Comuna Gurghiu, cetatea regală din inima pădurii

Atestată documentar la 1248, sub numele Gurgen, comuna Gurghiu a fost multă vreme cetate regală. În timpul războiului de eliberare de sub dominația austriacă, Rabutin, generalul împăratului, după un asediu de câteva luni asupra cetății Gurghiului, a cucerit-o și a distrus-o. Se presupune că din piatra cetății distruse s-a ridicat în anul 1733 Castelul Bornemissza. De asemenea, Gurghiul este puternic legat de activitatea lui Petru Maior, unul din membrii importanți ai Școlii Ardelene.

În comuna Gurghiu, aflată la 20 de km de Reghin, era edificată una dintre vechile cetăți regale din județ, arsă însă în timpul războiului de eliberare de sub dominația austriacă. Cu toate acestea ruinele Cetății Gurghiului reprezintă încă o atracție pentru turiști. Tot printre obiectivele turistice recomandate vizitatorilor se numără Castelul Bornemissza, construit în 1733, Stejerețul de la Mociar, pădure seculară de stejar rezervație naturală din 1932, parcul dendrologic sau Poiana cu narcise. Castelul Bornemissza este construit în stil baroc, dar pe parcursul anilor a suferit diverse modificări arhitectonice. În anul 1893, în castel s-a înființat Școala silvică.

Parcul dendrologic, din jurul castelului, a fost înființat în sec. XVIII. Are peste 200 specii rare, printre care se numără arborele de plută, salcâmul japonez, alunul turcesc. Tot la Gurghiu se află și Poiana cu narcise.

Dezinteres pentru silvicultură

Colegiul Silvic Gurghiu are un număr total de 318 elevi înscriși în cele 12 clase liceale. Planul de școlarizare pentru clasa a IX-a, denumit rută directă, cuprinde un profil de resurse naturale și protecția mediului, unul de filologie-științe sociale, precum și o clasă cu profilul matematică-informatică.

Școala de arte și meserii are o perioadă de școlarizare de 5 ani, la această formă de învățământ fiind înscriși 119 elevi.

Profilul ce poartă titulatura de rută progresivă de calificare se adresează domeniului silviculturii și cuprinde trei nivele de calificare profesională: muncitor calificat silvic, pădurar, respectiv tehnician în silvicultură și exploatări forestiere.

În cadrul aceleași unități de învățământ funcționează școala Tehnică Postliceală cu profilul silvicultură, cu o școlarizare cu taxă pe durata a doi ani.

Instituția a fost cuprinsă în programul național de reabilitare a școlilor derulat prin programul Phare, prima etapă, care constă în dotarea cu aparatură tehnică, fiind în întregime finalizată. Programul include, de asemenea, dotarea unui cabinet de informatică și construirea unei clădiri P+1 care va cuprinde 6 săli de clasă, ateliere, grupuri sanitare. Acest proiect va fi demarat în luna februarie a anului viitor, având termenul de finalizare în 9 luni.

Elevii școlii sunt implicați în numeroase activități extracurriculare, inedit fiind cursul de dans de societate unde participanții, în număr de peste 20, sunt inițiați de instructorul ing. Cristian Albu în ritmurile latino-americane sau dansurile standard.

Problema cu care Colegiul Silvic Gurghiu se confruntă este, în principal, cea a subfinanțării, cheltuielile suportate din bugetul local nereușind să rezolve problema plății utilităților.

O altă dificultate financiară întâmpinată de reprezentanții Colegiului este legată de programul Phare, Colegiul eșuând în încercarea de a-și finanța din banii proprii a avizelor și studiilor necesare. Noroc cu Primăria.

De asemenea, din cauza scăderii ofertelor pe piața forței de muncă din domeniu, a scăzut simțitor și numărul elevilor interesați să urmeze acest profil, Colegiul devenind în prezent doar un liceu zonal. Cauzele acestui fenomen sunt în strânsă legătură cu acțiunea de retrocedare a pădurilor, desființarea ocolurilor silvice sau a restructurărilor în masă din ultimii ani.

Directorul adjunct al Colegiului ne-a declarat că datorită ambiguității în formularea Ministerului Educației și Cercetării, elevii înscriși nu consideră “Școala de Arte și Meserii” ca fiind o formă liceală de învățământ, mai ales datorită posibilității de a fi admiși în lipsa certificatului de capacitate. În urma hotărârii guvernamentale referitoare la securitatea în școli, Colegiul Silvic a fost dotat cu aparate video de supraveghere, alarme și senzori de mișcare.

