Social

Valeriu Herlea și revolta egipteană

Interesul întregului mapapond a fost captat de evenimentele  din nordul Africii, unde  milioane de oameni ieșiți în stradă i-au cerut  demisia președintelui Hosni Mubarak. Fiind o țară cu o cultură legendară, turiștii din întreaga lume optează pentru vizitarea ei, a  piramidelor și a altor vestigii ale isoriei universale. Printre aceștia am dat și de mureșeni de-ai noștrii, printre care și  Tudor Valeriu Herlea, pasionat al drumețiilor în întraga lume, care alături de soție și doi dintre copii a lăsat codrul verde (el fiind șeful Ocolului Silvic din Târgu Mureș) și a optat pentru frumusețile nordului Africii.

La plecare, bagajele erau pregătite, totul era pus în cele mai mici detalii, dar socoteala de acasă nu s-a  prea potrivit cu oferta soarelui egiptean, care i-a servit un concediu de să-l țină minte toată viața. Dacă tot l-au asaltat ziariștii de pe Dâmbovița la sosire pe scara avionului, am făcut și noi acest lucru, într-un mod ceva mai pașnic, ardelenește,  pentru a vedea ce și cum e cu aceste  evenimente din Egipt. Încă din start am aflat că Herlea este un „privilegiat†al sorții, în 1999, tot într-un concediu, fiind martor la marele cutremur din Turcia. Și așa, pe 25 ianuarie, alături de soție și copii a luat zborul către Egipt, optimiști și plin de speranță pentru un concediu plăcut în țara piramidelor. Dar…. „Nu am știut nimic de evenimentele din Egipt decât în drumul de la aeroport la hotel unde eram cazați în Cairo. Noaptea, am văzut străzile pline de tancuri, mașini de poliție, armată, cât poate nu am văzut decât la demonstrațiile de 23 august cum se făceau înainte de 1989. Am ajuns în Cairo în 26 ianuarie la ora 2 dimineața, în  prima zi după prima manifestație, care a fost o floare de câmp față de ce a urmat†a spus Herlea.

Excursia continuă, protestele i-au amploare

Și turiștii noștrii și-au văzut de excursia lor, dar surprizele continuau să-și facă prezența. Prima zi a concediului, a coincis cu vizitarea Muzeul de Egiptologie, a fabricii de parfumuri și de papirusuri.  După ieșirea din obiectivele vizitate, familia Herlea fiind parcă cu un pas înaintea manifestanților, începeau și protestele de stradă. Nebunie peste tot, manifestanți, străzi blocate, tot setul complet pentru o revoluție de mare amploare, cu protagoniștii noștrii prinși în mijloc și căutând o cale de a ajunge la hotelul unde erau cazați. A urmat a doua zi, 17 ianuarie, cu o vizită în Alexandria, unde de asemenea, protestatarii au început jocul de glezene  s-a continuat același vacarm general ca și în ziua anterioară. Dacă tot au venit oamenii noștrii până în Egipt, musai să cunoască  și tainele marelui fluviu, Nilul fiind a doua parte a sejurului în Egipt cu vizitarea Moscheei Mohammed Ali și a cartierului Coptic. Dar tămbălăul general a pus  piedică planurilor, aceștia mulțumindu-se cu piramida în trepte de la Sakkara din Memphis, după care au revenit în Cairo. Noaptea nu avea să fie un sfetnic bun, rafalele de mitralieră din preajma hotelului nefiind o invitație la somn.
„În noaptea de 28 spre 29 ianuarie, a început coșmarul, în sensul că la 3 și jumătate fix dimineața am fost treziți din somn de focuri de mitralieră, urmate de focuri de mitraliere de companie, folosite probabil de pe  transportoare blindate. Se pare că în noaptea aceea au fost cei mai mulți morți†ne-a mărturisit șeful de ocol. Periada de ședere în Cairo expirase, zvonurile vuiau  că criminalii erau eliberați din pușcării. Problema care se pune acum era ajungerea la aeroport pentru altă destinație. “Cu greutăți am ajuns la aeroport, unde era o nebunie de nedescris. Era ceva ca pe un stadion de fotbal, toată lumea urla, toată lumea vroia bilete, toți vroiau să plece. Am stat 4 ore ca să pot cumpăra un bilet pentru un avion care trebuia să decoleze la 19 cu destinația Luxor. Acolo ne-am îmbarcat pe un vapor și a doua zi dimineața ni s-a spus că totul este în regulă, să traversăm Nilul, iar apoi să vizităm Valea Regilor†spune Herlea

Alo, Ambasada română, mă puteți ajuta ?

