Cartelul Torino a fost spart

Poliţia italiană a solicitat autorităţilor române extrădarea lui Torino. Acesta este soţul clujencei Camelia Uifălean, patroana unei prospere firme de construcţii. Un alt italian stabilit la Cluj, Fabrizio Tincati, a fost arestat în vara anului trecut în Italia pentru trafic de droguri. Tincati era, la rândul lui, unul dintre “executanţii” mafiotului Torino. Tentaculele “reţelei Torino” controlează de ani buni lumea interlopă din Cluj. Firele anchetei duc la Bucureşti, unde personaje potentate îşi aşteaptă mazilirea.

Ofiţeri din cadrul IGP Bucureşti au descins personal la Cluj şi i-au arestat pe cei doi mafioţi. Torino a fost umflat de mascaţi duminică, 25 mai, la vila sa de la Tarniţa, iar Jordachy a fost săltat marţi, 27 mai, la ora 6 dimineaţa, din apartamentul său din zona Gării Cluj. Pe numele lor, Parchetul General Bucureşti a emis un mandat de arest preventiv pentru 30 de zile. GAZETA de Cluj vă dezvăluie în exclusivitate implicaţiile arestării lui Torino şi Jordachy şi istoria reţelei de droguri conduse de aceştia în Ardeal.

Monopol pe heroină şi cocaină 

Potrivit unor surse confidenţiale din cadrul poliţiei clujene, în oraş funcţionează cel puţin trei reţele de traficanţi de droguri. Cea mai veche este cea italiană, formată ca urmare a afluxului mare de cetăţeni italieni stabiliţi la Cluj după ‘89. “Reţeaua italiană” comercializează în special heroină şi cocaină. A doua ca importanţă este condusă de basarabeni, distribuitori de “ierburi”, haşiş, marijuana etc., iar cealaltă, “mai timidă”, este la discreţia arabilor. Rolul românilor în cadrul reţelelor de stupefiante este, de obicei, acela de “cărăuşi”. Cu toate acestea, “arestatul” Jordachy nu era un simplu cărăuş. În termeni specifici, Jordachy era “a doua mână”. Adică el dădea mai departe marfa către vânzătorii direcţi.
Torino şi-a petrecut 22 de ani prin puşcării. Are 56 de ani şi trei evadări la activ. A fost student la medicină până în anul IV, când a fost implicat împreună cu mai mulţi colegi într-un viol. De fapt, Torino a stat “de şase”. A fost însă condamnat. De atunci a devenit un fidel al penitenciarelor. Foşti condamnaţi şi-l aduc aminte ca un personaj retras. Nu vorbea zile întregi şi devenea violent doar atunci când era provocat. Citea literatură rusă, filozofie şi făcea sport. În ciuda vârstei, Torino se ţine bine. Toate cele trei evadări le-a realizat înainte de ‘89. O dată a fost recuperat de echipele speciale din vama româno-ungară, altădată de autorităţile maghiare, la o sută de kilometri de Budapesta. Şi-a racolat oamenii de încredere din puşcăriile pe unde s-a perindat. Are “colaboratori” în zona Bihor, Cluj, Bucureşti, în Italia şi Ungaria.  

Maşinile de spălat banii

La Cluj, Torino are trei “afaceri la vedere”. Toate trei sunt acoperiri ale afacerilor cu droguri, fiind folosite pentru a spăla banii obţinuţi din comerţul cu “prafuri”. Societăţile au fost înfiinţate relativ recent, între anii 2001 şi 2002. Primele două, Uifălean Invest, un fond de investiţii, şi Uifălean Constuct îi au ca acţionari şi administratori pe Vladimir Torino Sfârlea şi pe soţia acestuia, Camelia Uifălean. SC Uifălean Invest SRL nu are depus bilanţul contabil către Ministerul Finanţelor pe anul 2002. SC Uifălean Construct SRL are datorii de peste 3 miliarde şi jumătate şi o pierdere de 253 de milioane lei. Cealaltă firmă, SC Katorini SRL, are ca domeniu de activitate comerţul de material lemnos. Adică, de cherestea. Unicul administrator al firmei este un anume Radu Viorel Crăciunescu, domiciliat în Constanţa. Probabil, omul care se ocupă de exportul lemnului prin portul Constanţa spre alte meleaguri. Nici această societate nu are depus bilanţul contabil aferent anului 2002.

