Un roman de mistere
Bibliofagia, Alberto Ongaro, “Taverna Dogelui Loredan”, Editura Leda 2007, Grupul editorial Corint,
O carte livresca, cu o constructie întortocheata care aminteste romanele de mistere, Taverna Dogelui Loredan capteaza cu siguranta atentia cititorului doritor sa-ti antreneze perspicacitatea si agerimea mintii, sa rezolve enigme si sa calatoreasca în timp. Autorul, Alberto Ongaro, conduce actiunea jucându-se inteligent cu planurile temporale si fictionale, iar personajele pe care le construieste sunt tributare în întregime fictiunii: Schultz, protagonistul, un barbat ciudat, un singuratic, descopera în locuinta sa un manuscris vechi, pe care începe sa-l citeasca, secondat de alter ego-ul sau, Paso Doble. Ceea ce descopera în cartea prafuita este nu numai povestea tânarului curtezan Jacob Fint, seducator de profesie, a carui viata este presarata de aventuri care, în cele din urma, îl duc la Londra, în “Taverna Dogelui Loredan”, dar si faptul tulburator ca locurile descrise în acest manuscris, personajele, frumoasa Nina, “dupa care jumatate din Londra si-a pierdut capul”, îi sunt extrem de familiare.
Povestile sunt încastrate unele în altele, ca niste matrioste, si e dificil de spus, pâna la sfârtit, cine traieste în realitatea cui, cine este cu adevarat inventia cui. Cheia sta în puterea cartilor. Tatal lui Schultz îl va avertiza sa nu se lase vrajit de scrierile malefice, care ajung sa-ti dicteze propriul destin.
Autorul este, de buna seama, sedus de literatura si de nadele pe care le poate întinde cu ajutorul metaforelor si simbolurilor cititorilor, iar celor carora le surâde genul vor accepta provocarea.
Florin Iaru
