Cercetări extinse în cazul încercării de deturnare a unui avion

Au încercat să deturneze un avion de pe Aeroportul din Târgu-Mureș. Zbor spre libertate sau pur și simplu terorism aerian? Curaj, disperare sau inconștiență? Ori poate ceva din fiecare? E greu de spus, chiar și acum la aproape 40 de ani de la acel moment. Poate nici chiar ei nu mai știu motivația certă care i-a îndemnat să facă un asemenea gest extrem. În orice caz, unul dintre puținele din cazuistica românească de gen. Erau 7 tineri mureșeni, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Cu multă minuțiozitate au pus la punct un plan. Primele contacte în vederea planificării acțiunii, au avut loc cu patru luni înaintea datei convenite, însă planificarea propriu-zisă și temeinică, cu sarcini clare și concrete pentru fiecare dintre ei, a avut loc cu doar două luni înainte de data preconizată pentru acțiune. Întâmplător – sau nu? – informația referitoare la deturnarea avionului, „a răsuflat†cu trei zile înainte de data hotărâtă. Așa cum reiese din documentele anchetei care a urmat după arestarea tinerilor, depistarea lor a presupus măsuri excepționale din partea organelor de Securitate din mai multe județe.

Extinderea cercetărilor
În timpul anchetei întreprinse de Securitatea mureșeană, s-a stabilit faptul că despre acțiunea celor 7, mai aveau cunoștință încă alți 5 mureșeni, dar care, datorită unor ezitări, nu s-au mai implicat în acțiunea propriu-zisă. Renunțaseră pe parcurs, dar se făceau totuși vinovați de ceva anume: omisiunea de denunț. Aceștia erau:
–    R.V. – născut în anul 1950, în com. Deag-Mureș, conducător auto, domiciliat în Târgu-Mureș, neîncadrat în muncă;    
–    B.L. – născut în 1941, în Târgu-Mureș, strungar la Întreprinderea „Electromureșâ€, domiciliat în Târgu-Mureș;
–    D.M. – născut în 1950, în Corunca-Mureș, în prezent militar în termen la U.M. 01347 Murfatlar, fost muncitor necalificat la Tipografia din Târgu-Mureș, domiciliat în Târgu-Mureș;
–    B.E. – născut în 1950, în comuna Band-Mureș, fără ocupație, domiciliat în Târgu-Mureș;
–    T.Z. – născut în 1953, în Târgu-Mureș, elev la Liceul Industrial din Târgu-Mureș, domiciliat în Târgu-Mudespre faptele ce intenționau a se săvârși reș;
Pe data de 17 septembrie 1971, au fost arestați patru dintre ei, iar cel de-al cincilea o zi mai târziu, printr-o procedură specială întrucât era militar în termen.

Circumstanțe agravante
Situația lui D.M. era ceva mai delicată, întrucât cu un an în urmă fusese încorporat ca militar în termen, iar la momentul arestării se afla sub arme. „D.M. fiind și militar în termen – consemna în rechizitoriul său lt.col. de justiție militară Țarcă Tiberiu – a avut și misiunea de a procura arme de foc prin sustragere de la depozitul unității militare din care face parte.†Era o circumstanță agravantă care va cântări mult atunci când se vor pronunța condamnările. Situația soldatului D.M. era de altfel explicată și comandantului U.M. 01337 Murfatlar, printr-o adresă trimisă de lt.col. Țarcă. Acesta îi menționa comandantului faptul că D.M. se face vinovat de „omisiune de denunț…și a promis coinculpatului K.A. că îi va procura armament în scopul deturnării unui avion în scopul trecerii frauduloase a frontierei R.S.R. Totodată, inculpatul D.M. a promis că va pleca și el în străinătate cu avionul respectiv și a fost înștiințat despre faptele ce intenționau a se săvârși, însă nu a denunțat acest lucru.†Pe parcurs însă, D.M. s-a răzgândit și nu numai că nu a mai procurat armamanetul pe care se obligase – ceea ce, trebuie să recunoaștem, era foarte greu în condițiile respective -, dar s-a răzgândit și în ceea ce privește plecarea peste graniță alături de ceilalți membri. Asta însă nu l-a scutit de urmări.        

„…aerul din România pentru mine este otrăvit…â€
Lui P.I., membru în grupul celor 7 arestați pe Aeroport, Securitatea i-a ridicat carnetul P.C.R. pentru a-l returna Comitetului municipal de partid Târgu-Mureș. După explicațiile de rigoare cuprinse în adresa trimisă instituției, Securitatea mureșeană a avut grijă să insereze și câteva pasaje semnificative din cuprinsul scrisorilor interceptate de la bătrânul pensionar, cel ce avusese sarcina ca la două zile după plecarea lor din țară, să le expedieze părinților acestora. „Nu fiți supărați pe mine, dar nu am altceva de făcut – scria P.I. părinților săi – aerul din România pentru mine este otrăvit, așadar las România și-mi caut liniștea într-o altă țară…Pentru voi mă doare foarte tare că trebuie să vă las aici, dar ura mea față de regim este atât de puternică încât întrece această durere a mea…†T.C., membru U.T.C., scria și el la adresa României cuvinte deloc măgulitoare. „…în această blestemată Românie – scria acesta părinților – mă simt de parcă aș fi un animal sălbatic domesticit, care fiind închis într-o cușcă, își râvnește libertatea, însă îi este aproape imposibil să fugă, deoarece îngrijitorul lui crud și barele de fier îl păzesc cu severitate așa cum suntem și noi…†Ancheta Securității mureșene asupra celor 5, a mai pus în valoare faptul că „ei cunoșteau faptul că membrii grupului, în caz de nereușită vor prăbuși aeronava.†Era o circumstanță deosebit de agravantă pentru întregul grup care va cântări și ea greu atunci când se vor pronunța sentințele.

Sentințele
Trebuie remarcat de la bun început, un lucru pe care l-am mai spus și în prima parte a acestui articol, și anume că întreaga anchetă a acestui caz, de la arestarea celor 7, produsă pe data de 8 septembrie 1971 și până la pronunțarea sentințelor, pe data de 14 octombrie 1971, totul s-a desfășurat foarte operativ. Pe data de 5 octombrie 1971, întregul lot de 12 membri, a fost trimis în judecata Tribunalului Militar Teritorial București. Un complet format din cinci membri – colonel de justiție militară Sitaru Valeriu în calitate de Președinte, lt.col. de justiție Munteanu Fănică, în calitate de judecător și coloneii Ștefănescu Marin, Ivan Constantin și Florea Petre, în calitate de asesori populari – au pronunțat sentințele. Condamnările pronunțate s-au situat între 12 și 3 ani. Cele mai aspre pedepse le-au primit cei din grupul celor 7, în timp ce ceilalți 5 membri, care se dovediseră mai cooperanți în anchetă, au primit pedepse mai mici. Pe data de 18 octombrie 1971, toți cei 12 se aflau deja depuși în Penitenciarul Târgu-Mureș, loc unde urmau să-și execute pedeapsa…și să mediteze unde anume apăruse defecțiunea. Nu aveau de unde să știe cine „sifonase†și nici bănuieli măcar nu aveau. Ar fi interesant de știut, peste ani, dacă C.C., tânăra din Miercurea-Ciuc care se destăinuse unei prietene despre intenția de a fugi peste graniță, a prietenului ei, a avut vreodată remușcări despre crasa inconștiență pe care o dovedise în relația cu prietena ei, informatoare a Securității, cea care provocase tăvălugul de arestări de la Târgu-Mureș.