Luxul mafiotului

Familia Torino-Uifălean deţine un luxos apartament în cartierul Mărăşti, unul pe strada Alvernei, o vilă cu ponton şi bărci cu motor la Tarniţa (unde a fost arestat), precum şi o vilă în Ungaria. Surse confidenţiale ne-au informat că Torino deţine mult mai multe apartamente, cumpărate pentru a-şi spăla banii negri. Ca aperitiv, Camelia Uifălean, lăsată mai tot timpul singură de soţul plecat cu afaceri în Italia, se plimbă într-un BMW 745 iA, evaluat la circa 100 de mii de dolari, una din cele mai scumpe maşini din Cluj.
Nu ştim exact în ce împrejurări l-a cunoscut Jordachy pe Torino. Este cert însă că relaţia lor datează din perioda anilor 1992-1993. În 1995, Torino a fost închis aproape o lună la Penitenciarul Gherla. El a fost condamnat la un an şi jumătate de puşcărie pentru implicare într-o reţea de furturi de maşini. Maşinile furate proveneau din Italia. În mare parte, Torino şi-a executat pedeapsa în arestul Poliţiei Cluj, pe considerentul că procesul său evolua anevoie. De fapt, avocaţii lui Torino au ştiut să prelungească procesul şi să obţină o sentinţă cel puţin lejeră. Pe parcursul detenţiei la Gherla, Torino se afla sub supraveghere strictă, ştiindu-se că este un personaj cu influenţă printre condamnaţi. Tot la Gherla, a primit în dese rânduri vizita lui Jordachy, lucru menţionat şi în foaia sa de observaţie de la Penitenciar.

Veriga Jordachy

Jordachy Ladislav este cunoscut în lumea interlopă clujeană ca distribuitor de droguri şi cămătar. Serviciile lui se adresau în special “interlopilor”. Torino l-a racolat şi l-a folosit pentru a-şi derula diferite “combinaţii”. De asemenea, Jordachy se îndeletnicea şi cu escrocarea persoanelor credule, pe care le uşura de casele sau bunurile depuse drept garanţie, în urma unor împrumuturi făcute prin intermediul său. Jordachy organiza şi efectua transporturile de stupefiante şi femei spre Occident, via Suedia. Ultimul său domiciliu a fost un apartament în zona Gării Cluj, de unde a fost ridicat de ofiţerii CZCCOA. Paşaportul său este plin de vize intrare-ieşire spre toate ţările UE.

Fiul de judecător, aproape de Jordachy

În ultimul an, Jordachy a fost văzut deseori în compania unor membri ai lumii interlope clujene. Lume care, indiferent ce s-ar spune, trăieşte pe picior mare. Opulenţa “interlopilor clujeni” poate fi observată din frecvenţa cu care îşi schimbă automobilele de lux sau localurile pe care le frecventează. Un astfel de local este şi clubul Crema. Jordachy se afla în relaţii strânse cu Adrian Griga, patronul localului, fiul lui Ioan Griga, judecător la Curtea Supremă de Justiţie. Relaţiile dintre cei doi ne-au fost confirmate de surse confidenţiale. Nu de puţine ori, Griga îşi procura sume importante de bani prin intermediul lui Jordachy sau îl folosea pe acesta ca om de încredere în astfel de tranzacţii.
Mai puţin confidenţiale, dar extrem de greu verificabile din surse oficiale sunt informaţiile ce-l privesc pe un alt personaj din lumea interlopă, (de)numitul Gore, consumator fidel al localului Crema. De obicei Gore nu plătea. Adică, plătea Griga pentru el. Nu ştim de ce, dar putem bănui. Ultimele informaţii privitoare la Gore îl dau drept mort, împuşcat în cap într-un hotel din… Italia. La mijloc ar fi fost vorba de o reglare de conturi între “şmecherii veniţi din Cluj”, mai mult ca sigur trimişi “la produs”, şi mafioţii băştinaşi. Aceste informaţii circulă în mediul interlop clujean încă de anul trecut, din vremea când Gore a părăsit Clujul pentru a “îmbrăţişa” o carieră de boxer în … SUA.   

