19 ani de la violențele interetnice din Târgu-Mureș. Am învățat ceva?

Evenimentele din martie ’90 încă mai dau fiori reci mureșenilor. După 19 ani, România pare că a învățat câte ceva din greșeli. Și totuși, adevărul despre acele vremuri n-a fost niciodată spus, iar acuzațiile încă sunt aruncate dintr-o parte în alta, într-un dialog al surzilor. Se fac scenarii și se alimentează polemici. Ziarul de Mureș a stat de vorbă cu procurorul care a anchetat evenimentele de atunci și cu două personalități politice, aflate în poziții diametral opuse.

Procurorul Dan Petru:

“M-am temut pentru viața mea!”

Actualul șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Mureș, Dan Petru, este procurorul care s-a ocupat de anchetarea violențelor din Târgu Mureș.

“În 20 martie am simțit pe pielea mea gravitatea situației. Eram în mașină pe strada Depozitelor, când m-am trezit înconjurat de o gloată de oameni înarmați cu bâte și cozi de lopată. Cu mare greutate am ieșit din mijlocul lor și am scăpat doar cu mașina șifonată. Cred însă, că dacă știau cine sunt, n-aș fi scăpat prea ușor. Abia când am ajuns acasă mi-am dat seama că m-am temut pentru viața mea.”

Reporter: Ați întocmit atunci 27 de dosare penale. Câte din ele au fost soluționate la data respectivă?

Dan Petru: Toate. Este un motiv de mândrie pentru noi, că din toate dosarele trimise în instanță nici unul nu a fost achitat.

Reporter: Cu alte cuvinte, ați prins peștii mărunței. Cei mari însă au scăpat. Din cele 27 de dosare puse cap la cap, nu puteați face unul de ansamblu, ca să vedeți ce se ascunde în spatele lor?

D.P.: Asta nu cădea în sarcina noastră. Știu că la București s-a întocmit un astfel de dosar, dar nu s-a mai auzit nimic de el.

Reporter: În cazul asasinării lui Simion Frandeș, dosarul a stat la naftalină 15 ani și după aceea s-a prescris… Foarte ciudat…

D.P.: Nu e nimic adevărat din ce s-a vehiculat în presă. Dosarul nu avea ce să caute la Parchet, de vreme ce nu exista un autor. Este sarcina poliției să găsească vinovații și să ni-i trimită nouă. Așadar, dosarul era la poliție, nu dosit prin sertarele Parchetului. Eu știu despre acest caz, că existau la un moment dat doi suspecți. Dintre ei, unul s-a sinucis și celălalt a fugit în Ungaria. De aceea a rămas dosarul nerezolvat.

Reporter: Barabas ErnÅ‘ a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru tentativă de omor, dar a fugit în Ungaria. I s-a prescris și lui pedeapsa?

D.P.: Din câte știu, lui i-a fost întreruptă și în prezent se află încarcerat.

Kelemen Attila:

“Nu cred că acele porcării

se vor mai repeta!”

Kelemen Attila este președintele UDMR, filiala Mureș.

“Eu sunt sportiv. Am câștigat numeroase campionate naționale. Mă străduiesc să am mentalitate de sportiv, pe care îl interesează rezultatele, nu scandalul. Succesele se câștigă la masa negocierilor, nu cu bâta în stradă.”

Reporter: Mie mi-e cât se poate de clar. În martie ’90 mulțimea a fost manipulată ca o turmă de oi bezmetice.

K.A.: Cu siguranță. E un capitol urât din istoria noastră de care nimeni nu vrea să-și mai amintească. Ne-am întors singuri în timp, în perioada Evului Mediu. Pe lângă multele traume pe care încă le mai resimțim, pot spune că am pierdut enorm și din punct de vedere economic. Mulți investitori se sperie și acum când aud de Târgu Mureș. Și-au construit imaginea unui oraș în care vandalii umblă liberi pe străzi, cu ciomegele în mâini.

Reporter: Maghiarii de cine au fost manipulați să iasă în stradă?

K.A.: N-a fost vorba neapărat de manipulare. Era frustrarea anilor comunismului, care a răbufnit. După revoluție, minoritatea maghiară a văzut că nu s-au făcut mari progrese în promovarea drepturilor lor. Aceasta ar fi o cauză.

Reporter: Totuși mi se pare suspectă prezența jurnaliștilor străini, taman în clădirea hotelului Grand. Parcă e prea gândit tot scenariul.

