Vreau politicieni bogaţi!

Sunt momente în care penibilul este ridicat la rang de artă; este şi cazul comediei declarării averilor demnitarilor. Care se dau toţi rupţi în fund de atâta sărăcie, încât gluma aceea cu donaţiile se impune; cel puţin în băşcălie merită a fi făcută. Personal, nu cred că trebuie să avem politicieni săraci; să fie toţi bogaţi, să nu ducă deloc grija zilei de mâine, să fie preocupaţi doar de soarta celor care i-au ales. Este chiar o ruşine să apărem alături de politicienii altor popoare cu calicii noştri. Toată această păcăleală a sărăciei este un circ gratuit făcut pe placul poporului, care trăieşte din plin satisfacţia că nu sunt singurii săraci din această ţară. Sărăcia nu este o laudă; nici pentru omul de rând, cu atât mai puţin pentru cei care conduc un popor. Aleşii noştri nu sunt nici pe departe atât de săraci pe cât vor să pară, iar conturile şi bogăţiile lor vor creşte pe zi ce trece. Şi-atunci, stai să te întrebi: Cui foloseşte această circăreală? Chiar lor, care joacă pe placul celor mulţi. Manevrele acestea sunt atent studiate, nimic nu vine întâmplător. Dacă specialiştii manipulatori vor constata într-o bună zi că politicienii noştri ar deveni mai simpatici dacă umblă îmbrăcaţi în tricouri şi şorturi, cu siguranţă că s-ar inventa o găselniţă pentru a motiva acest gest, ridicol şi indecent.
Nenorocirea cea mare este că oamenii nu sunt informaţi şi nici nu-şi doresc să fie; politicienii au avut grijă să le inoculeze ideea că “presa minte şi denaturează”. Aşa că nu trebuie să ne mirăm prea tare că oamenilor nu le plac ştirile radio şi că oriunde te-ai afla şi se ascultă radioul, atunci când încep jurnalele se mută repede pe, altă frecvenţă, care dă muzică. Oamenii nu au răbdare să asculte ştirile. Vor distracţie, pentru că asta ne caracterizează: circul. Cu foamea-n gât aplaudăm frenetic orice ne poate face să ţopăim. Nu ne putem opune instinctului, pentru că acesta ne este temperamentul: manelism, dance şi telenovele. Există, desigur, şi ceilalţi, dar, din păcate, prea puţini. Mai rău este că în unele cazuri chiar cei care sunt formatori de opinie fac alergie la programele de ştiri. Trist este că noi, cei care am putea schimba ceva, facem politica strict comercială a instituţiei, cultivăm ignoranţa , pentru că asta ne aduce banii, din care supravieţuim şi noi. Ar fi greşit să spunem că suntem o societate bolnavă, suntem cât se poate de normali, pentru că dacă am face altfel, noi am fi consideraţi cei bolnavi. Vă veţi întreba ce caută această temă într-un editorial pe pagina VIP. Pentru că mi-aş dori ca şi alţii să-şi dorească politicieni bogaţi şi să nu mai înghită găluşca asta cu “sărac şi cinstit”. Nici un sărac de pe planeta asta nu este cinstit. Cum spunea Shakespeare :”Cinstea este o mare prostie, pe care toată lumea o adoră”.