Lumea din spatele cortinei

Se zice că fiecare sfârşit e un nou început, că tot ceea ce ai acumulat într-o anumită perioadă a vieţii îţi va folosi mai târziu. Cum reuşeşti să-ţi gestionezi cunoştinţele şi experienţele dobândite, depinde în mare măsură de tine. Dar şi de şansă. Sau de cum ştii tu să-ţi provoci, să-ţi chemi şansa. Ce-i aşteaptă pe viitor proaspeţi absolvenţi ai Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş, clasa de actorie, ce vor face ei după susţinerea examenului de licenţă, ce posibilă turnură va lua viaţa lor în curând, am încercat să aflăm, stând de vorbă cu ei în cafeneaua universităţii.

Studenţii anului IV, deja calfe într-ale actoriei, căci vor deveni în curând profesionişti, sunt acum în sesiune. Ultima. Am profitat de faptul că au venit cu toţii să le vadă şi să le aplaude pe cele două colege ale lor, Cristina Ungureanu şi Oana Rusu, care în seara respectivă avuseseră susţinerea recitalului, examenul de actorie din cadrul sesiunii, pentru a afla de la ei care sunt perspectivele pe care un tânăr actor, proaspăt absolvent, le are. În general aspiraţiile sunt aceleaşi. Marea dorinţă a tuturor sau a majorităţii, este de a intra într-un teatru. Paşii de urmat sunt la fel pentru toată lumea. După terminarea stresului, cu examenul de licenţă, urmează unul şi mai mare. Şi mai serios. Susţinerea examenului pentru post. Necazul e că teatrele care scot posturi la concurs, fac public acest lucru pe ultima sută de metri. Aşa că trebuie să fii pregătit în orice moment să dai un examen. Trebuie să fii mereu pe picior de plecare, căci nu se ştie care teatru, din care colţ al ţării va scoate vreun post la concurs. O dată examenul trecut, soarta ta profesională, ca tânăr angajat, este în mâinile directorului de teatru sau a regizorilor. Care dacă vor, te distribuie, dacă nu vor, rămâi un ilustru anonim. Să fii tânăr, ambiţios, cu mare putere de muncă şi concentrare, şi talentat pe deasupra, nu ajunge. Pentru că, pe de o parte, ai nevoie de o şansă extraordinară, pe de altă parte, mai trebuie şi să ai pe cineva care să te susţină şi să te bage în faţă. Toate acestea cumulate, pot da la iveală un nume ce în timp se va consolida, un nume care va rămâne în memoria şi în sufletul spectatorilor. În lumea iluziilor, a magiei, în spatele mirajului pe care-l reprezintă teatrul, realităţile cu care se confruntă tinerii actori sunt crude. Toate acestea se petrec însă în culise, sunt jocurile din spatele scenei, sunt faptele care nu ies la lumina rampei. O posibilă ameliorare a situaţiei ar fi noua lege a teatrelor, conform căreia angajările se vor face pe rol. Şansele de a fi remarcat de un regizor, care să vadă în tine exact personajul de care are nevoie, sunt, cel puţin la nivel teoretic, mai mari. Oricum, şcoala pe care au urmat-o i-a pregătit nu doar pentru scenă. Teatrul i-a învăţat enorm despre viaţă, despre oameni, despre gânduri, simţiri, bucurie, tristeţe, au câştigat experienţă şi încredere în forţele proprii. Cu acestea pornesc ei la drum, după patru ani de studiu, de muncă, după patru ani în care cei zece viitori actori au fost împreună, şi-au ţinut unii altora pumnii la examene, la premiere, după ce au împărţit şi bune şi rele. Au fost ca şi în casa Big Brother, au fost o familie. Dezamăgirea lor mare este însă că profesorii lor, care i-au învăţat ce înseamnă arta actorului, în seara recitalurilor Cristinei Ungureanu şi a Oanei Rusu, nu au catadicsit să fie prezenţi în sală. Ar fi fost o datorie morală a lor, de a veni să-şi vadă studenţii şi, în mare parte, şi roadele muncii lor la clasă. Tristeţea însă nu sălăsluieşte prea mult într-un spirit tânăr. Aşteaptă cu nerăbdare să meargă la GATA (Gala Academiilor de Teatru şi Artă), la Bucureşti. Deşi prezenţa anului IV actorie la concursuri şi festivaluri studenţeşti de teatru a fost extrem de rară, căci nu sunt bani, ni s-a explicat, aşa cum li s-a explicat şi lor (şi cu asta au fost reduşi la tăcere!), speră într-un “glorios” Bucureşti, în cadrul GATA, ajunsă anul acesta la cea de-a 10-a ediţie. Singura lor ieşire importantă la rampă a fost, anul acesta, la StudentFest, la Timişoara, unde s-au prezentat cu “Trilogia din Belgrad”.
Dacă îi vom urmări pe scenă, la Târgu Mureş sau pe alte scene din ţară, dacă îi vom recunoaşte pe unii dintre ei în reclame TV, încercând să vândă detergenţi, telefonie mobilă sau băuturi fine, dacă le vom auzi vocile la radio sau dacă îşi vor pierde urma prin ţări străine sau pe vase de croazieră, rămâne de văzut. Din păcate, soarta viitorilor actori nu se deosebeşte de cea a celorlalţi tineri români. Un lucru e sigur însă. Şi valabil în cazul tuturor. Dacă ar fi s-o ia de la capăt, tot teatru ar face. Aici sau în altă parte. Însă teatru, cu siguranţă.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close