ReportajSocial

Privind înapoi 25 de ani, fără mânie

Bilanţ pe plus la Liga Pro Europa

Smaranda EnacheVrând-nevrând acest an este dedicat parcă aniversărilor. Nu e de mirare. Sunt 25 de ani de când România experimentează multe lucruri în premieră. 25 de ani de când s-a înscris la şcoala democraţiei. O şcoală grea dar plină de recompense, până la urmă, chiar dacă unele nici măcar nu se pot conştientiza încă. Dintre aceste premiere una aparţine Ligii Pro Europa, care la rândul ei aniversează 25 de ani de existenţă. Un bilanţ categoric pe plus, consideră cofondatoarea Ligii, Smaranda Enache. O lecţie deschisă de istorie recentă. O lecţie de democraţie.

Multe activităţi, într-un oraş de provincie

Târgumureşenii ar putea fi oameni fericiţi, consideră Enache. „Putem trăi în două culturi. Faptul că le cunosc îmi dă o siguranţă de sine şi nu mă simt ameninţată de faptul că alături de noi trăiesc şi alte culturi. Asta se poate extrapola la toate celelalte culturi cu care convieţuim”, spune copreşedinta Ligii, deşi în opinia acesteia mai este de lucru şi unele activităţi poate că ar fi bine să fie reluate cu şcolile şi cultele. „Ani de zile, în perioada 19-25 martie am organizat Săptămâna Toleranţei, care era un fel de reflex ca evenimentele din martie 1990 să fie puse la locul lor şi conştientizarea interesului nostru major de a colabora şi de a fi împreună”, îşi aminteşte Enache. Erau evenimente muzicale, prezentări de filme, expoziţii, dezbateri. Au fost Zilele Europei, manifestare tradiţională la care vreo 14 ani la rând s-a discutat despre Europa, ceea ce noi gândim despre Europa şi cum se poate păstra acest continent împreună. Se organiza Crosul Pro Europa, forumuri interculturale, Biroul de drepturile omului, centrul intercultural, colegiul democraţiei. S-au publicat multe, revista Altera a fost singura dedicată drepturilor minorităţilor, de talie academică. „Toate acestea s-au făcut totuşi într-un mic oraş de provincie. Prin Liga Pro Europa oraşul nostru este important pe harta valorilor europene şi interculturale”, afirmă Smaranda Enache. Programe întinse pe mai mulţi ani au format mii de tineri în spiritul acestor valori, mulţi dintre ei regăsindu-se acum în presă, în politică, justiţie, administraţie locală sau chiar în externe şi culte. „Mulţi dintre ei au venit din toată ţara, din republica Moldova, de toate naţiile, cu reţineri şi cu stereotipuri. Unii aveau idei naţionaliste, alţii proeuropene, dar aici aveau un dialog sincer şi constructiv şi învăţau să asculte argumentele şi sensibilităţile celuilalt. Iar pe asta şi-au construit personalităţi armonioase, acolo unde sunt ei astăzi aduc această valoare interculturală şi solidaritatea cu alţii. Diferenţele să nu ne separe, ci să ne unească. Împreună putem face mult mai mult pentru prosperitatea localităţii, împotriva sărăciei, corupţiei, transparenţei instituţiilor”, susţine Enache.

