7 septembrie
![Foto 1]()
În ziua de 7 septembrie în bisericile ortodoxe este pomenit Sfântul Mucenic Sozont. Născut în Licaonia – Asia Mică, în timpul domniei lui Dioclețian (284-305), unul dintre marii împărați prigonitori ai creștinilor, Sozont a fost la început păstor de oi, dar apoi, având mult har, a devenit păstor de suflete. Se spune că într-una din vedeniile sale, el și-a văzut și propriul sfârșit ca mucenic al lui Hristos. Potrivit scrierilor biblice, în vremea lui Sozont, la Pompeiopolis, în Cilicia, s-ar fi aflat un idol din aur și argint la care se rugau păgânii. Prezent în cetate, Sozont a rupt mâna acestui idol, a făcut-o apoi bucăți și a împărțit-o săracilor. Suflet milos și demn, cu frică de Dumnezeu, dar și cu credință creștină nestrămutată, pentru a împiedica arestarea unor nevinovați, Sozont s-a predat magistrului roman făcându-i mărturisirea că el a tăiat mâna idolului, făcându-i totodată și mărturisirea că este creștin. După ce a fost torturat zile în șir, Sozont a avut moarte de martir fiind aruncat în foc de viu. Tot în această zi de 7 septembrie, are loc slujba de înainte prăznuire a Nașterii Maicii Domnului și se face pomenirea:
– Sfinților Apostoli Evod si Onisifor;
– Sfântului Evpsihie;
– Sfântului Cuvios Luca, al treilea egumen al Mânăstirii Părăul Adânc;
– Cuvioșilor Simeon și Amfilohie de la Pângărați;
– Cuviosului Macarie de la Optina
8 septembrie
![Foto 2]()
În această zi Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Maicii Domnului. Potrivit Sfintei Scripturi, Sfânta Fecioară era din neamul lui David. Părinții săi au fost Ioachim, care se trăgea din seminția lui Iuda, și Ana care era fiica cea mai mică a preotului Matihian din neamul lui Aaron. Se împlinea astfel profeția că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească. Ioachim și Ana nu aveau copii și din această cauză ei au fost supuși oprobriului public. În familiile de evrei ai acelor vremuri se considera că familiile care nu aveau copii nu aveau binecuvântarea lui Dumnezeu și asta ca urmare a unor păcate strămoșești. Potrivit tradiției, se spune că un evreu din seminția lui Ruben l-ar fi umilit pe Ioachim în timp ce acesta se afla în templu, spunându-i: ”De ce aduci darurile tale înaintea altora? Ești nevrednic, pentru că nu ai copii, și asta pentru cine știe ce păcate ascunse.” Aceste cuvinte l-au durut mult pe Ioachim, dar și pe Ana. Într-o zi de mare sărbătoare, slujnica Iudit a văzut-o plângând pe Sfânta Ana și i-a spus: ”Acum nu este bine să te întristezi pentru că a sosit ziua Domnului”. Ana s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare și a ieșit în grădină și, la umbra unui dafin, s-a așezat rugându-se lui Dumnezeu. După ce i-a ascultat rugăciunile, Dumnezeu i l-a trimis pe îngerul Său pentru a-i vesti Sfintei Ana că va avea un copil. La vremea sorocită de Dumnezeu s-a împlinit cuvântul transmis de înger, iar Ana cea stearpă a născut. Ioachim și Ana, carelocuiau în orașul Nazaret, din Galileea, i-au dat pruncului sfânt un nume comun, foarte des întâlnit la evrei, cel de Maria.
Începutul anului bisericesc are ca primă sărbătoare importantă sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, iar cu Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, practic, se încheie anul bisericesc. În rândul poporului român există un respect și evlavie deosebită pentru Maica Domnului, mai ales că peste 2 milioane de români poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora. De aceea foarte des întâlnite sunt și lăcașurile Domnului care au ca hram numele Maicii Domnului.
Semnificația Nașterii Maicii Domnului în calendarul popular
Nașterea Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Tradiția populară spune că în această zi rândunelele pleacă spre țările calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul își face tot mai simțită prezența. Tot acum încep a se desfășura diferite târguri și iarmaroace. Acum încep și unele activități practice specifice, precum culegerea unor fructe și plante medicinale, recoltarea de pe ogoare, culesul viilor, adunatul nucilor și semănatul cerealelor de toamnă. Fecioara Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină. Ea este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru ușurarea nașterii, de păgubiți pentru prinderea hoților, de descântătoare pentru vindecarea bolilor, etc. În unele tradiții Maica Domnului este adesea identificată cu astrul nopții, Luna, sau cu Pământul.
Maica Domnului in iconografie
Tradiția atribuie Sfântului evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Sfintei Fecioare Maria, dar se pare că originalele acestora nu s-au păstrat. Textele liturgice sunt cele confirmă tradiția că Sfântul Evanghelist Luca ar fi fost primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Ceea ce este cert este faptul că cele mai vechi și cele mai numeroase fresce care o reprezintă pe Sfânta Fecioară s-au descoperit în cimitirul (catacomba) Priscilla care pentru aceasta a și fost numit cimitirul sau Catacomba Mariei. Icoana care o reprezintă pe Maica Domnului a cunoscut în istoria Bisericii o mulțime de ipostaze, dar cea mai des întâlnită este cea care o înfățișează împreună cu Binecuvântatul ei Prunc. Creștinii trebuie să mai știe că în aceste două zile nu se fac nunți.
Pavel BORUGA
