ASA retrogradată de Târgu Mureş

E o zi tristă pentru fotbalul mureşean. ASA a ajuns în Divizia D! Pare un vis urât din care aşteptăm cu disperare să ne trezim, dar nu e. Chiar dacă acest moment părea greu de evitat înaintea ultimului meci, dramul de speranţă pe care îl mai aveam cântărea mai mult decât probabilitatea sumbră a retrogradării. Gândul nu putea accepta că se poate ajunge aici. Dar s-a ajuns…Cine e de vină? Este echipa, dar mai mult poate decât ea, e acest oraş care a preferat să asiste cu o indiferenţă crudă la munca fotbaliştilor.

Jucătorii de la ASA aveau nevoie de o victorie în ultimul meci, de la Feldioara, pentru ca să poată salva parţial cel mai trist moment din istoria clubului. Mureşenii s-au dus acolo doar cu fotbalul pe care îl ştiau şi cu speranţă. N-a fost să fie. O remiză fatală, un 2-2 crud, a pecetluit soarta unei echipe care de câţiva ani pare că nu-şi mai găseşte cadenţa. Că militarii au avut două bare, că s-au aflat la un pas de victoria izbăvitoare, nu mai contează. Nu mai are importanţă nici faptul că într-un clasament al returului, ASA se află printre primele echipe ale seriei. Contează doar că, în final, linia ce ne desparte de echipele rămase în eşalonul III trece pe deasupra noastră.
Sub privirile nepăsătoare ale mai marilor oraşului şi a celor plini de bani, dar lipsiţi de bunăvoinţă, această echipă a ajuns aici, deşi nu merita. Nici măcar spre finalul agoniei aleşii noştri locali nu au catadicsit să întindă o mână grupării mureşene. Vina aparţine deopotrivă celor care s-au aflat în teren şi celor care au stat în afara lui. Echipa aceasta nu a fost retrogradată atât de rezultate, cât de sărăcia ei, lucru de care se fac vinovaţi mulţi mureşeni. Despre jucători şi conducători se poate spune că au vrut, dar nu au putut. Restul au putut, dar nu au vrut. Echipa nu merita această soartă, dar oraşul o merită. Ce va fi din toamnă cu ASA numai bunul Dumnezeu ştie. E clar însă că trebuie să se schimbe ceva, altfel echipa va fi condamnată la dispariţie. Conducătorii ei spun că mai e loc de speranţă. Că într-o altă formulă echipa va merge mai departe şi că se va ridica din nou. Să de Domnul!