Castelul Teleki din Dumbrăvioara renaște grație străinilor

În timp ce mai toate castelele din România se chinuiesc să supraviețuiască birocrației și indiferenței generale, există și unele excepții care par rupte din alte filme și care demonstrează încă o dată că se poate și altfel. Este și cazul castelului Teleki din Dumbrăvioara. Statutul juridic al acestuia s-a clarificat cât se poate de normal, fără să fie nevoie ca generații întregi să-și cheltuiască averile în procese inutile și costisitoare. Actualii chiriași au înțeles că nu are nici un rost să tărăgăneze lucrurile la infinit prin tribunale, iar moștenitorii că nu pot să se îmbogățească de pe urma proprietății ce aparține, cel puțin moral, și comunității locale. Ca urmare a acestui fapt, investitorii străini nu s-au lăsat prea mult așteptați. Se pare că o firmă italiană este interesată să renoveze castelul și să își mute o parte din sediu aici. O poveste cu happy-end a cărei morală, ar fi cazul să dea și altora de gândit.

Istoria localității Dumbrăvioara

Satul Dumbrăvioara a fost atestat documentar în anul 1319 sub numele de Sarumberg. Încă din Evul Mediu, localitatea era intens populată și activă. În 1411 aici exista deja o moară și un gater.

Începând cu anul 1453, Dumbrăvioara devenea târg. Domeniul a fost deținut pe rând de mai multe familii nobiliare, de la regele Zsigmond la familiile Miklos și Erdely Istvan. Acesta din urmă s-a implicat într-un complot împotriva regelui Matei Corvin, iar ca pedeapsă, averea i-a fost confiscată. Regele a donat-o familiei Csupor. În cele din urmă, domeniul a trecut în stăpânirea lui Rakoczi I. Mai întâi consilier local, apoi judecător, Rakoczi a murit în 1642, fără a lăsa vreun succesor. Deoarece nu își îndeplinise obligațiile militare, văduva lui a fost jefuită. Ea a reușit în cele din urmă să își recupereze averea, dar nu s-a putut bucura prea mult timp de ea.

Satul a devenit proprietatea familiei Teleki de Szék din anul 1759. Aceștia au fost cele mai marcante personaje din istoria Dumbrăvioarei. Familia Teleki era o familie nobiliară din Transilvania, originară din Teleac, de unde îi provine și numele. Teleki Mihaly a cumpărat domeniul de la familia Apafi, cu 16.000 de fiorini, avere ce i-a rămas moștenire nepotului său, Teleki Sámuel.

În satul de pe valea Mureșului, s-au născut mulți oameni de seamă: demnitarul imperial Teleki Domokos, istoricul literar, Kristóf György, scriitorul Szabédi László, toți membri ai aceleiași nobile familii.

Construcția castelului

Castelul a fost construit între anii 1769 – 1773 de către Teleki Sámuel, care în perioada aceea era cancelarul Transilvaniei. El a construit parterul, etajul fiind terminat de nepotul său, Teleki Samu. Totuși, lucrările s-au mai prelungit, edificiul ajungând la forma sa finală abia în 1912. Reședința familiei Teleki din Dumbrăvioara era unul dintre cele mai frumoase castele în stil baroc din Ardeal.

Mai toți bărbații familiei nobiliare aveau funcții importante: Teleki Sámuel, cancelarul Transilvaniei, Teleki Géza, ministru de interne al Ungariei, fiul său, Pál, prim-ministru al Ungariei, iar Sámu Teleki, a fost un celebru explorator în Africa. Ei făceau des călătorii în străinătate, de unde veneau cu multe idei inovatoare care și-au lăsat amprenta asupra construirii castelului.

Acesta era sub formă de U, alcătuit din mai multe corpuri. Sámu Teleki a mansardat clădirile, astfel că parterul a rămas în folosința slujitorilor. Aici erau bucătăriile și toate anexele gospodăriei. Tot după planurile exploratorului, s-au construit în 1825, grajdurile unei herghelii, care a funcționat un secol, fiind demolate în 1930.

Interioarele erau pompos decorate. În saloane, mobila îmbina mai multe stiluri, baroc, rococo sau renascentist. Fiecare cameră avea alt model de sobă din teracotă, iar podelele erau din marmură colorată, acoperite de covoare persane. Membrii familiei Teleki colecționau piese de mobilier, covoare, porțelanuri, antichități, arme și trofee. În timpul partidelor de vânătoare organizate aici, multe personalități din țară și din străinătate, printre care și regele Eduard al VII-lea sau regele bulgar Ferdinand au vizitat domeniul. Erau fascinați de frumusețea locului. În spatele castelului era un parc dendrologic, un heleșteu și un teren de călărie, unde oaspeții se antrenau pentru diferitele turniruri la care participau.