K.A.: Orice jurnalist se duce acolo unde se întâmplă ceva. Nu cred că au fost chemați de către cineva să filmeze niște lucruri puse la cale mai dinainte.

Reporter: Dar Farmacia 28? Ce rol a jucat? Era o inscripție de-a dreptul nazistă.

K.A.: Nu e adevărat. Era doar o firmă bilingvă și atât.

Reporter: Atunci numai românii au fost manipulați? De către cine?

K.A.: Nu putem spune că i-a manipulat cineva doar pe români. Securitatea își băga nasul pentru că își juca ultimul as.

Reporter: Redați-mi cel mai negru scenariu în care confruntările violente s-ar putea repeta.

K.A.: Nu există un astfel de scenariu. Acele evenimente n-or să se mai întâmple niciodată. Oamenii nu mai sunt tot atât de ușor de manipulat.

Reporter: La ultimele alegeri electoratul român a demonstrat că s-a cam săturat de patriotism excesiv. Cum stau etnicii maghiari?

K.A.: La fel. Forumul civic maghiar a obținut mai puține procente decât PRM-ul.

Constantin Amza:

“Data de 15 martie aduce

de fiecare dată cu ea

frământări și tensiuni”

Constantin Amza este președintele filialei Mureș a partidului România Mare.

Reporter: Desfășurarea evenimentelor a fost bine gândită. De către cine?

C.A.: De către cei care doreau reînfăptuirea Ungariei Mari. Sloganul din acele zile era: “Most es itt!” (n.r. “Acum și aici!”) Credeți că aceste lucruri s-au petrecut la întâmplare?

Reporter: Å¢ăranii români au venit destul de bine organizați din Hodac și Ibănești. Aveau cu ei bâte, topoare, chiar nu-i mâna nimeni de la spate?

C.A.: A fost ceva spontan. Întrebați-i pe ei, dacă pe mine nu mă credeți. Au auzit că în Târgu Mureș ungurii fac prăpăd și au venit, mai ales că mulți dintre ei își aveau copiii aici.

Reporter: Putem vorbi despre o tabără a băieților buni și despre cealaltă a băieților răi?

C.A.: Da, având în vedere că de obicei băieții buni sunt cei care sunt loviți, răniți și omorâți. Băieții răi sunt cei care provoacă și care, tot ei duc la bun sfârșit relele pe care le-au provocat.

Reporter: În final cine a învins?

C.A.: Nimeni. Cu toții am pierdut.

Reporter: Ne-am mai maturizat odată cu trecerea timpului?

C.A.: Da. Ne-a mai venit mintea la cap. Și sper ca și vârfurilor UDMR-iste să le vină. Până acum, ei nu au știut altceva, decât de autonomie. Sper să mai schimbe placa, acum că sunt în opoziție. Oricum, un lucru e clar: cu violența nu facem nimic.

Reporter: Mai sunt oamenii atât de ușor de manipulat?

C.A.: Da. Metodele s-au mai schimbat, că țin și ele pasul cu timpul. Dar se poate manipula. Atât timp cât românii sunt oamenii televizoarelor e foarte ușor să-i duci de nas.

Reporter: Cum vedeți în viitor relațiile interetnice ale oamenilor simpli?

C.A.: Ca și până acum. Am crescut în Târgu Mureș alături de români, țigani și maghiari. Ce să avem unii cu alții?

Reporter: Acum câțiva ani, PRM-ul era principalul tun din opoziție. Astăzi nici în Parlament nu mai e. S-au săturat românii de naționalism?

C.A.: Nu. Avem încă oameni de bază care cred în idealurile noastre. Numai că am stricat prea multe mișmașuri și ne-am băgat nasul unde nu prea-și doreau unii să ni-l băgăm. Așa că ne-au dat la o parte. Vorbeam mai devreme de manipulare…

Filmul evenimentelor

În Târgu Mureș, între 19 și 21 martie 1990 au izbucnit grave violențe, în care cinci oameni și-au pierdut viața și alte câteva sute au fost rănite. Iată filmul evenimentelor care au îngrozit o lume întreagă și care au aruncat România în Evul Mediu.

15 martie – În localitățile cu populație majoritar maghiară au loc festivități cu ocazia “Zilei maghiarilor de pretutindeni”. Uniunea Vatra Românească, condusă de Radu Ciontea, acuză profanarea statuilor lui Avram Iancu și Nicolae Bălcescu, precum și răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de către români și hărți ale Ungariei Mari, incluzând și Transilvania. În replică, etnicii maghiari acuză populația românească de intoleranță și persecuții de tip comunist.

