Saptamana Mare, pe Valea Muresului

Pentru locuitorii de pe Valea Muresului, Pastele e prilej de mare implinire spirituala, de retraire a celui mai important moment al crestinismului, Invierea Mantuitorului Isus Hristos. Zilele care preced marea sarbatoare sunt traite de localnici conform traditiei, fiecarui moment premergator Pastelui, acordandu-i-se importanta cuvenita.

Dupa o calatorie de aproape doua ore cu trenul, in decursul careia peisajul isi preschimba infatisarea, dealurile cu suisuri molcome din zona Vaii Muresului crescand treptat, semetindu-se in stanci colturoase, coboram in Lunca Bradului. Aerul tare de munte este amestecat cu miros de lemn proaspat adus din padure. Trecem calea ferata. Pentru a ajunge in sat, trecem peste un teren in care pasii aproape ti se cufunda: pamantul este amestecat cu rumegusul gaterului din apropiere. Traversam podul peste Mures, mai mic, dar mai harnic, in aceasta zona, mai apropiata de izvoare. Cateva sute de metri mergem pe marginea soselei. Ca sa ajungem la biserica ce se vede undeva la ingemanarea orizontului cu varful stancilor ce strajuiesc soseaua, incepem a urca. Este, evident, calea de acces cea mai directa catre biserica. La capatul cararii abrupte il vedem pe parintele Vasile Buruiana, parohul din Lunca Bradului, care parca ne asteapta. De fapt, incheiase nu demult slujba de Florii. Enoriasii sunt deja la casele lor, punandu-si poate ramurile de salcie, sfintite, la icoane, pe la usi, pe la ferestre. Mormintele din jurul bisericii fusesera deja impodobite.

Sunt morminte ale celor care au venit, incepand cu jumatatea secolului trecut, sa lucreze ca muncitori forestieri. N-au reusit sa-si agoniseasca avere ca sa-si ridice o casa si sa fie ingropati in gradina lor, asa cum se obisnuieste aici. Au locuit in blocurile construite pentru ei de comunisti si si-au gasit patul de veci aici, in curtea bisericii din Lunca Bradului. Care este o constructie din piatra, ridicata pe la 1909, decorata cu fresce in medalioane si cu o serie de icoane, unele ramase de la biserica cea veche, din lemn, rapusa de flacari, singurele care au putut fi salvate de furia focului, altele realizate de mesterii iconari din sat. Viata in zona de munte este grea. Barbatii fac exploatare forestiera, se duc sus in munte, unde raman cateva zile, o saptamana intreaga chiar, tot greul gospodariei fiind lasat pe spatele femeii. Ea are grija de copii, de casa, de animalele din ograda si munceste petecul de pamant pe care-l are fiecare pe langa casa. Viata lor, cu greutati, cu bucurii si tristeti se deruleaza astfel. Doar cand si cand ritmul este rupt. Scenariul cotidian capata noi dimensiuni. Ca si acum, cand se intra in Saptamana Mare, cand se fac ultimele pregatiri pentru intampinarea Sfintelor Pasti. O data cu seara de Florii, incepe Saptamana Patimilor, fiecare zi a acestei durate semnificand o treapta pe care trebuie s-o trecem pentru a urca si cu sufletul, si cu trupul spre Inviere. Saptamana Mare este o perioada de post si rugaciune, de meditatie si curatire sufleteasca si trupeasca. Astfel ca, pe langa post, localnicii din Lunca Bradului se spovedesc pe toata perioada celor sapte saptamani, dar mai ales acum, in Saptamana Patimilor. Primenirea spirituala, prin marturisirea pacatelor si prin cainta, este o pregatire pentru primirea minunatei vesti a revenirii lui Hristos la viata. Incepand deci cu seara Floriilor, se citesc la biserica Deniile, rugaciuni de cainta, prin care ii cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele.

Retrairea patimilor lui Isus

Primele trei zile ale Saptamanii Mari sunt un soi de prolog al patimilor Mantuitorului. Marti este ziua in care Isus a tinut predica de pe Muntele Maslinilor, prevestind evenimentele ulterioare. In aceasta zi se tine post aspru, cu mancare uscata. Miercuri se face din nou denie, aceasta fiind o zi lipsita de evenimente, zi de odihna a Domnului. Ziua de joi ne apropie de Sfintele Pasti. Femeile inrosesc ouale si aduc la biserica cele douasprezece paini, pentru a fi sfintite, acestea pastrandu-se in Sfantul Altar pana in Duminica Pastelor. Este ziua cand are loc Cina cea de Taina, cand Hristos se pregateste de moarte si de Inviere. Ucenicii sai primesc astazi trupul si sangele Mantuitorului. Acum se tine cea mai importanta denie, credinciosii rugandu-se si ascultand cuvantul celor 12 Evanghelii. Este Joia Mare sau Joia Neagra, ziua din care nu se mai trag clopotele la biserica. Doar toaca va mai razbate padurile. In Vinerea Neagra sau Vinerea Mare nu se mai face liturghie la biserica, caci este zi de doliu, ziua in care Isus se roaga in Gradina Ghetsimani si, vandut de Iuda, este prins, judecat si rastignit. Catre seara, credinciosii asista la Denia Prohodului. Aceasta este ultima tanguire a lui Hristos, caci acum se afla deja in mormant. In traditia crestina se reface scenariul ritual al punerii Domnului in mormant. Epitaful, o bucata de panza ce reproduce icoana Coborarii in Mormant, simbol al trupului lipsit de viata al Mantuitorului, se pune in mijlocul bisericii pentru prohod. Apoi, la sfarsitul slujbei, se scoate afara, credinciosii inconjurand biserica de trei ori. Epitaful este lasat in altar, pe Sfanta Masa (in ortodoxie, simbol al Mormantului Domnului) pana in ziua de Pasti. Tot in Vinerea Mare, femeile din Lunca Bradului aduc la biserica semintele pe care urmeaza a le pune in pamant sa dea rod bogat, pentru a fi sfintite. Prin alte parti, semintele sunt deja in pamant. Aici, vremea fiind mai tarzie, doar acum se seamana. Sambata Mare este iarasi zi de liniste, zi de pregatit bucatele de Paste. Acum se coc cozonacii si pasca. Este zi de post, doar batranii si cei suferinzi pot manca paine si apa, dupa ce soarele apune. Astazi se aprind luminile in biserica, in asteptarea Invierii Domnului. La Lunca Bradului, incepand de sambata de la pranz, usile Casei Domnului sunt deschise pentru toti credinciosii, ca sa poata sa-si ia Sfintele Pasti, date, conform traditiei locului, de una din familiile comunei. Tot in Sambata Mare ia sfarsit si perioada de doliu, Stergarele si draperiile negre, in care a fost imbracata biserica pe toata durata Postului Mare, sunt inlocuite de cele colorate. In noaptea dinspre sambata spre duminica se celebreaza Invierea. Piatra de pe mormantul lui Isus este data la o parte, iar Mantuitorul ni se arata viu. Acum se sfintesc ouale rosii si pasca. Acestea sunt si primele bucate de dulce pe care crestinii le mananca la iesirea din post. Credinciosii aprind lumanare de la lumanare, “Lumina din Lumina”, (re)afirmand bucuria Invierii prin cuvintele: “Hristos a inviat! Adevarat a inviat!”