Sabia lui Damocles pentru jurnalisti si avocati
În timp ce opinia publica din România este ocupata si preocupata cu tot felul de divorturi can-can-iste, autoritatile au introdus, într-o liniste totala si fara a fi deranjate de nimeni, în Noul Cod Penal, un articol care va reduce la tacere toate partile aflate într-un dosar penal, pe parcursul urmaririi penale sau a judecarii unei cauze de acest gen.
Avocatii si jurnalistii nu vor mai avea voie sa-si spuna parerea public sau sa faca vreo caracterizare la adresa modului în care realizeaza urmarirea penala un procuror, nici la modul în care judeca un magistrat cauza (fie ea arestare, prelungire de arestare, fond, apel sau recurs) pentru ca orice declaratie, în extenso interpretativ, poate fi ceea ce noul Cod penal califica drept „presiuni asupra justitieiâ€. Sa citim atent: „Art. 276 – Presiuni asupra justitiei –„Fapta persoanei care pe parcursul unei proceduri judiciare în curs face declaratii publice nereale referitoare la savârsirea de catre judecator sau de organele de urmarire penala a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenta sau intimida, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendaâ€. Drept urmare, orice declaratie publica, de genul „procurorul X a facut la comanda un dosar†etc sau „dosarul Y este oglinda neprofesionalismului anchetatorilorâ€, sau „judecatorul X este unul controversat, care a lasat în libertate pe Y sau Z†pot fi cu usurinta catalogate drept „presiuni asupra justitieiâ€. Daca un faptuitor (suspect) un inculpat sau parte vatamata, si aparatorii acestora spun ceva public, adica inclusiv în sala de judecata cu referire la modul defectuos, neprofesionist sau îsi vor permite sa caracterizeze munca anchetatorului drept una realizata cu rea-credinta, atunci i se va putea deschide urgent un dosarel penal si eventual se va trezi ca sta si la închisoare sau primeste amenda penala. Pentru un avocat, care are dreptul sa foloseasca în limitele legii toate armele pentru a-si apara clientul, aceasta este o reducere la tacere. O restrângere a dreptului sau la pledoarie.
Drept urmare, multi specialisti în drept ne-au sesizat faptul ca un astfel de articol vine sa cenzureze chiar menirea si rolul aparatorului, dar si dreptul oricarei persoane prezumtiv nevinovate de a-si spune opinia cu privire la actele de procedura la care este supus sau la modul în care judeca un magistrat cauza sa. Pe de alta parte, ne întrebam cum ar putea sa fie influentat un magistrat de vreo declaratie publica, oricare ar fi ea, de vreme ce rolul si statutul sau îi permite si îl obliga totodata sa stabileasca adevarul si sa împarta dreptatea numai pe baza documentelor existente la dosar?
