19 evadati în apropiere de Reghin

Foamete, saracie, distrugeri provocate de razboi…la toate aceste probleme si multe altele ce aveau sa apara în decursul anilor, se adauga si incertitudinea politica. Li se mai adaugau, de asemenea, si abuzurile trupelor sovietice prezente în România, problema militarilor germani, prizonieri în lagarele românesti, spionajul activ practicat de rusii deveniti aliati, dar si de germanii, deveniti dupa 23 august 1944, inamici. O Românie bulversata si istovita de razboi. O Românie în care, dupa august 1944, viata unui om valora extrem de putin. Devenite nota dominanta, abuzurile erau extrem de multe si la ordinea zilei. Supravietuirea era atunci o problema a fiecaruia si în acelasi timp, o conduita, dar si o teama de fiecare zi. Asa s-a întâmplat si cu cei 19 prizonieri, fosti militari germani, evadati în apropiere de Reghin.  

Si peste toate, „zvonulâ€
Incertitudinilor politice din perioada imediat urmatoare lui august 1944, li se adaugau sperantele – desarte, dupa cum aveau sa se dovedeasca nu peste mult timp – dar si o zvonistica abil întretinuta de cei ce lansau zvonurile. Una din „temele†momentului o reprezenta posibila constituire a unei armate a Grupului Etnic German din România. Preluând informatii insuficient verificate de organul de profil, Inspectoratul General al Jandarmeriei (I.G.J.) transmitea unitatilor din Transilvania, care se aflau în subordinea armatei române de operatii, care lupta alaturi de sovietici pentru eliberarea provinciei, un halucinant ordin de informatii. Potrivit acestui ordin, ce purta numarul 51 din 15 octombrie 1944, „Pe teritoriul român este actualmente în curs de organizare, asa-zisa Armata de protectie a Grupului Etnic German din Ardeal, care se compune din fosti membri ai Esaloanelor de Actiune. În compunerea acestei armate ar fi intrat si numerosi fosti membri ai politiei legionare, care ar fi pusi sub conducerea unui emisar al lui Horia Sima, Verca Afilon. Pâna în prezent, nucleele cele mai puternice ale acestei Armate de protectie, ar fi organizate la Sibiu, Fagaras si Medias…†Aceste zvon, ca multe altele de altfel, se va dovedi total neîntemeiat. „Emisarul†Verca Afilon se afla departe si va ajunge si mai departe…tocmai în SUA, chiar daca la un moment dat s-a aflat, e drept, în România, într-o misiune de spionaj. Este însa cât se poate de adevarat faptul ca, în cursul anilor 1944-1945, pe teritoriul României se aflau multi militari germani, care fie dezertasera din armata germana, fie pur si simplu – din varii motive – ramasesera izolati de unitatile lor si acum cautau sa scape de sovietici. Ordinul Circular nr. 50.881 din 31 decembrie 1944 al I.G.J. facea precizari detaliate în acest sens, iar prin Ordinul Circular nr. 55.623 din 1 martie 1945 se arata situatia unui grup de militari germani dezertori, descoperiti si prinsi în zona orasului Bacau, care timp de mai bine de 6 luni beneficiasera, pentru a se ascunde, de ajutorul populatiei din zona, dar si „din partea unor lucratori ai Legiunii de Jandarmi Bacau.†Acest fapt trezise o reactie de imensa furie în rândurile sovieticilor care amenintau cu represalii. 

Vânatoarea de spioni
Cei mai cautati în toate timpurile – cum altfel? – erau spionii. Ei, nu puteau fi – în acceptiunea acelui moment – decât germani sau „legionari care simpatizeaza cu germaniiâ€. Din acest punct de vedere, rusii probabil ne menajau, nu-i asa? AÈ™a ca, expresia „legionari care simpatizeaza cu germanii†era una des întâlnita în Ordinele Circulare emise atunci si care indicau clar orientarea de viitor. Prin Ordinul Circular de Urmarie nr. 47.734 din 16 noiembrie 1944, emis de Serviciul Sigurantei – Biroul B, din cadrul I.G.J. – se facea trimitere nominala la cadre ale serviciilor secrete germane care se gaseau în acel moment în România si actionau sub diverse acoperiri. Prin ordinul mentionat anterior, se ordona identificarea si arestarea imediata a agentului SS de informatii Albert Bolthers, domiciliat în Bucuresti, a agentului SS Anton Rilche, care asa cum se arata în ordin „intentioneaza sa comita acte de provocare cu sprijinul unor elemente legionare.†Prin acelasi ordin mai erau dati în urmarire generala Schlochser Georg, domicilat în Sibiu, comuna Gusterita si „Wolf Egon, de 23 de ani, domiciliat în Sighisoara, str. Mihail Albert, nr. 5, evadat din lagarul de Craiova…â€

Evadatii de la Reghin
O problema cu totul deosebita o reprezentau însa militarii germani luati prizonieri de catre români. Germanii, deveniti acum inamici, trebuiau cazati, hraniti, paziti si interogati, fapt care punea serioase probleme de asigurare logistica. În acelasi timp, rusii – într-un dispret total fata de aliatii români – cereau imperativ, recurgând deseori si la amenintari la adresa românilor, sa le fie cedati prizonierii, lucru pe care, de cele mai multe ori românii îl executau fara sa risposteze. Asa s-a întâmplat si cu un grup de 19 prizonieri germani, cedati rusilor de catre români, prizonieri care în  timp ce tranzitau prin gara Reghin – urmau sa ajunga în URSS – au evadat de sub escorta asigurata de garda militara sovietica. Totul s-a petrecut în noaptea de 10 spre 11 august 1947, garda sovietica nereusind decât sa constate a doua zi lipsa detinutilor din vagonul ce le era destinat. Dupa o alarma bezmetica data de niste rusi mahmuri dupa o strasnica betie de o noapte, si o urmarire ca în filme, 9 germani au fost prinsi la doua zile dupa evadare, în zonele Reghin si Toplita de catre ostasii români din Batalionul 83 Vânatori de Munte, ajutati de cei din cadrul Detasamentului de Cai Ferate stationat la Reghin. Alti doi evadati, din care unul având bratul fracturat, au fost capturati pe data de 14 august 1947. În schimb, ceilalti 8, au reusit sa ajunga în munti.  

Ancheta
Dincolo de aspecte legate de modul de evadare – germanii taiasera acoperisul vagonului în care erau încarcerati – prinderea celor 9 evadati a pus în evidenta si un alt aspect. Cei prinsi în zona Reghinului, au fost cazati, hraniti si au primit bani de la localnicii de etnie germana pe tot timpul cât s-au aflat libertate. Prinderea lor, dupa doar doua zile s-a datorat în schimb, asa cum reiese din documentele consultate, informatorilor din zona coordonati de un oarecare Bota. Mai trebuie mentionat si faptul ca prinderea respectivilor militari germani a avut si un final deloc fericit. Cei ce i-au adapostit, reghinenii Berta Chesel, Gustav Ruchriger, Ungvari Maria, Stanciu Berta, preotul Hartman Rudolf si dr. Wagner Arnold au fost arestati, anchetati si trimisi în judecata Tribunalului Militar din Cluj, fiind ulterior condamnati la diferite termene. Nu stim în schimb, dar putem presupune, ce s-a întâmplat cu rusii care în noaptea respectiva dormisera în post dupa o strasnica si cumplita betie sovietica.