O moștenire nobiliară ce nu

s-a pierdut: Biblioteca Teleki

din Târgu Mureș

Nobilii Teleki erau cunoscuți pentru pasiunea lor de a colecționa tot felul de obiecte de artă. Printre ele erau și cărțile. Sámu Teleki, era un celebru explorator al continentului african și din multele sale expediții și călătorii a adunat o colecție impresionantă de cărți. Supranumit “contele cărților”, acesta se aproviziona din Ungaria, Elveția, Olanda, Franța și din mai toate locurile unde ajungea. Și-a făcut mulți prieteni care îl ajutau în achiziționarea acestora, reușind astfel să cumpere diferite volume din 25 de capitale europene. Dădea bani frumoși pe ele, dar a și pierdut mii de exmplare, ce i-au fost confiscate datorită “cenzurii cezarului”. “Bibliotheca Telekiana”, a fost construită între anii 1799-1804, sub îndrumarea directă a contelui. Fondul de bază al bibliotecii îl constituiau cele 40.000 de volume, printre care 66 de incunabule și o mulțime de opere și ediții rare din colecția personală a contelui.

În biblioteca de la castel, groful și-a oprit foarte puține cărți, toate celelalte fiind destinate folosirii publice.

După cel de-al doilea război mondial, tot patrimoniul grofilor Teleki s-a pierdut. A urmat naționalizarea, iar castelul a fost transformat într-un liceu agricol, liceu care funcționează și astăzi. Pentru că nu au fost îngrijite, parcurile și-au pierdut din farmecul și frumusețea de odinioară.

Investitori străini

Deși la o primă vedere castelul pare destul de răpănos, starea acestuia este extrem de bună în comparație cu a celorlalte edificii transilvănene. Urmașii nobililor Teleki sunt împrăștiați în cele patru zări și e puțin probabil să se mai întoarcă vreodată în locurile de unde părinții lor au fost izgoniți. Samuel locuiește în Canada, Agnes în Austria unde o viață întreagă a fost profesoară de franceză, iar Carol a ieșit la pensie de la NASA, unde a lucrat ca inginer tehnician. Cu toate acestea, problema retrocedării domeniului din Dumbrăvioara i-a preocupat intens pe cei trei. În urmă cu câțiva ani, aici a venit fiul lui Samuel împreună cu un arhitect din Canada pentru a evalua proporțiile unei eventuale renovări. Rezultatele, însă, i-au cam descumpănit și i-au făcut să plece descurajați înapoi: lucrările de refacere ar fi deosebit de vaste iar prețul lor s-ar ridica la cifra de două milioane de euro. În aceste condiții s-a decis formarea unui consiliu care să se ocupe îndeaproape de problema domeniului Teleki. În 2005, întreaga proprietate a fost retrocedată, iar câțiva ani mai târziu venea și prima veste bună: un investitor italian era interesat de refacerea în întregime a castelului.

„Negocierile cu firma italiană sunt destul de avansate și noi ne-am pus mari speranțe în materializarea lor. Este în joc atât viitorul unui monument istoric, vechi de sute de ani, cât și viitorul economic al localității”, s-a destăinuit Ștefan Berekmeri, membru al consiliului de administrație al clădirii.

Trecut glorios și

viitor promițător

Rămâne totuși o întrebare. Unde se va muta Liceul Agricol în cazul reușitei acestei investiții? Mai ales că pentru cei 270 de elevi, orice clădire din comună este neîncăpătoare, iar bani pentru una nouă nici în cel mai frumos vis nu există. „Această problemă ne-am pus-o și noi. Nu putem să ieșim de azi pe mâine cu toate lucrurile în stradă, fără să avem unde ne duce. Orice ar fi, noi trebuie să avem un spațiu adecvat unde să ne putem desfășura activitatea”, ne-a declarat Jenö Incze, directorul liceului.

„Problema este ca și rezolvată,” e sigur Janos Ferenc, primarul comunei. „În discuțiile avute cu firma italiană am ridicat această problemă și pentru că altă soluție nu am găsit, am convenit că este datoria investitorului să construiască o nouă clădire în care să funcționeze liceul.”

Proiectul noii clădiri a fost deja realizat iar dotările vor fi de ultimă generație. Spații generoase pentru sălile de clasă, cantină, piscină, sau sală de sport sunt doar câteva dintre acestea. În paralel, castelului i se pregătește un viitor luminos. Ștefan Berekmeri susține că aici ar putea fi investiți bani frumoși în realizarea unui centru informatic internațional. Totul depinde acum de autoritățile române și de capacitatea lor de a-și juca asul din mânecă. Asta în cazul în care nu se vor apuca încă o dată, după netrebnica lor obișnuință, să-și decline competențele una alteia, rezultând la urmă o ruină în plus, adăugată celor aproape 26 despre care tot atragem atenția de vreo câteva luni de zile.

Allain CUCU