Cooperaţia reghineană ţinută în viaţă de Consumcoop Reghin

A fost o dată ca niciodată un sistem cooperatist pe meleagurile Patriei noastre, care pătrundea până în ultimul sat, comună sau chiar cătun. Momentul decembrie 1989 avea să zdruncine din temelii acest sistem, care a fost nevoit să se adapteze noilor cerinţe ale pieţii. Este şi cazul fostei Cooperativei de Consum Reghin, actualmente SC Consumcoop Reghin, societate cooperativă care deţine în prezent 28 de membrii, faţă de peste 1600 cât deţinea înainte de 1990.

Istoria se repetă

Povestea cooperativelor are însă o istorie mult mai veche, începută undeva în Anglia pe la 1864, după cum afirmă Ioan Ţepeluş, preşedintele SC Consumcoop Reghin. ”Istoria începe în 1864 în Anglia  când s-a constituit  primele societăţi cooperative. Scopul lor a fost de a face faţă marii industrii. Erau mici producători, meseriaşi, comercianţi, care nu puteau face faţă la marea industrie, cum se întâmplă şi în zilele de astăzi. Istoria se repetă, ca şi acum buticarii, cei cu magazine mici nu pot face faţă supermarketurilor şi trebuie să se asocieze. De aici a pornit ideea de asociere. S-au asociat 10-20, puneau la un loc producţia şi cineva desemnat coordona vinderea producţiei. După 100 şi ceva de ani istoria s-a repetat, exact la fel e şi acum”, afirmă Ioan Ţepeluş.

Cooperaţia a fost văzută prost de populaţie

Epoca de glorie a sistemului cooperatist începe aşadar cu mult înainte ca sostemul comunist să pice, chiar dacă uneori era privită de mulţi ca fiind o pradă pentru membrii cooperatori, lucru infirmat de Ioan Ţepeluş. “Informaţia nu a fost totdeauna exactă. Înainte de 1990 sectorul cooperatist a funcţionat ca un sector semiprivat. Era o influenţă a statului, el coordona activitatea şi stabilea politica economică, în schimb se autogospodărea. Angajaţii, o parte din clienţi erau ca şi membrii cooperatori. Bineînţeles, simbolic, deoarece în marea majoritate „contribuiau” la fondul cooperaţiei cu un leu, cu doi lei. Partea de susţinere economică şi financiară nu prea exista, dar teoretic funcţiona ca un sistem privat. A intrat într-o lumină proastă deoarece statul, prin cooperaţie, strângea de la populaţie, condiţiona vânzarea anumitor mărfuri de achiziţia de produse agroalimentare. Prin asta cooperaţia a fost văzută prost de populaţie, ca şi un strângător de biruri. Omul de voie, de nevoie, nu avea ce face, îi trebuia un frigider sau o bicicletă şi trebuia să predea un porc sau alte animale. Acestea nu rămâneau la noi, cooperaţia le dădea mai departe la unităţile militare, la şcoli. După 1990 am întâlnit la o şedinţă la Petelea un consilier care m-a acuzat de genul: lasă că ştiu că voi aţi mâncat porcii şi găinile oamenilor  înainte de 1990”, povesteşte actualul preşedinte SC Consumcoop Reghin.

Cât de bine era dezvoltat acest sector înainte de revoluţie, cum funcţiona el, şi care era ponderea acestuia înainte de 1989 ? Răspunsul l-am primit tot de la Ioan Ţepeluş. „În toată ţara, nu doar în zona Reghinului, cooperaţia avea monopolul comerţului la sate. La oraşe s-au constituit după 1970-1972 cooperative orăşeneşti. La oraşe era în principal comerţul de stat, iar la sate era cooperaţia. În timp, după 1949, s-a cam pus la punct baza materială, aproape în fiecare sat, în fiecare comună exista un magazin. Tot înainte de 1990 şi sectorul de producţie era automat obligatoriu, fiecare meseriaş trebuia să fie cuprins într-o formă de organizare, ori lucra prin cooperaţia meşteşugărească, ori prin cooperaţia de consum. Atunci aveam activitate de producţie, activitate de achiziţii şi activitate comercială. În fiecare sat era cel puţin un magazin şi un bufet. Exista la nivel de oraş, de zonă câte un depozit de aprovizionare de unde se duceau mărfurile. Se mai luau şi de la depozizele comerţului de stat, de la ICRM, ICRA şi aşa mai departe”, spune Ţepeleş.

A venit revoluţia şi….

“Momentul 1990 a fost pentru cooperaţie o lovitură puternică. O dată, sectorul de achiziţii a picat, nu-l mai puteai prinde pe om să predea nimica, a murit subit. Sectorul de producţie şi prestări servicii la fel, deorece o mare parte din secţiile de producţie şi prestări servicii, frizerii, croitorii,  funcţiona în locaţiile proprietatea celor care lucrau. După 1990, mai ales în perioada 1991-1992, după apariţia Legii 31 privind societăţile comerciale, toţi şi-au făcut firme şi, pe bună dreptate, au lucrat pe cont propriu, nu într-o formă organizată. După 1990, dintr-o dată sectorul cooperatist s-a decapitalizat puternic, şi a rămas doar activitatea comercială, cât a mai putut ea supravieţui. Şi aici, o mare parte din gestionari, din lucrătorii noştri şi-au făcut mici magazine, ştiind sursele de aprovizionare şi, dintr-o pondere de aproape 20 % din comerţul ţării înainte de 1989, s-a ajuns la un procent de sub 1 %”, spune Ioan Ţepeluş.