Baza didactică a școlii cuprinde numeroase laboratoare, aparatură audio-video, pepinieră didactică, parc dendrologic ce se întinde pe 10 ha, fond didactic de vânătoare cuprinzând 7.000 ha din Pădurea Mociar, muzeu și cabinete de specialitate.

Pedagogie prin vânătoare

Muzeul didactic de vânătoare și salmonicultură a fost înființat în anul 1970, speciile din dotare fiind recoltate de vânători de pe Valea Gurghiului, exceptând păsările de baltă, care au fost aduse din Delta Dunării. Muzeul are în dotare aproximativ 150 de exemplare și peste 50 de specii. Dintre exponate fac parte diferite specii de păsări, porci mistreți, reptile, pești. Muzeul are vizitatori, după cum ne-a mărturisit Marcel Mândru, tehnician de vânătoare, administrator al muzeului din 1980. “Sunt grupuri din străinătate care ne vizitează muzeul, dar și din Târgul Mureș, Reghin. Dacă urmează a fi vizitat muzeul, prima dată trebuie anunțată școala. Nu se percep taxe de vizitare”, ne-a asigurat administratorul.

Sprijinul pe care îl primește muzeul este din partea elevilor de la Colegiul Silvic Gurghiu. Se gospodărește din resurse proprii, finanțarea fiind de la bugetul local, de asemenea existând un fond didactic de vânătoare care se ocupă de administrarea exponatelor, picturile de pe pereții muzeului fiind lucrate de elevi talentați la desen. Muzeul are în dotare o suprafață de 7.000 ha, loc în care își desfășoară orele de instruire elevii Colegiului Silvic.

Abator european

Economia locală este bazată pe exploatarea și comercializarea lemnului, fapt certificat de prezența în comună a gaterelor și a unei fabrici de prelucrare a lemnului.

O prezență însemnată pe scena economică locală este societatea comercială “CONIFLOR SRL”, domeniul de activitate fiind producerea preparatelor din carne.

Societatea a fost înființată în anul 1994, activitatea debutând într-un spațiu de comercializare, un magazin mixt, urmată în anul 1995 de deschiderea unei unități de alimentație publică.

În 1996, CONIFLOR a realizat un proiect pentru dezvoltarea abatorului și a unui atelier de prelucrare a preparatelor din carne, proiect realizat prin contractarea unui credit pe o perioadă de 8 ani, în valoare de 75.000$, în prezent rambursat în totalitate. La începutul lui 1998, abatorul și carmangeria erau finalizate.

Dacă la început producția era de aproximativ 500 kg/zi, în prezent aceasta atinge 3t-3,5t/zi. Societatea a înregistrat în 2005 o cifră de afaceri de 34,9 miliarde de lei ROL.

Directorul societății CONIFLOR ne-a declarat că materia primă folosită este în proporție de 100% din import, menționând totodată țări precum Brazilia, Olanda, Italia, Spania și Franța. Societatea are 36 de angajați, produsele fabricate vizând o gamă variată de sortimente. Distribuția se realizează prin rețeaua proprie, alcătuită din 5 mașini speciale utilate cu sistem frigorific în județele Mureș, Bistrița-Năsăud, Harghita, Cluj.

CONIFLOR a intrat într-un program de modernizare, scopul fiind atingerea, până în anul 2007, a unei producții de 10t/zi. În acest sens au fost obținuți 1,2 milioane euro din fonduri SAPARD. Fondurile vor fi utilizate atât pentru modernizarea abatorului, conform standardelor Uniunii Europene, cât și pentru dotarea cu utilaje noi a secțiilor de preparare și prelucrare.

Necazul: apa și drumurile

Primăria comunei Gurghiu are un proiect în derulare ce vizează introducerea apei potabile în zona centrală. Proiectul este finanțat prin intermediul unui program Phare și se află acum în stadiul de finalizare în proporție de 70%.

Comunei mureșene i-au fost alocate în cadrul ședinței de guvern din 24 mai fonduri de 5 miliarde ROL la care se adaugă contribuția Consiliului Județean Mureș în cuantum de 2 miliarde, bani destinați reabilitării drumului comunal Gurghiu-Glăjărie.

Gurghiul se confruntă și el cu problema stringentă, dar omniprezentă a drumurilor, resursele financiare limitate ale Consiliului Local asigurând doar pavarea și umplerea găurilor din asfalt cu piatră spartă, soluție de altfel primitivă pentru o viitoare localitate europeană.

Lucrări asupra carosabilului s-au realizat în anul 2004 când comunei i-au fost alocate 3 miliarde ROL printr-o hotărâre de Guvern, fonduri care au facilitat asfaltarea unui tronson de drum lung de 2400 m. Bugetul local a oferit finanțarea pentru refacerea a 900 m de carosabil în localitatea Orșova, în prezent efectuându-se lucrări pentru finalizarea asfaltării trotuarelor pe o suprafață de 420 mp.

