Sa fii cel mai bun

Cuvântul de ordine în familia Andrei a fost întotdeauna miscarea,insuflat si celor doi copii, Monica si Radu, înca de mici. Tatal, Ionel, pitestean de origine, mare admirator al lui Dobrin, era tot în preajma stadionului, asa ca a fost atras de fotbal. Mama, Margareta, inginer chimist, este detinatoarea a patru medalii la gimnastica artistica de performanta. Ea spune ca, dupa ce Radu va aduce acasa patru medalii, le va ascunde pe ale ei. Fiica cea mare, Monica, este antrenoare de gimnastica aerobica. Iar mezinul, Radu, este marea surpriza: campion mondial la scrima.

De fapt, ei toti sunt o familie de campioni, deoarece fara sprijinul moral si financiar al familiei, Radu nu ar fi putut ajunge aici. Are 17 ani si multe bataturi în palme, de parca ar munci toata ziua cu sapa. Dar asta e mai putin important. Conteaza ca a ajuns marele campion al orasului, chiar daca la momentul potrivit, multi nu i-au dat credit. Acum, acestianu mai stiu câte atentii sa-i dea, acum sunt mândri. Lipsa de intuitie si putina ipocrizie; cam asa ar putea fi catalogata reactia autoritatilor locale de dinaintea si de dupa Campionatul Mondial desfasurat în Italia, la începutul acestei luni. Baiatul, Radu, care a putut participa la aceasta competitiedatorita efortului incredibil al parintilor lui, si-a obtinut costumul indispensabil participarii la concurs, datorita unui sponsor impresionat de o fotografie în care acesta avea pantofii rupti. Atât el, cât si parintii se feresc sa condamne pe cineva, considerând firesc faptul ca stradania epuizanta trebuia sa fie doar de partea lor. Asa ca prefera sa vorbeasca, cu multa sensibilitate, despre copilaria si viata lui Radu.

Pian si spada

Copilaria lui Andrei a fost foarte activa si zburdalnica, cu multa încapatânare, caracteristica zodiei Capricornului, dar canalizata înspre bine. Prima data, în clasa întâi, parintii l-au dat la gimnastica, la Scoala Sportiva. Desi a facut ani de zile gimnastica, stilul rigid al antrenorului, precum si faptul ca nu-i iesea sub nici o forma sfoara, l-au facut sa se îndeparteze de acest sport. A trecut la judo, dar în paralel facea si ore de pian. Prima data când s-a dus la CSU la scrima, la o preselectie, a fost sedus de costum. De altfel, aceasta a fost o modalitate de a-i atrage pe copii catre acest sport; costumul este într-adevar deosebit, dar pâna sa-l îmbrace, sportivii trebuie sa treaca prin furcile caudine ale unor antrenamente deosebit de plictisitoare. Viata lui se desfasura între trei directii: scoala, antrenamente si casa. Nu a fost vazut des în fata blocului, dar nici nu tânjea dupa asta. A avut si norocul unui antrenor de exceptie. Nicolae Pop a însemnat si continua sa însemne mult pentru cariera lui, se simte extrem de puternic si capata multa încredere atunci când îl stie în preajma. A avut si ghinioane la concursuri si a simtit nevoia sa renunte; toate aceste suparari au ramas însa doar în sufletul lui de copil si de câte ori vedea zâmbetul încurajator al celor dragi, hotara ca trebuie sa mearga mai departe.

“Sa fii cel mai bun”

Ori de câte ori iesea din casa, Radu era calauzit de îndemnul mamei: “Sa fii cel mai bun”, si asta îi dadea convingerea ca poate fi cel mai bun. Aveaaptitudini, iar familia i-a asigurat suportul psihic necesar. Parintii stiau si simteau ca Radu va avea succes, însa rezultatele din acest an i-au luat chiar si pe ei prin surprindere: campion national, balcanic si mondial. Fara sprijin din partea celor care trebuiau sa-l ajute, familia Andrei a reusit sa-l trimita pe Radu în Italia. Ei au ramas acasa si vedeau rezultatele pe internet sau primeau telefoane de la presedinta Federatiei, care le anunta evolutia lui Radu. Au avut mari emotii, mult mai mari decât el. Radu a avut emotii mari doar la final, când a urcat pe podium si i s-a cântat imnul national. S-a aflat în concurs de la opt dimineata pâna la opt seara, era epuizat dar s-a bucurat de surpriza pe care i-au pregatit-o însotitorii: o masa copioasa la un restaurant. A fost bucuros când, la scoala, colegii si dirigintele l-au primit cu aplauze, un tort mare si multa recunostinta. Nu s-a schimbat nimic la el, în ciuda faptului ca a devenit vedeta dintr-o data. Este un tânar normal caruia îi place, la fel ca si altora, sa iasa în discoteca, sa mearga la pescuit si sa se catere pe munte. Radu a reusit sa eclipseze performantele profesionale ale parintilor si ale multora dintre tinerii acestui oras. A avut multa ambitie si nu s-a cramponat nici de insuccese, nici de lipsurile materiale; considera ca toate vin la vremea lor, cel mai important lucru fiind pastrarea demnitatii si a onoarei, indiferent de conditii.