Întreţinerea patrimoniului

Cum piaţa a fost invadată de aşa zisul capitalism, activitatea cooperativă a încercat să-şi găsească noi orientări pentru a supravieţui. „Activitatea preponderentă  în prezent este din închirieri. Faţă de alte zone unde a dispărut complet cooperaţia, noi am menţinut-o. Nu am vândut imobile decât în cazuri excepţionale. Am menţinut-o, şi momentan avem 28 de locaţii, în Reghin şi în zona adiacentă. După 1995-1996, când au slăbit cooperativele comunale, s-a trecut la o comasarea lor, deoarece nu-şi mai justificau activitatea. Atunci s-a comasat la Reghin opt foste cooperative din jur. Acum mergem pe întreţinere, pe păstrarea patrimoniului, să-l punem la punct, clădirile fiind construite de prin anii 50, care necesită reparaţii, introducerea de apă, gaze, schimbat acoperişul. În principal am mers pe întreţinerea patrimoniului”, afirmă Ioan Ţepeluş.

De la 1600 la 28 de membrii

Dacă înainte de 1990 numărul membriilor cooperatori era de peste 1600, în prezent numărul acestora este de doar 28. „În conformitate cu Legea 1 pe 2005, s-a făcut o curăţenie, deoarece până la acesl moment a fost foarte neclară situaţia membrilor cooperatori. O mare parte dintre ei au decedat, sau au plecat din ţară, şi atunci de la un număr de peste 1600, câţi erau în 1990, s-a ajuns în prezent la un număr de 28. S-a făcut un recensământ, am mers la fiecare primărie din zonă, cu primar, agent agricol, şi am stabilit nunărul exact al membrilor. Am mers exact pe cadrul legal. S-a anunţat în presă ca cine mai deţine carnete de mebru să se prezinte la noi, mulţi dintre ei nu mai aveau acte care să justifice calitatea lor de membri cooperatori. După trecerea termenului legal de contestare, ne-am constituit ca societate cooperatistă în 2005, cu un număr de 61 de membri. Ulterior, prin deces, prin retragere, au rămas momentan 28 de mebrii cooperatori”, a specificat Ioan Ţepeluş.

2014 pe plus

Aşadar povestea cooperaţiei reginene merge mai departe, iar marţi, 21 aprilie, în cadrul Adunării Generale a membrilor cooperatori din cadrul SC Consumcoop Reghin, unde a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi planul de acţiuni pentru acest an. “Conform legii, în patru luni de la încheierea ciclului financiar, situaţiile economice, financiare pe 2014 , ca la orice societate comercială trebuiesc supuse aprobării Adunării Generale pentru a le depune la organele statului. Am convocat această Adunare Generală pentru ziua de marţi, 21 aprilie, în care a fost prezentat raportul Consiliului de Administraţie, raportul cenzorilor, bugetul de venituri şi cheltuieli. 2014 a fost un an nu foarte bun, dar nici prost. La un volum de activitate de 297 239 lei, după înregistrarea cheltuielilor s-a înregistrat un profit de 6 736 lei.

Din încasările din chirii, serviciile ce le facem către colaboratori, plătim impozitele, taxele locale, reparaţii, achiziţii, şi a rămas suma de 6 736 lei. Adunarea Generală hotăreşte ce se întmplă cu aceşti bani. Sunt câteva variante, să fie repartizaţi pe rezerve, fapt care presupune să ai o rezervă în cazul în care într-un an de zile înregistrezi pierderi, să le poţi acoperi din acestea. Legea prevede că după trei ani consecutivi de pierderi, societatea ar trebui desfiinţată. A doua variantă este repartizarea acestei sume ca şi dividente pentru membri cooperatori. Acest lucru e stabilit de Adunarea Generală”, spune Ţepeluş.

 Viitor incert

Cum va fi în acest an ? Grea întrebare, chiar şi pentru preşedintele Ţepeluş, deloc optimist pentru vremurile ce vor veni. „Nu ştiu ce să zic referitor la acest aspect. Nu ştiu ce să zic deoarece pe zi ce trece e tot mai greu. S-a propus ca impozitele şi taxele locale să crească. Cresc preţurile la energie, la toate serviciile şi eu sper că ne vom putea descurca. La fiecare început de an fac un plan de reparaţii şi investiţii, în ideea de a păstra şi moderniza patrimoniul existent. Doar la o mică evaluare ne-ar trebui în jur de 3-4 miliarde lei vechi să le punem toate la punct, începând de la reparaţia de acoperişuri, lucrări de modernizări şi aşa mai departe. Impozitele şi taxele locale pentru clădirile care le avem se ridică la suma de 400 de milioane lei vechi. Nu e sumă extraordinar de mare, dar pentru mine e ceva, bani care trebuie făcuţi rost de undeva. Cu toate acestea, sperăm să ne descurcăm în acest an, chiar dacă păerea este una pesimistă”, a precizat Ioan Ţepeluş.