Exerciţiu artistic la Oarba

Pentru ca uitarea să nu se aştearnă peste fapte, oameni, evenimente, memoria trebuie exersată. Pentru ca trecutul să poată oferi o explicaţie a timpului de faţă, trebuie cunoscută şi înţeleasă istoria. Nu doar prin mijlocirea şi prin puterea cuvântului, ci şi prin valorificarea artistică a acesteia. Căci ce altceva sunt monumentele istorice, dedicate celor care au avut puterea sacrificiului suprem, decât expresia unui gest de cinstire a înaintaşilor? Tabăra de Sculptură de la Iernut – Oarba de Mureş, un muzeu, o expoziţie şi un monument în acelaşi timp, este un astfel de demers, un exerciţiu artistic de exersare a memoriei strămoşilor.

La aproximativ 20 de kilometri de Târgu Mureş, imediat după intrarea în Iernut, se face un drumeag la dreapta. Dacă veţi avea vreodată curiozitatea de vedea unde duce acest drum, veţi da peste un loc cu totul şi cu totul impresionant: Tabăra de Sculptură de la Iernut – Oarba de Mureş, intitulată iniţial “In Memoriam”. În memoria celor peste 11.000 de soldaţi, morţi la Oarba de Mureş în cel de-al Doilea Război Mondial, şi în apropierea monumentului ridicat aici înainte vreme, spre cinstirea acestor eroi, s-a născut, în 1985, şi a crescut timp de zece ani, Tabăra de Sculptură de la Oarba, însemn al preţuirii jertfei pentru ţară.  După ce veţi trece Mureşul pe podul de pontoane, veţi mai parcurge în jur de un kilometru. În partea stângă a drumului vedeţi apoi ivindu-se treptat din iarba înflorită, blocuri de piatră, materie spiritualizată, printre care veţi păşi cu pioşenie, căci sunt închinate memoriei unor eroi. Pe o suprafaţă de aproxmativ un hectar de teren, cele aproape 90 de lucrări, imaginând concepţia fiecărui artist invitat la Oarba, se constituie, fiecare în parte, într-o operă de artă modernă, de mare valoare, şi toate la un loc, într-un monument unitar ca mesaj, un omagiu adus unor eroi. Rispite printre copaci, lucrările, fiecare purtând amprenta, înscrisul personalităţii artistului care a însufleţit piatra, creează în acelaşi timp un amsamblu unic în felul său, un cimitir militar, dar o factură cu totul aparte. Ideea de a ridica o asemenea lucrare aparţine actualului primar al Iernutului, Vasile Cornea, care a convins o serie de sculptori români, prin grandoarea proiectului, să vină timp de unsprezece veri pe valea Mureşului, pentru a da naştere “celei mai valoroase colecţii de sculptură contemporană românească din Transilvania”, după spusele maestrului Ion Vlasiu. Şi într-adevăr lucrările sculpturale de aici, care din păcate s-au întrerupt după zece ani, dau măsura nivelului plasticii româneşti contemporane: de la figurativul expresiv la cel abstract, de la sculptura de factură hieratică, simbolică mizând şi punând în valoare totodată expresivitatea şi frumuseţea formelor vehiculate de tradiţia ancestrală a românilor, până la volume ce ţin de constructivismul abstract. Astfel încât cele zece ediţii ale Taberei de la Oarba au reuşit să dea patrimoniului cultural românesc lucrări de dimensiuni monumentale, de primă mărime, din punct de vedere artistic. Jocul unghiurilor, al privirii, de fapt al locului privirii, al volumelor, al culorii pe care piatra a dobândit-o în timp, prim-planurile construiesc de fiecare dată o altă imagine a monumentului. Este vorba de sute de vederi diferite, în care se combină armonios natura, cu râul din preajmă, cu umezeala şi aburii ce se ridică deasupra apei, cu geometriile robuste, austere, solemne, chiar ale unor sculpturi, dar şi cu fineţea şi expresivitatea detaliilor filigranate, cu delicateţea pe care probabil nu i-o bănuim pietrei. Tabăra de Sculptură de la Oarba etalează nu doar măiestria artistică a unor nume cum ar fi Gheorghe Mureşan, Ioan Deac Bistriţa, Ion Iancuţ, Gheorghe Marcu, Nicolae Coman, ci şi intenţia participanţilor la această adevărată şcoală de sculptură, de a-i omagia pe cei 11.000 anonimi. Dacă prima ediţie a taberei a avut pisanie, inscripţie ce arată funcţia monumentului şi prezintă numele executanţilor lucrării, următoarele n-au mai avut-o. Un gest de o generozitate şi o nobleţe deosebită din partea unor artişti, care au ales să rămână anonimi, într-o oarecare măsură, pentru a cinsti martirajul unor eroi anonimi. Demersul anomin al artiştilor este aşadar similar anonimatului în care s-au stins ostaşii români. Funcţia artistică şi cea de “memento” a colecţiei de la Oarba de Mureş este completată însă şi de cea muzeală, căci blocurile de piatră cioplită etalează şi o parte din formulele stilistice, exploatate în intervalul acestui deceniu şi ilustrate de sculptura contemporană românească. Ceea ce vă va atrage atenţia la Tabăra de Sculptură va fi însă faptul că aici găsiţi o demonstraţie pe viu a ceea ce înseamnă plastica românească în această perioadă, căci aceasta este o colecţie ce palpită de viaţă, de trăiri, de amintiri, de istorie asimilată.