Revoluţia la Târgu-MureşTrăgând linie, bilanţ pe plus

Acest bilanţ pe plus, această zestre imensă acumulată, cei de la Ligă nu o revendică. „Privind îndărăt, cred că şi noi Liga am avut o contribuţie, atât cât a fost ea, proporţională, lucrând într-un oraş de provincie. Împreună cu celelalte organizaţii la nivelul ţării am contribuit la încurajarea în rândul oamenilor a sentimentului legitim că ţara noastră trebuie să renunţe la trecutul totalitar şi să aparţină valorilor de democraţie, europenism, pentru că asta a fost voinţa Revoluţiei. Reţeaua a continuat lupta cu tendinţele de restaurare neocomunistă. Noi am constituit imediat o opoziţie proeuropeană deşi au fost o serie de manipulări din partea acestei rezistenţe a regimului totalitar”, consideră cofondatoarea Ligii. În opinia acesteia, această rezistenţă care a crezut că a scăpat de Ceuaşescu dar va continua regimul a existat şi au avut şi mijloacele de stat să construiască o serie de conflicte care să divizeze. Au fost diversiunile cu teroriştii, pe urmă conflictul aşa-zis interetnic de la Târgu-Mureş, 13-15 iunie la Bucureşti, reprimarea manifestaţiilor studenţeşti, pe urmă succesiunea de mineriade. Iar lecţia de istorie continuă. „Astea s-au petrecut şi pentru că era o zonă geostrategică neclară. Nu se ştia dacă România şi Bulgaria vor aparţine zonei de influenţă rusă sau celei occidentale, într-o perioadă când URSS nu se destrămase şi nu era foarte clar în ce sferă de influenţă va cădea România. Erau idei chiar şi în Occident ca unele state să rămână într-o zonă gri. Acest lucru ar fi fost un dezastru. Am fi fost un fel de Ucraină, cum e cea de astăzi. Istoria ne-a confirmat pe noi şi nu pe ceilalţi. Trăgând linie, bilanţul e absolut pe plus. Din acest fundament de valori şi principii a crescut un întreg arbore de activităţi concrete pentru a vindeca rănile provocate de totalitarism, pentru a lumina oamenii că nu se fac vinovaţi de toate conflictele şi încăierările la care au luat parte, acestea făcând parte din încercarea de a ţine România într-o zonă gri, de a trimite un mesaj negativ despre România, ca vestul să fie convins că nu e cazul să se lege la cap cu asemenea societăţi primitive care se încaieră şi se omoară unii pe alţii pe chestiuni de o limbă sau o şcoală, şi să nu se încurce cu noi”, explică Enache.

Martie negru 1990Vor dispărea ultimele zvâcniri ale antidemocraţiei

Toate marile organizaţii pentru drepturile omului au fost audiate, în 1990, de către instituţiile europene, cerându-li-se părerea despre România. „Noi am avut o părere foarte critică în legătură cu linia Ion Iliescu, care dorea să menţină România la început mai aproape de Gorbaciov, pe urmă într-o zonă incertă. În acelaşi timp le-am luminat mintea occidentalilor că există şi o altă Românie, una democratică, sinceră, a unor oameni capabili care merită să fie membri ai UE, şi că ei nu trebuie să se ia după acele foarte spectaculoase conflicte instrumentate de cei care nu vroiau ca noi să avem o carte de vizită curată. Tot timpul a trebuit să ne găsim aliaţi în Occident, să convingem că România este la fel de calificată să facă parte din instituţiile euroatlantice ca şi Ungaria sau celelalte ţări din fostul lagăr comunist. Privind înapoi, aceşti ani nu au fost inutili, pentru că ne-am integrat în UE. Chiar dacă este birocratică şi are şi părţi negative, totuşi avem libertatea să călătorim, să putem studia, să avem informaţii, să avem schimburi culturale şi economice cu întreaga Europă. Iar importanţa faptului că ne-am integrat în NATO se poate vedea foarte bine chiar în aceste zile, pentru că acum România nu pluteşte în derivă într-o zonă cenuşie. Faptul că noi toţi am împins la acest tren al integrării a fost important. Au fost ani grei, ne-am asumat riscuri, am fost ameninţaţi şi marginalizaţi, primeam ameninţări şi calomnii, că suntem trădători de ţară, că nu ne iubim neamul”, îşi aminteşte Enache. Subliniază însă că a meritat, pentru că majoritatea românilor asta au vrut, o ţară liberă. Iar încurajările primite, micile solidarităţi nevăzute, chiar făcute cu teamă şi reţinere, i-au ajutat să reziste psihic. Nu şi-a pierdut încrederea în români şi nici în târgumureşeni. „Că există corupţie, că sunt probleme, se vor rezolva şi acestea. Vor dispărea şi aceste ultime zvâcniri ale unei antidemocraţii”, crede.