16 martie – Ziarele vremii relatează un incident petrecut în cartierul Tudor Vladimirescu. Potrivit acestora, directoarea farmaciei numărul 28 a schimbat plăcuța de la intrarea în farmacie, cu una ofensatoare la adresa românilor. Practic, se anunța că din acel moment unitatea nu mai era deschisă decât pentru maghiari.

19 martie – Ca urmare a tensiunilor create, sunt atacate de către grupuri de români, sediile UDMR, PNÅ¢CD și PNL. Se zvonea că la sediile acestor partide s-ar găsi valută și manifeste maghiare. Secretarul organizației țărăniste este prins și bătut cu sălbăticie. Într-o altă manifestație, scriitorul Suto András este de asemenea agresat cu bestialitate.

20 martie – Tensiunea crește cu fiecare clipă. Populația maghiară începe să se adune masiv în centrul orașului. De cealaltă parte, sosesc autobuze cu țărani români înarmați cu bâte, topoare și cuțite. Se formează două tabere. Grupul românilor era așezat în fața hotelului Grand, iar grupul maghiar în apropierea statuii lui Avram Iancu. Între ei, un mic cordon de poliție. Se scandează “Dreptate! Vrem dreptate!”, “Să vină Iliescu!”, “Iliescu nu uita, și Ardealu-i țara ta!”. Seara începe bătaia generală. Toate autobuzele țăranilor români sunt incendiate, iar aceștia sunt agresați. Camerele jurnaliștilor surprind scena în care Mihailă Cofariu este lovit cu cruzime de către un grup de agresori, deși acesta este căzut la pământ și nu mai mișcă.

21 martie – Maghiarii din satele și comunele de pe lângă Târgu Mureș ridică baraje pe toate drumurile de acces către oraș pentru a împiedica venirea românilor din alte localități. Se înregistrează noi victime. În urma acestor evenimente, cinci oameni și-au pierdut viața și 278 au fost răniți. Două unități comerciale au fost sparte și 46 de autovehicule au fost avariate. Sediile UDMR, PNÅ¢CD, PNL și Vatra Românească au fost vandalizate și o biserică ortodoxă a fost incendiată.

Allain CUCU

Două victime ale aceleiași barbarii: SütÅ‘ András și Mihăilă Cofariu

„Acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii ’90”

Cruzimea cu care a fost agresat scriitorul SütÅ‘ András a consternat o lume întreagă. În urma loviturilor primite, acesta și-a pierdut ochiul stâng. Agresorii săi nu au fost niciodată identificați. După o perioadă de spitalizare s-a stabilit în Ungaria, unde a și murit. A fost înmormântat pe 7 octombrie 2006, în cimitirul reformat din Târgu Mureș. Prezent la înmormântarea lui, poetul Mircea Dinescu declara: „În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii ’90, care să aducă la această ceremonie țăranii din satele din jurul Târgu Mureșului, nu înarmați cu bâte, ci cu brațele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase și mai emoționante pagini despre țărănimea maghiară și română din Ardeal, după cel de-al doilea război mondial.”

Mihăilă Cofariu

nu vrea răzbunare

Imaginile în care Mihăilă Cofariu era călcat în picioare de mai mulți agresori, deși acesta nu mai mișca, au fost surprinse de camerele de luat vederi ale jurnaliștilor și au făcut înconjurul lumii. Doi dintre agresori au fost identificați ca fiind Barabas Ernö și Csereznyes Pall și au fost condamnați la câte zece ani de închisoare. Barabas Ernö a fugit în Ungaria, iar Csereznyes Pall a fost grațiat de către președintele Emil Constantinescu.

Contactat de către reporterii Ziarului de Mureș, Mihăilă Cofariu a refuzat să mai facă orice declarații. Familia lui se arată dezgustată de felul în care presa i-a manipulat în toți acești ani.

„Nu mai vrem să spunem nimic. De fiecare dată când suntem vizitați de ziariști, suntem îmbrobodiți să declarăm numai ce vor ei. Acum câțiva ani, o echipă a televiziunii române a venit aici și ne-au luat cu frumosul, până am declarat că de fapt, noi nu avem nimic cu agresorii. Pe baza acestei declarații, unul dintre ei a fost grațiat. Noi n-am spus niciodată că îl iertăm. Așa ceva nu se poate ierta. Noi nu dorim răul nimănui și nu vrem răzbunare, dar asta nu înseamnă că am uitat prin ce am trecut.”