Soluția unui “coridor energetic” pentru Mureș

Faptul că resursele energetice clasice, hidrocarburile în speță, merg spre epuizare, este un lucru cert. Toate țările sunt oarecum îngrijorate și caută să se mobilizeze pentru a promova noi forme de energie, din surse regenerabile (eolian, hidro, etc.), nucleare, sau pentru a crește oarecum eficiența energetică a celor clasice.

Și pe noi, ca români, ne pune pe gânduri faptul că nivelul tehnologic actual presupune să cheltuim de patru ori mai multă energie decât țările din UE, pentru a produce aceeași unitate de PIB (Produs Intern Brut).

Anii care vin vor fi marcați de decizii spectaculoase și dure în ceea ce privește domeniul energiei.

România va trebui să-și schimbe fundamental tipul de abordare asupra surselor de energie primară și să treacă de la o abordare de tip “inerțial” (adică și pe viitor, tot gazul și țițeiul rămân de bază), la o abordare de tip “inovativ”, înspre surse alternative.

În lume, la această dată, potrivit WEC (World Energy Council), cererea de resurse este cu 40% mai mare decât capacitatea Pământului de a le produce. În momentul de față, Pământul are nevoie de 15 luni pentru a genera ceea ce lumea consumă în 12 luni!

De aceea astăzi, Lumea, Europa, România se reconfigurează în totalitate. În UE funcționează deja 146 de reactoare nucleare, circa o treime din cele existente pe plan mondial. Å¢ările din Europa de Est vor demara construcția unor centrale nucleare prin proiecte ce depășesc 14 miliarde de euro.

De altfel, în UE, centralele nucleare existente produc deja 35 % din energia necesară regiunii. România, cu cele două reactoare de la Cernavodă produce circa 16 % din necesarul țării.

Nu trebuie să mai stăm mult timp în expectativă, ci trebuie abordat cu multă convingere acest nou tip de proiecte, mai ales că resurse ar cam exista. La nivel declarativ cel puțin, guvernul susține la UE pachetul “ENERGIE – SCHIMBÄ‚RI CLIMATICE”, pachet care are obiective țintă la nivelul anilor 2020 și un buget de circa 35 miliarde de euro. Mai mult, din FONDURILE STRUCTURALE pt. 2007-2013, din totalul de 3 miliarde de euro alocați proiectelor pe Axa IV-POS-Creșterea Competitivității Economice, pentru Sectorul Energetic, 750 milioane euro sunt destinați Proiectelor de Creștere a Eficienței Energetice și Protecției Mediului.

În altă ordine de idei, în România azi, centrele de producție nu mai sunt identice cu cele de consum. Vorbind despre capacitățile mari, în Dobrogea și Moldova, parcurile eoliene ce se au în vedere a se monta (această arie are condiții ideale pentru acest tip de investiție) vor produce circa 2000 MW. Cei circa 3000 MW de la Cernavodă (după instalarea reactoarelor 3 și 4) și cei aproximativ 1000 MW din centrala pe cărbuni de la Brăila (proiect de ultimă tehnologie, în parteneriat Termoelectrica – E-ON – ENEL), vor fi suficienți pentru această zonă.

Oltenia și Muntenia, cu Turceni, Rovinari, Craiova, Isalnița și Porțile de Fier produce deja circa 5000 MW și va rămâne un exportator încă, pentru toată țara.

Transilvania, deși este un consumator important, e o zonă tradițional săracă în producția de energie. Avem termocentralele de la Iernut și Deva, cu circa 1500 MW instalați și cam atâta. Iată de ce trebuie să susținem și să impunem în final, ca a doua centrală nucleară din România să fie construită în Transilvania (centrală care sa fie proiectată pentru circa 2000 MW-instalați), de ce nu chiar în județul Mureș (pentru că din studiul de amplasament, din 102 locații analizate, locația din Mureș este considerată de top, având îndeplinite condițiile climatologice, de fundare, de seismicitate, de râu în apropiere cu debit controlabil, etc.).

Eu aș merge mai departe, susținând dezvoltarea unui proiect de “coridor energetic “ pentru județul Mureș, care să pună în valoare potențialul energetic al acestui areal. Mă gândesc la zona Valea Mureșului, cu amenajarea hidroenergetică RÄ‚STOLIÅ¢A și parcuri de energie EOLIAN-TURBINE cu GAZ funcționând în ciclu combinat, continuând cu zona Iernut – termocentrala existentă, posibil a fi reabilitată cu tehnologie de ultimă generație în parteneriat cu GAZPROM (la ultima întâlnire cu GAZPROM, domnul ministru Videanu a menționat acest proiect ca și posibilitate de parteneriat) și la urmă, dar nu în ultimul rând, centrala nucleară, cu mari șanse de realizare în zona Târnăveni-Iernut.

La o primă vedere, proiectele par dificil de realizat. Am spus însă mai înainte că resurse sunt deja programate. Este numai o chestiune de decizie, de angajament și de lobby. Beneficiile vor fi imense pentru comunitățile care le vor realiza (locuri de muncă, lucrări pentru companii pentru cel puțin zece ani, etc). Nu le facem noi, le vor face alții! Cine se va dovedi tenace și va ști să-și susțină interesele, va câștiga!

La final, vreau să menționez că în 12 iunie 2009, la Luxemburg, s-au ținut lucrările Consiliului de Miniștri ai UE – grupul pentru energie. În timpul dejunului de lucru (până la ce nivel de detaliu a ajuns tehnica lobby-ului), miniștrii energiei din cele 27 de țări ale UE (domnul ministru Videanu a participat în calitate de șef al delegației României), au discutat despre locația viitoarei Agenții de Coordonare a Autorităților de Reglementare în Domeniul Energiei din UE. România, Slovacia și Slovenia se luptă pentru oportunitatea de a găzdui această agenție. Fiecare cu punctele sale tari si slabe. La Luxemburg nu s-a ajuns încă la o soluție. Lobby-iștii își continuă munca și probabil la următoarea întâlnire a miniștrilor vom afla cine a fost mai convingător!

Ioan Roman