Frânturi de istorie recentă

Un capitol aparte al istoriei noastre recente, Revoluţia din 89, are la rândul lui explicaţii. „În Revoluţie au fost două lucruri. A fost Revoluţia oamenilor care şi-au dorit libertate, drepturi şi democraţie, şi a fost o lovitură de stat. Noi am încercat să reprezentăm ceea ce oamenii au dorit când au ieşit pe străzi în 89”, consideră Enache. Grupul care a format Liga a fost dealtfel, s-ar putea spune, pregătit deja cu luni înainte. „În spatele înfiinţării Ligii s-a aflat o solidaritate a oamenilor de cultură din Târgu-Mureş, aproape toţi cei 22 de membri fondatori au participat la realizarea piesei intitulate „Fabule, fabule”, a cărei premieră era programată pentru mai 1989. În regia Mariei Mierluţ, scenografia lui Haller Jozsef, muzica lui Csiki Boldizsar, iar textul scris de Smaranda Enache, a fost interzisă. Realizarea ei ne-a unit. S-a realizat o solidaritate de disidenţă la Ariel”, îşi aminteşte Smaranda Enache. Asemenea oameni au fost mulţi în oraş, în special în teatru, literatură, muzică, unii dintre ei devenind atât de indezirabili în instituţiile lor încât au fost debarcaţi la teatrul de păpuşi, actualul teatru „Ariel”. „Ideologii din acea perioadă nu au fost atenţi că astfel se creează un nucleu subsersiv. Eram convinşi că dacă intelectualii, persoanele cu orientare democratică se organizează imediat după căderea regimului, pot influenţa opinia publică pentru a crea un curent de mentalităţi favorabil integrării şi renunţării la frica faţă de regimul totalitar. Acest grup a fost creat nu neapărat de noi, ci de politica de excluziune şi de marginalizare a acelor figuri culturale din Târgu Mureş care se împotriveau ideologiei şi culturii proletcultiste, conformiste”, consideră cofondatoarea Ligii.

Speranţa moare ultima?

Necesitatea acestor organizaţii nu a dispărut încă. Extremismul pândeşte la colţul străzii. În plus este şi o zestre imensă pe care Liga a acumulat-o, care ar merita poate să fie transferată. „Între timp trebuie să spunem că o bună parte din ceea ce ne-am dorit s-a realizat deja în societate, iar asta este important.Oamenii pregătiţi de noi au făcut parte din misiuni de rezolvare de conflicte, de dialoguri între comunităţi. Partea nefericită a fost că fondurile noastre au scăzut, iar începând cu 2014 avem mult mai puţine activităţi. Continuăm însă proiectele internaţionale, biroul pentru drepturile omului şi vom continua cu dezbateri publice în Târgu Mureş şi în alte oraşe pe teme care sunt de mare interes”, afirmă Smaranda Enache. Sunt însă şi nostalgii, vise nerealizate. „Este o tristeţe că într-un fel administraţia locală din oraş nu a putut, nu a reuşit să descopere că Liga este o instituţie extrem de respectată în România şi în străinătate şi că nu am fost sprijiniţi ca liga să poată crea în Cetate un centru intercultural european care ar fi fost deosebit de bun pentru cartea de vizită a oraşului. Ar fi trebuit însă o solidaritate între comunităţile din Târgu Mureş ca să punem bazele acestei instituţii, să putem transfera într-o instituţie publică ceea ce am acumulat timp de 25 de ani. Am fi putut aduce aici la cursuri tineri din foarte multe ţări, şi din zona caucaziană, din zona Ucrainei, unde există conflicte şi tensiuni. Am fi putut să-i pregătim cu acea mare cantitate de informaţii pe care noi am acumulat-o, dar încă mai am speranţe. Poate în următorii 25 de ani”, speră copreşedinta Ligii, Smaranda Enache.

Edith VEREŞ

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close