Blair mincinosul! sau Bla-bla-Blair!

În urmă cu numai două luni, nimeni nu-şi închipuia că presupusele arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein vor provoca mai multe daune pe culoarele puterii din Marea Britanie decât în deşerturile irakiene. De câteva săptămâni, dezvăluirile şi scurgerile de informaţii despre inexistenţa sau falsificarea “dovezilor” privind armele de distrugere în masă irakiene abundă. Politicienii arată cu degetul spre serviciile de securitate, în timp ce acestea nu se sfiesc să demaşte abuzurile grosolane comise de Tony Blair şi de anturajul său.

La două luni după victoria coaliţiei anglo-americane în Irak, inspectorii nu au reuşit să găsească nici o dovadă că Saddam Hussein a deţinut arme de distrugere în masă. Cele câteva sute de locuri suspecte verificate s-au dovedit a fi lipsite de orice pericol chimic sau biologic. Nici interogatoriile luate oamenilor de ştiinţă irakieni n-au adus vreo informaţie relevantă.
Consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. În Statele Unite, dar mai ales în Marea Britanie, politicienii încep să fie luaţi la întrebări. Este tot mai clar că pretextul declanşării războiului – existenţa armelor de distrugere în masă – a fost lipsit de orice temei. Scandalul este, de departe, mai costisitor pentru Blair decât pentru Bush, deoarece britanicii au fost mult mai sceptici decât americanii în privinţa declanşării războiului.
Tony Blair este acuzat pe faţă că a exagerat ameninţarea constituită de armele de distrugere în masă irakiene. Acuzaţiile vin din toate părţile: foşti colegi de cabinet, parlamentari laburişti şi conservatori, oficiali ai serviciilor de informaţii. Săptămâna trecută, două comitete parlamentare au declanşat o anchetă pentru a aprecia cât de corect a fost modul în care guvernul a prezentat dosarul irakian. Mărturiile împotriva probităţii primului-ministru sunt tot mai multe şi mai clare.

Presiuni de sus

Potrivit BBC, care a citat o sursă din cadrul serviciilor de informaţii britanice, cabinetul prim-ministrului a cerut şefilor serviciilor de inteligenţă să rescrie de cel puţin şase ori controversatul dosar privind armele de distrugere în masă ale Irakului. Sursa a declarat că la un moment dat, însuşi premierul Tony Blair s-a implicat personal în decizia de a impune cosmetizarea raportului, în sensul dorit de el. Dezvăluirea a venit la doar două zile după ce Blair a negat cu vehemenţă că ar fi făcut presiuni asupra serviciilor de informaţii. Prim-ministrul a susţinut că acuzaţiile potrivit cărora guvernul a falsificat rapoartele serviciilor de informaţii sunt “complet false” şi a insistat asupra faptului că armele de distrugere în masă vor fi în cele din urmă găsite. De asemnea,  un purtător de cuvânt al lui Blair a reiterat faptul că dosarul “armelor irakiene” a fost “în întregime opera serviciilor de inteligenţă”. John Reid, liderul Camerei Comunelor, a mers şi mai departe. Oficialul laburist a spus că “elemente scelerate ” din serviciile secrete pun la îndoială calitatea dovezilor pentru a submina guvernul. Se pare însă că membrii comunităţii serviciilor de informaţii refuză să plătească oalele sparte de cabinetul britanic. Reporterul BBC, Andrew Gilligan, a fost nevoit să constate că, în ultimul timp, spre presă se înregistrează “o scurgere de informaţii aproape fără precedent. Este clar că o parte a comunităţii serviciilor de informaţii încearcă să tragă un foc de armă în papionul politicienilor”. De altfel, dubiile serviciilor de inteligenţă britanice privind ameninţarea chimică şi biologică irakiană au fost exprimate deja cu câteva săptămâni înaintea declanşării războiului. Pe 5 februarie, chiar în ziua în care secretarul de stat american Colin Powell prezenta în faţa ONU “dovezile incriminatorii” la adresa lui Saddam, BBC a primit  un document “top secret” în care se specifica faptul că “nu există legături între regimul irakian şi reţeaua al-Qaeda” şi că o serie de dovezi privind armele de distrugere în masă au fost exagerate. Gilligan mai susţine că în lunile ianuarie şi februarie, sursele sale din serviciile de informaţii i-au spus că “există o îngrijorare crescândă în privinţa felului în care munca noastră este politizată pentru a sprijini cauza războiului în Irak.” Şi ziarul “The Independent” a primit o serie de documente care sugerează că anumiţi consilieri ai lui Blair au modificat rapoartele serviciilor de informaţii pentru a exagera ameninţarea reprezentată de presupusele arme de distrugere în masă. Exemplul cel mai flagrant este celebrul citat al lui Tony Blair, rostit  în ajunul declanşării războiului: “Irakul poate activa şi lansa anumite arme de distrugere în masă în 45 de minute “.

