Clauza de constiintă
Viata unei natiuni nu este un motiv de glumă. Acesta este un laitmotiv al unei televiziuni, dar ar trebui adoptat de fiecare ziarist si adăugat că, viata unui individ nu este doar un simplu subiect de presă. Oamenii care lucrează în media pot sau nu fi sensibili, pot sau nu fi implicati, pot să-si facă meseria ca pe oricare alta sau pot avea mustrări cumplite de constiintă. Ziaristul care nu a avut măcar o noapte insomnii pentru o greseală făcută cu voie sau fără voie, nu este un profesionist. Profesia de jurnalist îti conferă un statut social aparte si, din păcate, sunt multi care fac această profesie pentru că le conferă avantajul de a fi aparte.
Ce înseamnă acest statut special în afară de asa zisul privilegiu de a avea ocazia să respiri în ceafa, la propriu, a marilor personalităti? Că esti invitat la dineuri, unde oricum esti privit tot ca un fomist? Că ai ocazia să dai mâna cu presedintele tării? Că te poti zborsi la telefon la potentatii zilei? Că primesti agende si felicitări la sfârsitul anului? Că te simti puternic?
Îmi amintesc de primele lectii de jurnalism primite de la Ion Cristoiu, care în opinia mea, rămâne cel care a pus bazele presei profesioniste în România postdecembristă. Ion Cristoiu ne amintea mereu că nu suntem nici procurori, nici politisti, nici judecători, dar nici bocitoare. Că trebuie să prezentăm faptele conform realitătii, cu subiectivitatea de care nu putem scăpa orice am face si să lăsăm cititorului satisfactia de a trage concluzii. Dacă ai un caz exploziv de coruptie, nu trebuie să te apuci să te pui în locul institutiilor statului si să strigi în gura mare “hotul”.
Este un lucru extraordinar că presa a câstigat enorm în credibilitate, dar mergând pe acest drum riscăm să pierdem, deoarece noi am câstigat din cauza neprofesionalismului si coruptiei care există în institutiile statului. Am câstigat pentru că altii au fost mai slabi decât noi, si pentru că singura satisfactie a omului a rămas faptul că nedreptatea suferită a devenit publică.
Nou instalata putere s-a oferit să ne facă favoarea de a ne asigura că libertatea presei nu va avea de suferit, declaratie aparent binevoitoare, curtenitoare, dar, în esenta ei, demagogică si putin ipocrită. Asa cum PSD ne-a pus unora pumnul în gură, mai brutal sau cu mănusi sub formă de publicitate de la stat, noua putere are nevoie de garantii că presa nu-i va fi ostilă. Dovada că noi ne vrem parteneri egali dar ne comportăm ca rudele sărace, se regăseste chiar în comportamentul nostru. Unii au devenit mai blânzi pentru că vizează anumite avantaje, altii si-au ascutit coltii, dar tot pentru avantaje. Toti ochii sunt atintiti către putere si cei mai multi dintre noi, dar si dintre ei, am uitat deja de faptul că, nici cu o lună în urmă, îi rugam pe oameni să voteze pentru schimbare.
Ziaristii care au drept clauză de constiintă cuvintele cu care am început, “viata unei natiuni nu este un motiv de glumă”, la care se adaugă respectul fată de fiecare individ al acestei natiuni, au toate sansele să nu-si reproseze atât de multe lucruri, chiar dacă vor avea insomnii din cauza unor greseli, voite sau nu.
