Eveniment

„Regele chior”, în căutarea esenţei vieţii pe scena Naţionalului

3 Luchian PanteaCompania Liviu Rebreanu Teatrului Naţional Târgu-Mureş vine în faţa publicului cu o nouă premieră, Regele chior de Marc Crehuet în regia lui Kincses Elemér. Premiera va avea loc marți 24 februarie 2015, ora 19.30, la Sala Mică, nu înaite de tradiţionala avamporemieră care va avea loc luni, 23 februariie. Până atunci, autorul şi regizorul piesei s-au destăinuit Florentinei Vary, secretarul literar la teatrului, despre ce mai fac, cum o mai duc şi desigur despre noua premieră a Naţionalului.

„Îmi place să scriu despre lucruri care mă obligă să-mi pun întrebări”

Reporter : Publicul târgumureşan ar dori să te cunoască mai bine acum, când textul tău Regele chior este montat pentru prima dată în România. Cine este Marc Crehuet în afara carierei de dramaturg?

Marc Crehuet : Sunt un regizor şi scenarist tv în vârstă de 36 de ani, cunoscut în Spania pentru sitcom-ul Pop Rapid, o comedie serial în două sezoane, care include spectacole muzicale live ale unor formaţii indie, rock şi pop. Genul meu a fost mereu comedia, dar la această piesă am mers ceva mai “adânc” decât în alte scrieri, însemnând că, pentru mine, e, poate, cea mai “serioasă” comedie pe care am scris-o vreodată.

Rep.: Când ai început să scrii dramaturgie?

M. C.: Am debutat în 2007 cu piesa “Connections/Legături”, o comedie despre relaţiile de dragoste de pe internet. “Regele choir” este, de fapt, a doua mea piesă. Adevărata mea vocaţie, încă de mic copil, a fost cinematografia, dar, până în prezent, am lucrat doar la producţii TV, teatru şi scurtmetraje. Acum lucrez la o adaptare pentru marele ecran a piesei “Regele choir”, la care vom începe filmările în aprilie.

Rep.: Care sunt cele mai importante teatre în care au fost montate textele tale?

M. C.: Piesele mele au fost montate doar în teatrele din Spania. La Madrid: El Teatro Lara, La sala Mirador şi El Corral de Comedias. În Barcelona: Sala Barts şi Sala Flyhard. Acum e prima dată când una din lucrările mele trece graniţele ceea ce mă face foarte nerăbdător, dar şi fericit.

Rep.: Te rog să adresezi câteva gânduri echipei care lucrează la textul tău, Regele chior

M. C.: Vreau, întâi de toate, să mulţumesc echipei spectacolului “Regele choir” pentru că a ales piesa mea. Am scris-o inspirându-mă dintr-un caz real, petrecut la Barcelona, caz care m-a îngrijorat. Iar mie îmi place să scriu despre lucruri care mă obligă să-mi pun întrebări. Subiectul de la care am pornit a fost un băiat italian, care a rămas fără un ochi în timpul unei revolte, dar cazul nu a fost mediatizat. În timp ce repetam, un incident de acest gen a avut loc din nou la Barcelona: o fată pe nume Esther Quintana a fost rănită într-un protest de stradă şi a rămas chioară. Ne-a fost teamă că publicul va critica tonul comic pe care l-am folosit în abordarea unui incident atât de recent (şi tragic), dar, dimpotrivă, le-a plăcut enorm. Ce încerc eu să spun, de fapt, e că genul comic are foarte multă putere (şi că uneori e subestimat), stârnind în oameni nevoia de a reflecta asupra unor subiecte importante. Aşa că aş transmite trupei de la Târgu-Mureş să facă publicul să râdă, fără însă a pierde din profunzime. Deşi sunt sigur că regizorul Kincses Elemér a gândit acest lucru deja în conceptul regizoral. Abia aştept să văd rezultatul muncii lor. Tot ce mai am de adăugat e (cum se spune în Spania): Mucha mierda, însemnând “Baftă!”

2 Kincses Elemer

„Ăştia suntem, aşa suntem, dar suntem aici”

 La rândul său, regizorul Kincses Elemer a punctat esenţa spectacolului „Regele chior”, o comedie amară unde se simte dorinţa autorului de a afla unele răspunsuri la întrebările vieţii, după cum afirmă regizorul.

Reporter : Care sunt cele mai recente spectacole pe care le-ai montat şi unde?

Kincses Elemér : Luna trecută am avut o premieră la Budapesta, la Teatrul Naţional. Am montat „A helység kalapácsa” (Fierarul din sat) de Petőfi Sándor, spectacol care se joacă cu casa închisă de fiecare dată. Momentan se pot cumpăra bilete doar pentru reprezentaţiile de la sfârşitul lunii martie. Înainte de asta am reluat spectacolul Szomorú vasárnap de Seress Rezső, alături de Kárp György, în proaspătul înfiinţat Teatru Spectrum. La Teatrul Naţional Târgu-Mureş am montat la Compania Tompa Miklós un spectacol care o are în rolul principal pe Farkas Ibolya, Az ajtó după Szabó Magda.

Rep.: La ce lucrezi momentan?

K. E.: Alături de câţiva actori minunaţi lucrez acum cu un text nou, incitant, care va avea premiera pe  24 februarie. Am terminat o piesă şi lucrez la un roman. În afară de asta pescuiesc, joc tennis şi încerc să-mi cresc copiii pregătindu-i zilnic pentru lupta acerbă care-i aşteaptă zi de zi. Provocarea este dacă poţi rămâne om întreg, aici şi acum. Restul timpului meu liber îl petrec jucând şah şi gândind.

Rep.: Ce ne poţi deconspira din spectacolul la care lucrezi momentan?

 K. E.: Este un text incitant şi foarte actual. Revenim prin el la veşnica întrebare: ce dracu trebuie să faci ca să poţi rămâne om ? Această dilemă există atât în Barcelona cât şi în Târgu-Mureş. Există, de fapt, pretutindeni unde există oameni. Este o comedie amară unde se simte dorinţa autorului de a afla unele răspunsuri la întrebările vieţii. Dar arta, teatrul în genere, nu are menirea de a da răspunsuri. Menirea noastră este de a provoca întrebări. Onest. De a avea curajul să privim în oglindă. Ăştia suntem, aşa suntem, dar suntem aici.

Rep.: Cărei categorii de public crezi că se adresează acest spectacol?

K. E.: De la paisprezece la o sută de ani. Toţi trăim viaţa într-o manieră unică.

Puţin umor şi multă imaginaţie

Astea fiind spuse nu rataţi întâlnirea cu Tiberius Vasiniuc, Luchian Pantea, Andrei-Alexandru Chiran, Raisa Anè şi Georgiana Ghergu de marţi seara de la Sala Mică. Un adevăr nu este niciodată absolut aşa cum o reţetă de mîncare nu este niciodată definitivă. O linguriţă de nucşoară vi se pare mult? Sau o revoltă socială vi se pare justă? Ce mai trebuie să adăugăm unei mase ca ea să devină legitimă? Unei mase socială, vreau să zic. Ei bine, sunteţi invitaţi să afllţi împreună cu ec hipa spectacolului reţeta unei seri perfecte la teatru: se ia o piesă de bună calitate şi se amestecă cu cinci actori geniali. Se adaugă puţin umor şi multă imaginaţie. La sfârşit se poate presăra, facultativ, o linguriţă de nucşoară. Gustul îl puteţi savura marţi seara, cu ocazia premierei de la Sala Mică.

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close