatată până la pragul de kitsch. Dar această situaţie este salvată de o doamnă care nu numai că a însuşit o tradiţie, ci a dus-o la rangul de artă. Are expoziţii în întreaga lume, lucrările ei fiind achiziţionate de Cluburi Selecte (Rotary), de preşedinţi de state, fiind o obişnuită reprezentantă a României la diferitele manifestări artistice în străinătate. În Chendu mai este şi o fabrică de mobilă, fostul CAP desfăşurând mai multe activităţi. Chiar dacă sunt doar doi kilometri între Dumitreni şi Chendu, aici majoritatea locuitorilor sunt reformaţi. Elevii, după cele opt clase primare, aleg între liceele din Târgu Mureş, Sighişoara şi Sângeorgiu de Pădure. Tineretul muncitor, ori se alătură familiei în afacerea cu “pănuşi împletiţi”, ori merg în Ungaria, dacă nu cumva se iveşte un post la Eldi, sau la Gaz.

Bogaţii săraci

Agrişteul este cel mai puternic sat din punct de vedere economic. Aici, un maghiar şi un german au pus bazele unei brutării care astăzi furnizează pâine şi alte produse de patiserie întregului judeţ. Cu un management bun şi cu un produs pe măsură a reuşit să dea de lucru câtorva sute de oameni, aproape toţi angajaţii fiind din zonă. Un alt investitor, într-un alt domeniu, reuşeşte să lucreze sute de hectare de teren, şi într-un mod foarte profitabil. Agrişteul are şi staţie de comprimare a gazului metan, unde îşi mai duc zilele câţiva angajaţi. E un sat bogat-sărac. Sărac pentru că bisericile arată într-un hal fără de hal. Şi nu din cauza slăbirii în credinţă, ci din lipsa banilor. Deci e clar că un loc de muncă nu te face înstărit. Enoriaşii ortodocşi sunt în număr de 29. Dar lăcaşul de cult e cât o catedrală. Am avut o plăcută discuţie cu părintele Pop, cunoscut de credincioşii judeţului pentru minunatele slujbe, şi nu numai, care munceşte din greu pentru a întreţine această biserică. Mi-a spus că va trebui să pună el tablă pe biserică. Venitul lunar fiind de patru milioane, nu-şi permite să plătească manopera. Dar, faţă de alţii, nu se plânge.
Majoritatea locuitorilor sunt reformaţi. Poate şi paleta largă a credinţelor, şi a etniilor, a făcut ca în aceste locuri să te simţi acasă, în Ardeal. Iată ce înseamnă îngemănarea mai multor culturi.

De câţiva ani, le e bine

În Bălăuşeri, populaţia de etnie română este greco-catolică. Sunt şi câţiva ortodocşi pe care preotul din Agrişteu s-ar bucura să-i vadă şi la greco-catolici, doar să mai stea şi în biserică.
În reşedinţa de comună s-a simţit prezenţa, în ultimii ani, a firmei Geiger. Drumurile s-au făcut, curţile de asemenea şi, s-au mai găsit materiale şi pentru case. Mi se povestea că o maşină mare de pietriş era descărcată de şoferi, unde doreai, cu un milion de lei. Motorină pentru tractorişti se găsea, şi uite aşa s-a făcut şi porţiunea de drum Târgu Mureş-Sighişoara, s-au arat şi terenurile mai ieftin şi, colac peste pupăză, s-au înălţat şi case noi care, punându-le laolaltă, fac un  mic cartier.
Oamenii din administraţie cam au în ce se lăfăi, de aceea, poate, se simt prea bogaţi să-şi pună la punct sediul. Nu vezi nici o tăbliţă pe care să scrie Primărie sau Consiliu Local. E o căsuţă pe care greu o descoperi între supraetajatele din vecinătate. La cât de nesemnificativ e imobilul, tot aşa e şi primarul. Nu e de găsit. Are treabă. Păi, cred şi eu! La aşa o comună, cu atâţia bani, ar fi culmea să stai de vorbă cu presa. Datorită Geigerului au trăit şi comercianţii. Motelul la a cărui cramă, mulţi din foştii demnitari îl regăsiră pe Bahus, a rezistat chiar bine. In vino veritas…