Falsuri grosolane

Suspiciunile privind verticalitatea morală a lui Blair sunt întărite de revelaţiile privind falsificarea unui alt dosar britanic privind Irakul, publicat la începutul lunii februarie. Raportul redactat de serviciile de inteligenţă a copiat şi deformat grosolan fragmente dintr-o lucrare a lui Ibrahim al-Marashi, student arab din California. Studiul acestuia a apărut în publicaţia “JaneÂ’s Intelligence Review”. Potrivit lui al-Marashi, britanicii au exagerat datele referitoare la capacităţile militare irakiene şi au modificat substanţial sensul unei fraze, pentru a sublinia iminenţa pericolului regimului lui Saddam. Astfel, propoziţia în care studentul afirma că serviciile de informaţii irakiene “sprijină grupările de opoziţie din regimuri ostile” a fost schimbată în “sprijină grupările teroriste din regimurile ostile Irakului”. Prin schimbarea acestor câteva cuvinte, dosarul din februarie 2003 încerca să convingă că Irakul dispune de infrastructura necesară pentru a sprijini grupări ca al-Qaeda.
Astfel de dezvăluiri l-au determinat pe Lordul Healey, fostul cancelar al Camerei Comunelor şi unul din liderii deputaţilor laburişti, să ceară demisia lui Tony Blair în cazul în care armele de distrugere în masă nu vor fi găsite: “Dacă va reieşi că nu a avut dreptate în privinţa armelor – sau, mai rău, că a făcut declaraţii false în deplină cunoştinţă de cauză – cred că trebuie înlocuit. Bănuiesc că mulţi dintre colegii mei sunt de acord cu acest lucru.” Într-adevăr, potrivit unui sondaj de opinie efectuat de BBC, aproape jumătate dintre deputaţii laburişti cred că Blair a mers mult prea departe în privinţa declaraţiilor referitoare la armele de distrugere în masă.
La rândul său, liderul opoziţiei conservatoare, Ian Duncan Smith, a declarat că “numai o anchetă judiciară independentă poate restabili încrederea publică în felul în care a fost tratat materialul informativ”.
Confruntat cu oprobriul public, Blair a refuzat în ultimele zile să mai comenteze evoluţia scandalului, pentru a nu risca ca “afacerea Irakgate” să se tranforme într-o confruntare în toată regula între laburişti şi serviicile de informaţii.

Orgolioşi şi dezbinaţi

Analiştii scenei politice britanice sunt de părere că semnificaţia actualul  scandal public depăşeşte cu mult miza aflării adevărului despre “dosarul irakian”. Presiunea asupra guvernului britanic nu este generată de opinia publică, ci de propriul aparat politic, militar şi de informaţii. Practic, diferite secţiuni ale elitei britanice îşi spală rufele murdare în public, acuzându-se de neprofesionalism şi incompetenţă. O astfel de situaţie ar fi fost de neconceput în trecut, când disputele pe marginea tacticilor şi strategiilor de război ar fi fost dezbătute şi rezolvate departe de ochii lumii, totul fiind subordonat interesului general al elitei.
Explicaţia actualei stări de fapt este simplă. În epocile anterioare, elita britanică avea un sentiment mult mai clar privind interesele sale şi rolul său în lume. Astazi, într-o perioadă post-ideologică, nu mai există nici un liant care să o unească. În lipsa unor valori, idei sau ţeluri colective, a dispărut  frâna care oprea revărsarea către exterior a eşecurilor alimentate de orgoliile unor indivizi obişnuiţi să creadă că lumea începe şi se sfârşeşte cu ei.