Veriga Tincati a căzut în Italia acum un an

Arestarea lui Jordachy survine după scandalul declanşat anul trecut, concomitent în Italia şi România, ce privea o altă arestare. Protagonistul ei a fost Fabrizio Tincati, prins de poliţia italiană cu heroină în valoare de 24 de milioane de euro, ambalată în pachete de cafea. Surse confidenţiale ne-au informat că cei doi “italieni naturalizaţi la Cluj” erau mai mult decât apropiaţi. Tincati s-a stabilit la Cluj unde poza în om de afaceri. În vârstă de 42 de ani, acesta a locuit în chirie în Cluj, pe bulevardul Titulescu, şi s-a îndeletnicit cu distribuirea în România a mai multor mărci de cafele, dar şi cu distribuirea, în Italia, în pachete de cafea, a diferitelor tipuri de stupefiante. A fost asociat, împreună cu soţia sa, Ana Maria Rad, în firma Island Caledonia. Doi dintre asociaţii săi, Remus Albu şi Ovidiu Poruţiu, au fost membri în conducerea Camerei de Comerţ Industrei şi Agricultură Cluj (CCIR).  
Tincati, Poruţiu şi Albu s-au asociat în firma Inter Leasing. Afacerea avea nevoie de o finanţare. Tincati a apelat la Poruţiu, care avea relaţii importante în domeniul bancar. Până la urmă, proiectul societăţii de leasing nu s-a concretizat. Poruţiu este membru fondator al Băncii Româneşti şi a avut, la un moment dat, probleme financiare cu una din firmele sale. Albu a fost vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi era în relaţii foarte bune cu Poruţiu, membru al Consiliului de Administraţie al CCIA Cluj. Albu este acţionar în două firme: Asio SRL, societate cu capital majoritar cehesc, şi Remimpex, ce are ca obiect de activitate principal “consultanţa în achiziţii internaţionale”.

SIE a lucrat pentru mafioţi

Remimpex a avut parteneri de afaceri din Italia “signorului” Tincati şi a participat la unul din programele de dezvoltare locale gestionate de guvernul american. Ovidiu Poruţiu a fost acţionar în alte câteva societăţi, în asociere cu firma Omniconstrucţii, unde funcţionau foşti lucrători ai serviciului de spionaj extern. Poruţiu a activat ca ofiţer SIE (Serviciul de Informaţii Externe) în celebra firmă “Arcom” (firmă comunistă infiltrată şi controlată de securişti în scopuri de spionaj). “Foştii arconişti” au cumpărat fabrica de mobilă din Izvorul Crişului şi au înfiinţat firma Famic. Partenerii de la Omniconstrucţii, care asigurau exportul pe relaţia Germania, au renunţat la cele 50 la sută din acţiuni în favoarea lui Poruţiu şi a lui Takacsik Tiberiu.

Cherestea, arabi şi italieni drogaţi

Poruţiu a intrat în combinaţii financiare şi cu cetăţeanul iranian Bamdad Gholam Hossein, care a împrumutat societatea Famic cu importate sume de bani. Firma Famic avea sediul social în Vâlcea, exact acolo unde Tincati şi-a vândut firma de cafele, Island Caledonia. În final, Hossein a reuşit, fără acordul celorlalţi acţionari, să deţină 98 la sută din acţiunile Famic. Prin intermediul acestuia, Poruţiu a făcut cunoştinţă cu un cetăţean turc de origine kurdă şi a încercat preluarea, printr-o firmă pe care şi-au creat-o, SC Fabchevi SRL, a fabricii de cherestea de la Valea Ierii. Tot de cherestea – aşa cum am mai scris – s-a ocupat şi Torino, amicul lui Tincati, prin SC Katorini SRL. Cheia afacerilor de succes se încredinţează întotdeauna prietenilor!

Prafurile albe dau coşmaruri

Aşadar, afaceri, droguri, mafia italiană, un fiu de judecător la CSJ, lumea interlopă a Clujului, presupuse reglări de conturi în Italia şi, în primul rând, bani, milioane de euro, făcute din ceea ce se cheamă “moartea albă”. Reţeaua Tincati a fost sub supravgherea ofiţerilor CZCCOA timp de un an şi jumătate. Timp în care au existat informaţii neverificate despre activitatea lui Torino&Co. În primă fază au căzut cărăuşii de teapa lui Tincati şi a italienilor arestaţi anul acesta în vama Borş. Dominoul s-a sfârşit săptămâna trecută, când Torino a luat din nou calea arestului. Se pare că acesta şi-a negociat anii de puşcărie cu autorităţile. Dacă va colabora, aşa cum am fost noi informaţi, Torino va beneficia de prevederile art.16 din legea 146 din 2000. Va scăpa de închisoarea pe viaţă şi va primi, probabil, între 20 şi 30 de ani de detenţie. Aceleaşi surse ne-au mai informat că în reţeaua Torino sunt implicate şi personaje importante de la Bucureşti, în special din mediul fotbalului. Săptămânile ce vin se anunţă pline de coşmaruri pentru o seamă de capete grele din crema bogătaşilor de la Bucureşti şi Cluj. Unele dintre ele încă mai sunt înceţoşate de prafurile “cartelului Torino”.

Andrei VLAD