Cum s-a vazut AC/DC prin ochii uimiti ai unui muresean…
AC/DC plecau la drum în a doua jumatate a lui 2008. Suntem în 2010 si seria de concerte din turneul Black Ice Tour continua; trupa a ajuns în America de Nord (de mai multe ori), în America de Sud, la Antipozi si-n Europa. Aceasta cursa în jurul lumii s-ar fi oprit cu siguranta daca zecile de mii de spectatori de la fiecare concert AC/DC n-ar fi plecat acasa fericiti.
Au venit pentru prima oara în România. În ultimul lor turneu international. Australienii de la AC/DC au facut spectacol la Bucuresti. Unul dintre cele mai bune show-uri muzicale din ultimii ani. Ca de obicei la noi, organizatorii nu au fost pe masura trupei. Prea putine wc-uri ecologice, preturi piperate, un singur loc unde puteai sa manânci ceva. Ca la români… totul balcanic.
Greutatile au fost uitate în momentul în care cei de la AC/DC au urcat pe scena. Un recital de la început pâna la sfârsit. Un solo de chitara cum n-am mai vazut în viata mea, o mare de oameni care aplaudau si cântau în acelasi timp, atmosfera “electricaâ€, o locomotiva impresionanta pe scena, jocuri de lumini, artificii, salve de tun, o femeie gonflabila uriasa, un clopot imens. Totul regizat la perfectie. Nicio greseala. Cei aproximativ 50.000 de fani si-au facut si ei treaba. Pe tot timpul concertului au aplaudat, dansat, urlat si cântat cu idolii de pe scena. Zeci de mii de glasuri într-o singura voce.
Show incendiar
Cu adevarat impresionant au fost membrii AC/DC… rezistenta lor si spiritul de care au dat dovada. Nicio diferenta fata de concertele pe care le tineau acum 30 de ani. Cine râdea de vârsta lor înaintata si-a înghitit hohotelile. Cel mai impresionant moment a fost solo-ul chitaristului. Ceea ce face Angus pe scena n-are cum sa te lase indiferent. Omul pare ca traieste pentru show-ul la chitara, si putini muzicieni mai tineri s-ar putea lauda cu asemenea energie. Concertul AC/DC a explodat cu un intro animat care avea sa ne puna în tema cu ce avea sa se petreaca în urmatoarele doua ore: o locomotiva goneste dement iar Angus baga carbuni pe foc. Apar si doua fete cu sfârcuri obraznice, care-l leaga fedeles pe chitarist (dupa ce fac niste lucruri nu tocmai sfinte) si sar din tren. Eroul nostru se elibereaza, apuca sa-si ia chitara si sa paraseasca masinaria cu aburi înainte ca aceasta sa se fac a praf la capat de linie. Ce-a urmat a fost rock’n’roll 100%. Cu hituri AC/DC, trucuri ale chitaristului si cu foarte bune proiectii pe doua ecrane uriase. Povestea s-a încheiat ca la carte, cu focuri de artificii, dupa doua ore în care-am auzit (foarte bine) o trupa-legenda a muzicii rock: AC/DC.
