Bun venit acasă Alexandru Todea!

Se spune că omul sfințește locul unde a trăit și unde și-a pus amprenta asupra celor din jur, călăuzit de misiunea primită de undeva de sus. Un astfel de loc binecuvântat de harul Celui de Sus, îmbrățișat de un muritor a fost și acela în care Cardinalul Toodea era săltat de către cei care puneau în aplicare noua rânduială adusă de undeva de la Moscova prin anii 50. Aflarăm  aceste lucruri de la cei mai în vârstă, certificate mai apoi de ”Memorialul durerii”, emisiunea TV care a scos la lumină multe din potlogăriile regimului instaurat de către comuniști. „La data de 31 ianuarie 1951 maşinile securităţii au înconjurat casa unde era ascuns Alexandru Todea, la Doamna Riceanu, în Reghin ( strada Karl Marx, nr. 56). Ninsese proaspăt şi nu erau urme pe zăpadă că ar fi fugit. A reuşit să intre în ascunzătoarea pregătită dinainte, în cea de-a doua cameră a casei, sub podea, pe care a fost aşezat apoi un mic stelaj şi o carpetă. Între timp, la sediul securităţii din Reghin erau torturaţi, pentru a spune unde se ascunde Todea, părinţii Ioan Roşca şi George Guţiu. Primului securitatea i-a smuls rând pe rând unghiile de la mâini şi de la picioare, dar nu a mărturisit nimic. Pe celălalt, pe părintele Guţiu, l-au dezbrăcat şi l-au înfăşurat în cearceafuri ude, l-au întins pe o masă şi l-au bătut de la cap până la picioare. Nu a mai rezistat când l-au bătut la tălpi şi a spus unde este ascuns Todea. „Trădarea” a fost salvatoare pentru că, altminteri, Preasfinţitul Alexandru Todea ar fi murit asfixiat. Când au ridicat capacul, securiştii erau cu armele îndreptate spre ascunzătoare, pentru că erau convinşi că Todea are arme. L-au tras afară din acea groapă aproape leşinat, şi au văzut că într-o mână avea ceva suspect – rozariul pe care se rugase tot timpul. Preasfinţitul Todea s-a aşezat în genunchi pentru un moment de reculegere dar şi pentru a-şi trage sufletul, iar comandantul a strigat: ”gata cu prostiile astea, te-am prins şi nu te vei mai întoarce niciodată!”. Adunându-şi toate forţele pe care le mai avea, episcopul a răspuns aproape profeţind, ”dacă este voia Domnului, mă voi întoarce şi după paisprezece mii de ani” – şi după 14 ani se reîntorcea în Reghin”, ne spune emisiunea ”Memorialul Durerii”, care a fost pentru mulți o lumină care se așternea fain frumos peste un trecut de mult uitat de conștiința maselor.

Reghinul i-a fost casă Cardinalului Todea, precum și locul unde propăvăduia credința în acel frumos pentru care a pătimit  și în care nu a încetat să spere, chiar și după trecerea în alte lumi, în anul 2002.

De curând, mai exact luni, 3 aprilie, Cardinalul Alexandru Todea s-a reîntors acasă la Reghin, la fel de smerit și plin de rugăciune pentru noi toți, cu palemele împreunate, capul plecat spre acel minunat pe care mulți dintre noi l-am pierdut.

În anul de grație 2017, la data de 3 aprilie, Cardinalul Alexandru Todea s-a întors acasă, locul pe care l-a îndrăgit atât de mult,ți care îi devine gazdă definitiv, în fața casei mult visate , Biserica Greco-Catolică din Reghin.

Sufletul Cardinalului s-a întors de mult acasă, poate nici nu a plecat din Reghin, revenirea sa fiind una specială pentru comunitatea greco-catolică din oraș care nu l-a uitat, mai mult decât atât, i-au respectat dorința, ridicând cu voia lui Dumnezeu Casa Domnului mult visată de Cardinal.

Așa se face că luni, 3 aprilie statuia Cardinalului Alexandru Todea a fost amplasată în fața Bisericii Greco-Catolice din Reghin, opera sculptorului reghinean Simion Moldovan, turnată în bronz de artistul Sànta Csaba, în atelierul propriu din Praid.

A fost adus cu duba, la fel cum a fost și săltat probabil în iarna lui 1951. A fost dat jos după care a fost studiat, să vadă cei în cauză ce e de capul lui, de a ajuns un personaj atât de important. Mai mult decât atât, l-au și legat să-l ridice  pe suportul de granit , nu să-l coboare în uitare cum doreau  cei din urmă cu 66 de ani. La fel ca și atunci, Cardinalul stătea liniștit cu palmele împreunate într-o rugăciunea frumoasă spre cei din jur, fără să mai conteze dacă ei îl săldau spre un beci, sau către un piedestal binemeritat.

O dată așezat, gardienii prezentului, cei de bună credință, au răsuflat ușurați că Alexandru Todea și-a găsit locul, nu unul de veci, ci unul din care să vegheze peste noi toți, dacă am înțeles ceva din lecția sa despre simplitate, credință și frumos.

Alin ZAHARIE