Creştinism contra gnosticism

Ce au în comun filme ca Harry Potter, Războiul Stelelor, Matrix cu masoneria, mişcarea New Age şi secta raelienilor? Aparent, nimic. În realitate însă, ideile care străbat ca un fir roşu filmele, societăţile secrete, spiritualitatea alternativă sau clonarea provin din una şi aceeaşi rădăcină ideologică, numită gnosticism.

Gnosticismul propune adevăruri şi valori alternative. Mai mult decât atât, interpretează creştinismul drept o cunoaştere secretă, deformându-l, schimonosindu-l şi distrugându-l. “Vechile idei gnostice se întorc sub deghizarea aşa-numitei Mişcări New Age. Nu putem să ne amăgim cu gândul că această mişcare ne va conduce spre o înnoire a religiei. Este vorba doar de un nou fel de a practica gnosticismul – acea atitudine a spiritului care, în numele unei pretinse cunoaşteri profunde a lui Dumnezeu, are drept rezultat deformarea mesajului Său şi înlocuirea lui cu idei şi cuvinte pur omeneşti. Gnosticismul n-a abandonat niciodată domeniul creştinismului. În schimb, a existat întotdeaună alături de creştinism, având uneori caracteristicile unei mişcări filozofice, dar cel mai adesea asumându-şi trăsăturile unei religii sau unei para-religii aflată într-un conflict clar, chiar dacă nu declarat, cu tot ceea ce reprezintă esenţa creştinismului”. În primele secole după Hristos, gnosticismul a fost o mişcare religioasă ezoterică ce a rivalizat cu creştinismul. Într-un sens mai larg, este vorba de o cunoaştere a unor adevăruri religioase şi filosofice care pot fi dobândite numai de un grup de elită. La suprafaţă, gnosticismul poate trece drept creştinism – adepţii mişcării promovează religiozitatea, valorile spirituale, preocuparea faţă de semeni, respingerea relativismului material. Un gnostic este cineva care are gnoza (gnosis – gr. = cunoaştere) – o cunoaştere secretă mistică capabilă să-l unească pe om cu misterul divin. Gnosticii deformează cuvântul lui Dumnezeu în numele unei “cunoaşteri profunde a lui Dumnezeu”.

Filosofie sau teosofie?

Viziunea despre lume a gnosticismului este dualistă. Potrivit acestei doctrine, realitatea constă din două elemente ireductibile: lumea spirituală sau tărâmul luminii şi lumea răului, materia, tărâmul întunericului. Două forţe sau puteri divine se înfruntă una pe alta- Dumnezeul necunoscut sau inefabil, din care au emanat o serie de divinităţi mai mici, şi Dumnezeul rău, sau Demiurgul, care a creat universul din materia murdară şi o stăpâneşte cu ajutorul demonilor săi.
Omul este compus din trup, suflet şi spirit. Spiritul este adevăratul eu al omului, o “scânteie divină”, o parte a divinităţii. O cădere tragică a aruncat adevăratul sine al omului, sau spiritul, în lumea întunericului şi l-a încarcerat în trupuri şi suflete individuale. Demiurgul şi demonii au ţinut spiritul omului prizonier al lumii materiale, ignorant al condiţiei sale “divine”. De aici nevoia unui salvator spiritual, al unui Mântuitor, al unui Mesia care să ofere cunoaşterea, gnoza răscumpărătoare. Salvatorul este de fapt un ghid, un maestru care le predă câtorva oameni “spirituali” – gnosticii – adevărul despre sinele lor şi îi ajută să se trezească din lumea de vis, imaginară în care trăiesc. Gnosticii vor fi eliberaţi de lumea materială, în timp ce non-gnosticii sunt destinaţi reîncarnărilor. 

Gnosticii din Războiul Stelelor

Un exemplu de întruchipare a acestor credinţe în filmele de mare succes este cel reprezentat de Războiul Stelelor. Filmul redă lupta dintre cele două puteri supreme din univers – “Forţa”, Dumnezeul cel bun şi “partea întunecată a Forţei”, care este manipulată de Împărat (Demiurgul) şi demonii săi, conduşi de Darth Vader, pentru a-i înrobi pe oameni. Eroii gnostici sunt reprezentaţi de Cavalerii Jedi, care posedă “cunoaşterea secretă” a propriilor puteri spirituale; spre deosebire de negnostici, ei sunt în stare să folosească “forţa” bine.
Fiecare Jedi are un maestru, care îl antrenează pentru a dobândi cunoaşterea izbăvitoare. Numai Cavalerii Jedi (Gnosticii) sunt capabili să depăşească legile fizice ale naturii şi să-şi unească “forţa” pentru a o folosi la salvarea tuturor. Fiecare Jedi dobândeşte gnoza cu ajutorul unui maetru. Yoda l-a antrenat pe Ben Kenobi, iar Ben Kenobi i-a antrenat pe Anakin şi Luke Skywalker. În ultima scenă din “Întoarcerea lui Jedi” îi vedem pe Yoda, Ben Kenobi şi Anakin “salvaţi” “energizaţi” de Forţă.

Credinţa exclude gnosticismul

Aparent, gnosticii promovează valori pozitive. Trag o linie clară de separaţie între bine şi rău, accentuează dimensiunea spirituală a omului, inculcă idealuri nobile, respectă natură, resping materialismul şi în multe cazuri hedonismul. Asemenea valori strălucesc ca perlele într-o epocă de relativism moral, caracterizată de egoism, goana după efemer şi plăceri. Nu sunt aceste virtuţi tocmai cele care ne atrag la Războiul Stelelor sau Harry Potter? Valorile pozitive sunt înrădăcinate într-o înţelegere de natură gnostic-filosofică a lui Dumnezeu, a omului şi a lumii care sunt în conflict cu esenţa creştinismului.
Dumnezeul creştinilor este iubire – este Trinitate care doreşte să stabilească o relaţie personală de iubire cu oamenii. Acest Dumnezeu este diferit de acel Dumnezeu conceput, ca în filmul Războiul Stelelor, drept o energie impersonală care poate fi manipulată.
Dumnezeul Revelaţiei a făcut totul bun – îngerii, lumea, corpul şi sufletul nostru. Răul nu este o forţă de acelaşi rang cu Dumnezeu; izvorăşte din îngeri căzuţi şi din alegerea personală a omului. Salvarea, mântuirea estre oferită de Dumnezeu, prin Hristos, unicul Mântuitor al oamenilor. Salvarea este un dar oferit de Dumnezeu omului, un dar pe care nu-l merităm şi nici nu-l putem obţine prin propriile puteri. Nu prin gnoză, printr-o cunoaştere secretă, cu ajutorul unor călăuze omeneşti se poate obţine mântuirea. Pe scurt, religia creştină este un dialog al iubirii între Dumnezeu şi om, nu un “monolog” centrat asupra sinelui prin care omul se autodivinizează. Gnosticismul deformează cuvintele lui Dumnezeu, înlocuindu-le cu cuvinte pur omeneşti.