Stiinta si tehnica

Generația microcipului (I)

Cu exact doi ani în urmă, în februarie 2007, Ziarul de Mureș a inițiat, sub semnătura colegului nostru Ioan Butiurcă, un serial de articole al cărui subiect părea demn doar de filmele SF. Episoadele “Generația microcipului”, urmate de “Ascensiunea Antihristului”, au produs, probabil, zâmbete pe chipurile cititorilor, o asemenea viziune despre lume și viitorul ei părând la acea oră total deplasată. Iată însă că realitatea este alta. Realitatea este aceea pe care o descria Butiurcă.

Era “Big Brother” a început și în România. Legea cu stocarea convorbirilor telefonice a sms-urilor și a emailurilor este în vigoare. Pașapoartele biometrice sunt obligatorii din luna iulie a acestui an. Ce urmează? Reluăm materialele lui Butiurcă începând cu această ediție, citiți-le și veți vedea ce urmează…

Deși pare desprins dintr-o ficțiune literară de genul “1984”, a lui George Orwell, sau “Mândra lume nouă”, de Aldous Huxley, scenariul mai sus amintit se desfășoară de pe acum sub ochii noștri. Printre cei care au recunoscut semnele premergătoare apariției lui “Big Brother” se numără și Kevin Haggerty, profesor de sociologie la Universitatea British Columbia din Canada și cercetător în domeniul impactului tehnologiilor de supraveghere asupra societății.

Într-un recent articol intitulat “O generație este tot ce mai au nevoie”, Haggerty anticipează modalitățile prin care factorii de putere vor reuși să introducă și să facă acceptate mijloacele electronice de supraveghere în masă. “Tehnologia monitorizării există; singura barieră în calea implementării sale o constituie rezistența societății la intruziunea în spațiul privat. Tânărului din generația viitoare nu i se va părea însă ciudat că el și aproape toți cunoscuții lui vor avea un cip implantat permanent sub piele. Dispozitivul îi va localiza automat în timp real, îi va conecta la bazele de date monitorizate de autorități și le va înregistra până și cele mai mărunte trăsături de comportament.

Majoritatea oamenilor privesc o asemenea perspectivă cu un sentiment de neîncredere amestecată cu înfiorare și o resping ca pe o fantezie științifico-fantastică. Cu toate acestea, tehnologia există deja. Identificarea animalelor cu ajutorul unui cip inoculat sub piele este o practică încetățenită de mulți ani. De asemenea, traseul a milioane de bunuri de consum poate fi urmărit prin intermediul unor minuscule cipuri care emit frecvențe radio localizate de sateliți. Un grup restrâns de persoane a fost echipat cu dispozitive care permit deschiderea automată a ușilor, aprinderea luminilor și alte sarcini asemănătoare. Un rol de pionierat în cadrul acestor persoane îl are cercetătorul Kevin Warwick de la Universitatea Reading din Anglia; Warwick este unul din principalii susținători ai potențialului aproape nelimitat de utilizare a microcipurilor.

Printre utilizatorii noii tehnologii se numără și clienții Clubului Baja Beach din Barcelona – mulți dintre ei au plătit 150 de dolari pentru a li se implanta un cip de identificare care le acordă privilegiul de a scăpa de cozile interminabile de la intrarea în club sau de a cumpăra băuturi printr-o simplă scanare. Toți acești indivizi fac parte din avangarda unui efort insidios de extindere a tehnologiei de micro-monitorizare la toate nivelurile societății.

Tactici de învăluire

Grație progresului tehnic, microcipurile vor deveni tot mai mici, mai puțin invazive și mai ușor de distribuit. Prin urmare, orice barieră reală în calea implantării en-gros a cetățenilor occidentali nu este tehnologică, ci una culturală. Ea se bazează pe reacția viscerală de împotrivire la perspectiva pecetluirii personale și transformării într-unul din nenumăratele elemente ale unui masiv inventar uman. Cum se va schimba atitudinea de respingere într-una de acceptare a tehnologiilor biometrice este ușor de înțeles pentru oricine a urmărit dezbaterile legate de sfera vieții private din ultimii 25 de ani. Este clar că nu vom asista la scene în care trupe de asalt să năvălească peste oameni în toiul nopții și să le implanteze cipul prin forță. Procesul va fi mult mai subtil, treptat, camuflat în retorica imposibil de contestat a progresului și beneficiilor sociale.