Nesiguranța, numărul mare de civili din zona obiectivelor turistice au permis doar vizitarea templele de la Karnak, acesta fiind mai bine păzit de armată. A urmat apoi zilele de sechestru, când, îmbarcați pe vapor nu li s-a permis să coboare, situație care a început să le întindă la maxim nervii. Nesiguri pe ce le rezervă zilele următoare, au căutat un sprijin. A fost încercată varianta Ambasadei Româner de la Cairo. Dar surpriză….“Am început să mă agit că se apropia  terminarea sejurului, nu puteam coborî de pe vapor, și am sunat la Ambasada României din Cairo. Dânșii au avut un comportament puțin cam straniu, parcă erau căzuți din Lună. I-am întrebat ce se întâmplă cu mine, cu familia mea în situația asta ? Mi-a spus: îți dăm un număr de telefon de la Tarom din Cairo și interesează-te  dumneata cum merg avioanele, că noi nu știm. Și numărul de telefon care mi l-au dat a fost greșit, am revenit cu un telefon și mi l-au dat corect. Le-am spus: dacă pierd cursele către Hurghada, apoi către Cairo, eu ce fac în Egipt, pentru că Ambasada ar trebui să aibă grijă de cetățenii români. Mai stai dumeata vreo zi, două, pe undeva printr-un hotel, mi-au răspuns și cât că nu le-am spus că sunt căzuți în cap†a precizat Herlea.
Excursia a continuat, cu vizitarea Barajului de la Aswan, dar problemele nu s-au oprit aici.  Demonstrațiile pro Mubarack erau în toi, baraje și filtre cât cuprinde, împânzite pe drumul de reîntoarcere către Cairo. “A început din nou să mi se facă frică. Civilii, înarmați cu săbii, bâte, formau baraje din 200 în 200 de metri, și te opreau și te controleau. Mi-a fost frică deoarece arătau înspăimântător, noroc cu șoferul și ghidul nostru, s-au purtat destul de civilizați cu el, și cu noi, și nu s-au creat nici un fel de probleme. A fost acea teamă că niște bezmetici oricând te pot lovi sau să spargă mașina. După părerea mea acești civili cred că erau pro Mubarak, și mi s-a părut ciudat că armata permitea acestor civili să oprească mașinile, fiind în apropiere. Eram pregătiți și cu bani, să le dau, doar să trecem de aceste baraje, să ajungem teferi la aeroport.†și-a continuat povestea Herlea

Home sweet home

După o așteptare de 8 ore în aeroportul din Cairo, turiștii noștrii s-au îmbarcat pe avionul care avea să-i aducă teferi în țară, lăsând în urmă piramidele, soarele nordului Africii, pe Hosni Mubarack și pe milioanele de egipteni ieși în stradă să răstoarne actuala putere. “Această excursie nu s-a bazat doar pe aceste evenimente tragice și de neuitat. A fost și o parte bună, deoarece jumătate din excursie am realizat-o în ce privește obiectivele vizitate. Firma de turism de acolo a avut mare grijă de noi, a făcut tot ce se poate, managerul general al firmei a stat cu noi în aeroport până ce ne-a văzut plecați în siguranță. S-au purtat extraordinar de bine, ghizii, șoferii, au fost deosebit de responsabili cu noi, fără ei nu puteam ajunge la aeroport pentru a veni acasă†spune Herlea. Cu toate aceste probleme, protagonistul istorisirii noastrea lăsat să se înțeleagă un posibil come back în Egipt, dar în cu totul alte lucuri și condiții. “Chiar am glumit cu soția și copii, că o parte din excursie fiind un eșec, nefiind asigurate toate serviciile plătite, firma să ne acorde despăgubiri. Am spus că, dacă tot e să primim înapoi ceva despăgubiri, și ni se oferă o nouă excursie în Egipt, dar doar de la Luxor în jos, nu la Cairo. Eu, sincer, m-aș duce deoarece în aceea zonă nu au fost probleme mari. Nu pot spune același lucru despre soția și ficele mele, ei fiind foarte marcați de aceste evenimente. Cu regret spun că nu am văzut Valea Regilor, cu toate templele de acolo, și Complexul arheologic de la Abu Simbel care este ceva extraordinar. Parcă m-aș mai duce în Egipt, dar nu să fim doar patru persoane, ci într-un grup mult mai mare†a concluzionat Herlea.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close