Reteaua americana
“Intinderea si raspandirea bazelor americane creste intr-un ritm foarte rapid, as zice chiar alarmant, din punctul de vedere al restului lumii”- Marcus Corbin, analist la Centre for Defence Information din Washington. “Functia bazelor este una mai degraba politica, decat militara. De fapt, ele transmit tuturor un mesaj. America este cu ochii pe voi!” – Paul Wolfowitz, secretarul adjunct al apararii SUA.
Anul trecut, Statele Unite publicau Strategia pentru securitate nationala in secolul 21. Ideea principala a documentului era aceea ca SUA trebuie sa-si mentina cu orice pret statutul de unica superputere a lumii. Strategia stabilea doctrina loviturii preventive, care sa permita confruntarea eventualelor pericole, inainte ca acestea sa se materializeze. Ca urmare, Pentagonul a primit sarcina de a construi si mentine un sistem de aparare suficient de puternic pentru a descuraja tentativele potentialilor adversari, de a obtine o capacitate militara, care sa depaseasca sau sa egaleze puterea Statelor Unite. Si intr-adevar, ultimul an a stat marturie pentru expansiunea extraordinara a puterii militare americane. Practic, efectivele Pentagonului s-au extins in intreaga lume, de-a lungul a mii de kilometri, din Balcani pana la granita cu China, din zona Caucazului si a Asiei Centrale, pana in Orientul Mijlociu si subcontinentul indian. In ultimul an, 13 noi baze au fost stabilite in noua tari din jurul Afganistanului, iar acum, dupa infrangerea lui Saddam, Pentagonul planuieste sa instaleze patru baze militare in Irak.
Americanii în Balcani
Pentru americani, cel mai mare soc in timpul razboiului din Irak a fost faptul ca n-au putut sa foloseasca Turcia ca baza de lansare a ofensivei impotriva Irakului.
La Pentagon, concluzia a fost clara: Statele Unite trebuie sa-si dubleze eforturile pentru a-si diversifica facilitatile, potentialul si capacitatea de reactie in cazul unei crize militare.
Fara posibilitatea de a exploata bazele turcesti, militarii americani au folosit baza aeriana Mihail Kogalniceanu, de langa Constanta, ca sa transporte soldati si echipament militar in nordul Irakului. Alti 400 de militari americani au preluat controlul asupra aeroportului bulgar Burgas, de la Marea Neagra, pentru a asigura aprovizionarea cu combustibil a trupelor americane din Golf.
Pe termen mediu, planurile americane prevad mutarea unor baze militare din Germania in noile state estice, membre ale NATO. Sunt vizate Polonia, Romania si Bulgaria, ultimele doua tari fiind alese pentru vecinatatea lor cu Turcia si zona Orientului Mijlociu.
De altfel, la Poznan, in vestul Poloniei, unde se afla baza aeriana Krzesiny, milioane de dolari sunt cheltuiti deja pentru repararea pistelor, imbunatatirea infrastructurii si construirea de drumuri, in asteptarea americanilor.
La inceputul acestei luni, comandantul american al fortelor aeriene din Europa, generalul Gregory Martin, s-a deplasat in Bulgaria si Romania, unde a evaluat dotarile disponibile pentru deplasarea americanilor in Balcani. “Strategia americana prevede amplsarea unor forte mobile de dimensiuni mici, la baze din Polonia, Romania si Bulgaria, concomitent cu reducerea substantiala a numarului de baze din Germania”, sustine Phil Mitchell, de la Institutul International pentru Studii Strategice din Londra.
Calitate, dar si cantitate
La sfarsitul Razboiului Rece, America mentinea peste 1 milion de militari in strainatate. Urmare a aplicarii noii strategii militare a Statelor Unite, numarul personalului deplasat in strainatate este de 60 la suta, fata de acum 10 ani, soldatii fiind dispersati in aproximativ 1000 de baze din intreaga lume. Reducerea efectivelor a fost facuta posibila de avansul tehnologic si de noile sisteme de transport aerian performante, care permit angajarea imediata in lupta a fortelor de reactie rapida.
Analistul Marcus Corbin sustine ca ambitia lui Rumsfeld si a consilierilor sai de la Pentagon este aceea de a controla evenimentele din cele mai importante regiuni ale lumii: “Mesajul doctrinei Rumsfeld este nu doar militar, ci si politic. Politica este aceea de a cultiva “relatii” cu statele-gazda, de a obtine acorduri secrete privind amplasarea de baze si facilitati de recunoastere. Acestea nu sunt folosite imediat si nici macar nu reprezinta baze permanente ale SUA. Ideea este a de a le utiliza in momentul considerat cel mai potrivit de administratia Bush, care vrea ca fortele armate sa fie capabile sa mearga oriunde si oricand doresc. ”
Potrivit documentelor Pentagonului, dupa 11 septembrie, Statele Unite au incheiat astfel de acorduri secrete, cu nu mai putin de 93 de tari. La aceasta ora, peste 60 de mii de militari americani efectueaza operatiuni temporare si exercitii in peste 100 de state. Potrivit noului model operational, militarii din trupele de infanterie petrec, in medie 135 de zile pe an, departe de tara lor, cei din Fortele navale 170 de zile, iar cei din Fortele Aeriene 176 de zile. Fiecare soldat din infanterie se deplaseaza peste hotare o data la 14 saptamani.
Politica de expansiune militara fara precedent are insa si reversurile ei. Bazele militare din strainatate risca sa devina tinte pentru teroristi. Pentagonul cheltuieste anual miliarde de dolari pentru a-i plati pe cei 45 de mii de agenti de securitate, care protejeaza personalul american deplasat peste granite. Si mai exista un pericol potential, avertizeaza Mark Vicenzino, analist politic la Washington: “Acela de a nu-ti mai cunoaste limitele, de a te extinde mult prea mult. E suficient sa ne uitam la lectia istoriei, la lectia imperiilor care au murit de “indigestie”.