O serie de strategii testate și verificate în laboratoarele de psihologie comportamentală vor fi folosite pentru a-i familiariza pe cetățenii lumii cu noua tehnologie și a-i obișnui cu ideea că implantarea reprezintă soluția viitorului. În paralel, vor fi folosite măsuri coercitive pentru marcarea electronică a membrilor grupurilor marginalizate sau stigmatizate, cum ar fi pedofilii, teroriștii, traficanții de droguri etc. Promisiunile că tehnologia va fi aplicată doar asupra “celor mai răi dintre cei răi” nu vor fi respectate. Implantarea masivă a populației încarcerate va urma cu rapiditate, incluzându-i și pe cei eliberați condiționat. Până și indivizii puși sub acuzare vor fi “etichetați”, pretextul fiind împiedicarea unei eventuale fugi din calea justiției. Paradoxal, majoritatea deținuților va accepta această situație, deoarece prizonierii implantați vor avea dreptul de a fi eliberați temporar, la sfârșit de săptămână, sau de a presta munci în folosul comunității.

Al doilea pas în instituirea controlului electronic total va fi extinderea monitorizării la cei cuprinși în sistemele de asistență și protecție socială. Guvernanții vor declara că această decizie va contribui la reducerea fraudelor, va mări eficiența ajutorului acordat și va garanta că săracii nu vor avea parte de beneficii “nemeritate”. În momentul în care comerțul electronic va fi suficient de avansat, destinatarii asistenței sociale își vor primi alocațiile sub forma unor bonuri virtuale stocate pe microcipuri. Ei vor putea cumpăra bunuri doar de la comercianții atent selecționați de guvern, astfel ca săracii să nu-și irosească fondurile limitate pe tutun sau alcool.

N-ai cip, n-ai slujbă

Bineînțeles, partizanii respectării libertăților cetățenești vor încerca să inițieze o dezbatere pe marginea acestor evoluții în direcția societății de tip Big Brother. Încercările lor de a stopa procesul de implantare a populației vor fi însă îngreunate de dificultățile inerente sarcinii de a genera simpatie publică pentru criminali sau destinatarii serviciilor sociale, două categorii pe care majoritatea populației ar dori să le vadă supuse unor reglementări mai stricte. Lipsa de solidaritate civică va fi speculată prompt de autorități, iar diferitele organisme guvernamentale împuternicite să stabilească legalitatea unor astfel de măsuri își vor publica concluziile la mult timp după ce adoptarea pe scară largă a implantărilor va fi devenit un fapt împlinit. Inutil să mai menționăm faptul că respectivele concluzii vor fi mixte și deschise interpretărilor.

Pe de o parte, oficialii vor da asigurări că nu se opun procesului de implantare, iar pe de altă parte vor ține să liniștească populația că tehnologia monitorizării nu va fi utilizată incorect. În tot mai multe sectoare de activitate necesitatea acceptării microcipului va deveni condiție obligatorie pentru a primi o slujbă. Calea implantărilor în masă va fi deschisă de armata Statelor Unite, care va impune tuturor soldaților inserarea dispozitivelor electronice, cu scopul de a spori capacitățile de comandă și control pe teatrele de operațiuni și de a identifica rămășițele celor uciși. Pe urmele militarilor vor călca rapid angajații din masivul sector de securitate – ofițerii de poliție, gardienii, chiar și lucrătorii civili din acest sector vor fi obligați să poarte cip. Indivizii care lucrează în domenii considerate “sensibile” se vor găsi curând într-o postură similară. Primele semne ale acestei etape au apărut deja. În 2004, biroul procurorului general al Mexicului a început implantarea angajaților săi pentru a le limita accesul la zonele securizate.

Categoria “ocupațiilor sensibile” va fi extinsă până în punctul în care orice persoană cu o ocupație care necesită manipularea de coduri, parole, un permis de securitate sau un semn de identificare le va avea pe toate acestea înlocuite printr-un cip. Magistrații care vor judeca constituționalitatea acestor măsuri vor concluziona că politicile de implantare se încadrează în limitele legale, fiind justificate de necesitățile de eficientizare a funcționării societății și de nevoia presantă de a îmbunătăți securitatea generală, grav amenințată de pericolele terorismului, drogurilor și crimei. Detalii despre etapele finale de impunere a sistemului de monitorizare prin dispozitive biometrice, ca și despre țelurile oculte ale acestui proces, în numărul viitor.

Ioan BUTIURCÄ‚

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close