Un dezastru în oglinzi paralele
Zona Ludus – Iernut conduce in topul somerilor din judet * Falimentul agriculturii din zona, respectiv depopularea fermelor zootehnice a atras prabusirea unor societati precum Industrializarea Laptelui si Zaharul Ludus, Nutrimur sau Agroindustriala Iernut * Oxigenarea inutila a plamanilor atrofiati ai acestora s-a facut doar pentru a justifica jaful utilajelor, echipamentelor, etc. * Infrastructura oraselor este in multe zone rudimentara, doar miracolele europene putand sa le mai scoata din abrutizarea medievala * Investitiile parcimonioase au instaurat sclavagismul capitalist.
Potrivit datelor statistice furnizate de Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca, zona Ludus – Iernut conduce detasat in topul ingrat al numarului de someri. In ultima perioada, cele doua orasele au reusit performanta “negativa” de a bate inclusiv Tarnaveniul. Explicatia dezastrului social din cele doua asezari urbane este indisolubil legata de prabusirea agriculturii, depopularea fermelor zootehnice, principalele sustinatoare ale industriei localizate din zona. In Ludus, spre exemplu, societati precum Zaharul, Industrializarea Laptelui, Lutex au platit tribut incapacitatii structurilor de putere sa sustina eficient, prin programe, agricultura si zootehnia. Pe langa zecile de miliarde de lei adunate la capitolul datorii, societatile respective s-au confruntat cu grave probleme legate de disponibilizarile salariatilor. Mii de angajati au ramas pe drumuri in urma restrangerii activitatii (Lutex, Zaharul) sau inchiderii unitatilor (Industrializarea), sectorul economic mic si mijlociu remarcandu-se doar prin incapacitatea de a absorbi forta de munca disponibilizata.
Atractia datoriilor
De asemenea, tentativele de privatizare sau vanzarea propriu-zisa nu au avut efectul scontat. Spre exemplu, preluata de francezi, Zaharul si-a mentinut evolutia descendenta, inregistrand pe primele 6 luni ale anului trecut nu mai putin de 18 miliarde de lei pierderi, in timp ce volumul total al datoriilor a depasit cu aproape 30 de miliarde capitalul social. Toate acestea pe fondul unor “stimulente” deflationiste care caracterizeaza industria zaharului, acest produs fiind singurul al carui pret scade de la an la an. In cazul Lutex, ce activeaza in pregatirea fibrelor si filarea in fire de in, canepa si iuta, anunturile de privatizare au devenit un fapt monoton, fara ca vreun investitor sa manifeste o bruma de interes. Romvelo, dupa ce s-a descotorosit de jumatate din angajati a devenit profitabila. Nu a scapat in schimb de miliardele de lei debite sau de clientii – capusa, ale caror restante reprezinta jumatate din suma pe care o are de incasat in total Romvelo (10 miliarde). Apropierea de partidul de guvernamant, dar si de actualul primar al Ludusului, Ovidiu Dancu, unul dintre sefii Romvelo pana in 1996, a aparat societatea impotriva oricaror forme de executare. Protectie ce nu mai functioneaza in cazul unor societati precum Agromec, Centrul de reparat motoare sau Plutus Exim SRL, ale caror active au fost scoase saptamana trecuta la licitatie de catre Administratia Financiara Ludus pentru recuperarea creantelor bugetare. Semn ca piata luduseana nu le prieste.
Agonia Nutrimur
Nutrimur Iernut a fost privatizata in cursul anului 1997. Proasta administrare a societatii de catre cumparator, SC Romagra SA Bucuresti, a determinat declansarea in 2000 a procedurii falimentului. Actiune stopata de actionarul bucurestean cu gogosi umplute cu finantari straine de 70 de milioane de dolari. Banii cu miros american de off-shore nu au venit pana la termenul limita fixat, 31 martie, patronii bucuresteni ai Nutrimur solicitand o noua pasuire pana in septembrie. Pe care au si obtinut-o potrivit informatiilor noastre. Desi societatea este falimentara din 2000, instanta prahoveana a acceptat dubiosul plan de reorganizare al societatii, tradus prin devalizarea acesteia de toate utilajele si echipamentele. Din dezastrul de la Nutrimur, marii perdanti au fost salariatii, peste 600 de angajati trezindu-se peste noapte in somaj. Dar si orasul a carui dezvoltare nu a trecut de stadiul unei comune mai rasarite. Tot printre falimentele de rasunet care au marcat Iernutul se inscrie cel al Agroindustriala Iernut, intrata din 2002 in lichidare judiciara. Alte cateva firme private au cunoscut acelasi declin financiaro-falimentar.
Administratii suficiente
Cuvantul de ordine ce caracterizeaza administrarea domeniului public si privat din cele doua orase este lipsa banilor. Asa justifica cei doi primari, Ovidiu Dancu (Ludus), respectiv Vasile Cornea (Iernut) dezvoltarea rudimentara in unele cartiere a infrastructurii (retele de apa, canalizare, stradale), acolo unde acestea nu lipsesc cu desavarsire. Tot din aceleasi ratiuni financiare, SC SECOM Ludus, societatea care asigura productia si distributia apei in oras si a agentului termic, acoperind in acelasi timp si cateva trasee falimentare de transport in comun, nu este sustinuta financiar de Consiliul Local, in a carui proprietate a trecut prin cedarea de catre APAPS. Daca nu se va reusi aducerea societatii pe linia de plutire prin vanzarea unor active, pe firmamentul SECOM va scrie Faliment. Nici PRESCOM Iernut, serviciul de gospodarire comunala preluat anul trecut, nu fara scandal, de Consiliul Local, nu are o situatie financiara linistitoare. Uzina de apa lucreaza in pierdere, la nici jumatate din capacitate, iar sarcina suportarii gaurilor ii va reveni bugetului unui oras care nu-si permite sa se intinda mai mult decat ii permite plapuma ingusta.
Putinii investitori care au migrat spre cele doua orase neatractive au urmarit doar obtinerea unor profituri substantiale si rapide prin exploatarea unei maini de lucru ieftine si nepretentioase. Si care au adus venituri suplimentare la bugetele locale saracacioase.
Sperante palide
Spitalul Municipal Ludus a scapat mai bine de criza acuta de medicamente si alimente fata de alte unitati sanitare din orasele mici. La Ludus criza s-a stabilizat la un nivel la care stocurile mai erau de ajuns pentru trei saptamani. Datorii au fost din belsug, spitalul nu a primit de la inceputul anului nici un ban in afara de fondul lunar pentru salarii pana la incheierea contractului – cadru (cu cel putin trei luni de la inceputul anului). Nici bugetul pe acest an nu incurajeaza la sperante mari. Numarul de paturi din acest spital a fost redus de la 310 la 190. Dintre acestea 55 nu se desfiinteaza, ci se separa intr-o sectie de bolnavi psihici cronici. Nu se stie inca, in ce masura aceasta schimbare implica si reduceri de personal, pentru ca asemenea decizii nu se iau de conducerea spitalului, cum ar fi firesc, ci la nivel central.