Anul acesta, Consiliului Local al comunei Gurghiu i-au fost acordate, cu sprijinul Consiliului Județean, fonduri de 7,5 miliarde destinate construirii unui centru administrativ.

Comuna este înfrățită cu localitatea elvețiană Boullet, însă, până la ora actuală, actele nu au fost perfectate. Totuși, elvețienii sosiți în delegații au contribuit cu fonduri care au fost destinate reabilitării școlii din satul Larga, punând totodată bazele unei socieăți de întrajutorare pentru locuitorii comunei care în acest fel pot obține împrumuturi în cuantum de 3000 de euro fără perceperea unei dobânzi.

Deși peisajul natural îndeamnă turiștii să își prelungească șederea cu cel puțin câteva zile, posibilitățile de cazare sunt limitate, la prima vedere chiar inexistente.

În comuna Gurghiu, agroturismul este doar în stare incipientă, cauza invocată de primarul Laurențiu Boar fiind lipsa infrastructurii. În acest sens, comunele de pe Valea Gurghiului s-au constituit într-o asociație. Asociația este axată pe infrastructură și are în vedere reabilitarea drumurilor comunale, instituirea rețelei de canalizare și a unei rampe de transfer pentru gunoiul menajer, precum și asigurarea condițiilor pentru practicarea agroturismului.

Asistență medicală asigurată

Asistența medicală este asigurată de către patru medici, serviciul de gardă fiind asigurat din comuna învecinată Ibănești, prin centrul SMURD. Dispensarul medical este în stare foarte bună, fiind cuprins într-un program de reabilitare în anul 2005. Localnicii dispun și de un punct farmaceutic.

Familie în străini

În Gurghiu aveam să simțim extrem de pregnant dualitatea dintre lumea oamenilor care își duc traiul poate nu bogat, dar decent, și cea a semenilor aflați la marginea societății.

Îndrumați de localnici, am poposit în “casa” Mariei Vizi din Gurghiu, femeie acuzată că și-ar vinde copiii. Femeia trăiește alături de soț și copii într-o cameră de patru metri pătrați, insalubră, un cuvânt care însă nu reușește să portretizeze îndeajuns condițiile mizere și greu de imaginat în care își duc viața locatarii. În timp ce stăm de vorbă, mezinul familiei (după cum aveam să aflăm), urlă încontinuu, pe tot parcursul șederii noastre, femeia se scuză, afirmând cu seninătate: “Ce să-i fac dacă n-a mai mâncat de două zile? N-am ce să-i dau!”

Apa potabilă, curentul electric sau grupul sanitar sunt cuvinte fără înțeles pentru femeia care își duce traiul de pe o zi pe alta din colectarea din gunoi a PET-urilor și, ocazional, din ajutorul social de 240 RON.

Pentru a avea totuși apă, familia a săpat o groapă în pământ, în fața casei, groapa plină de mizerii, amestecate cu nămol servind ca loc de spălat. Tot groapa cu nămol le servește și ca sursă de apă pentru băut.

Cei patru metri pătrați le servesc ca adăpost și celor șase copii, din cei 15 copii ai familiei. Restul sunt fie instituționalizați sau lucrează pe la stâne, după cum ne-a povestit Maria Vizi.

“Într-adevăr, opt dintre copii se află în plasament de câțiva ani, la rude sau diferite case familiale. Am sesizat colegii din zona Gurghiului după ce ne-ați semnalat acest caz și ei vor verifica modul în care trăiesc ceilalți copii, care au rămas la mama lor”, ne-a declarat Magda Colceriu, purtător de cuvânt al Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, legat de acest caz.

Povești din alt secol

Născut la Glăjărie, Marton Mihai este cea mai vârstinică persoană din Gurghiu, ajuns la cei 103 ani pe care i-a împlinit în 28 februarie anul curent. Pasiunea sa în tinerețe au fost popicele, “în sat am avut o sală de popice”.

Cu toate acestea, ajuns la vârsta de 103 ani, nu se lasă de singurul viciu pe care îl are, “de la 41 de ani fumez pipă, pe care am primit-o de la un neam pe când lucram la el, și de atunci fumez”.

Îi place să asculte la televizor, pentru că de văzut nu mai vede, “observ doar niște umbre deplasându-se”, sport, îl interesează politica, “mă interesează tot ceea ce e legat de țara în care trăiesc, mă mai și enervez când aud “perlele” ce le mai scot aleșii țării noastre”.

Claudia CĂMÂRZAN

Ionela MOLDOVAN