20 de ani de sloganuri și lozinci

Un slogan bun poate câștiga alegerile. „Yes, it can”, cum ar spune americanii. Dar românii au descoperit doar de 20 de ani campania electorală. Iar la primele alegeri prezidențiale care nu coincid cu cele parlamentare, candidații se ceartă deja pe sloganuri și se acuză reciproc de plagiat. Cât a evoluat sau involuat campania electorală și democrația României în ultimele două decenii și cât de întemeiat ar fi sloganul românilor „20 de ani degeaba”?

La început, campania electorală a fost un spectacol. Descoperită atunci, în 1990, privită cu neîncredere de Occident, campania locală din „proaspăta” Românie democrată a descătușat energii colosale și a ținut cu sufletul, ca la spectacol, o țară întreagă. Intelectualii ironizau ușor modul candidaților de a-și face campanie dar alegătorii se înghesuiau la urne, să obțină bunăstarea, în schimbul unei singure ștampile. Sloganurile erau inocente: Avem încredere în el”, iar campania se ținea pe un singur front: TVR. În 1992, lucrurile erau aprope identice, dar ceva mai interesante. Oamenii nu ieșiseră din febra democratizării,ba mai mult, ruptura dintre Iliescu și Roman îi ținea cu sufletul la gură. Sloganurile aveau ca temă principală aceeași «încredere». Emisiunile electorale deveneau ceva mai «prelucrate», dar candidații tot vorbeau unii peste alții, iar emisiile erau încă statice și destul de plictisitoare. Încet însă, presa câștiga teren în fața marilor adunări electorale.

Confruntarea finală dintre candidații la președinție a fost una dintre cele mai urmărite emisiuni de televiziune din ultimii 10 ani. Experiența electorală a convins partidele politice că deținerea unui canal mediatic este vitală pentru rezultatele alegerilor. Astfel încât, imediat după alegeri, partidele câștigătoare și-au asigurat controlul asupra televiziunii publice iar partidele din opoziție au trecut la atragerea de fonduri și investitori pentru a crea noi posturi de televiziune. Radiourile private existau deja din 1990, dar aveau o audiență relativ modestă față de Canalul național de actualități, condus, evident, de oameni apropiați de putere.

Recomandarea și votul negativ

În 1996, candidații au descoperit recomandările. Apăreau diverse personaje care garantau pentru un anumit candidat și-l recomandau ca soluție salvatoare în fața poporului. Mesajul este simplist : «Eu îl votez pe x, votează-l și tu». Sloganul a căpătat însă un alt ton, «schimbarea» promisă de Constantinescu având un impact mare. Tot atunci au apărut și sloganele care mizau pe continuitate dar și publicitatea negativă. Din 2000, lucrurile au început să se așeze, sloganurile să fie mai lucrate, iar manipularea mai profesionistă. În prim plan a rămas însă votul negativ. În 2000, mulți români l-au votat pe Iliescu pentru a nu câștiga Vadim, în 2004, mulți l-au votat pe Băsescu pentru a pierde Năstase, iar în 2009 votul negativ se păstrează la aceeași cotă.

Cronologia prezidențialelor

1990 -Cunoscută și sub numele de “duminica orbului”, data de 20 mai 1990 a consfințit victoria categorică a lui Ion Iliescu, acesta primind un număr de 12.2 milioane voturi, respectiv 85% din total.

1992 – La doar doi ani de la “duminica orbului” s-au organizat din nou alegeri, de data aceasta Iliescu ajuns însă în turul II, unde l-a invins pe Constantinescu. Numărul voturilor acordate câștigatorului a fost de 5.6 milioane în primul tur și 7.4 milioane în al doilea tur. Rata de participare la vot a fost de 76%.

1996 -După ce în primul tur de scrutin, Iliescu a luat 4 milioane de voturi, iar Constantinescu doar 3.6 milioane, în turul doi situația s-a răsturnat.

2000 – Retragerea din cursa a lui Constantinescu i-a lăsat cale libera lui CV Tudor, acesta obținând 3.2 milioane voturi în primul tur, dar în turul II a învins Iliescu.

2004 – Lansat spectaculos cu momentul “dragă Stolo”, Băsescu a obținut 3,5 milioane de voturi în primul tur, la o distanță destul de mare de primul clasat, Adrian Nastase, care a obținut aproape 4.3 milioane de voturi. După ce a acuzat autoritățile de fraudarea alegerilor în primul tur, Basescu a ieșit învingător în turul doi la o diferență de 245.000 de voturi.

Sloganuri vechi și noi

• «Să trăiți bine!», rămâne în opinia specialiștilor cel mai bun slogan al unui prezidențiabil. Unii susțin că sloganul a fost adaptat de PSD în «Alegeți bine!»

• «Băsescu D.A.» a fost adaptat neoficial de PSD, care a propus sloganul «Băsescu PA».

• Sloganul lui Mircea Geoană «Învingem împreună» pare cam răsuflat în opinia specialiștilor și, după părerea lor i s-ar fi potrivit mai bine unui independent.

• În opinia specialiștilor, sloganul lui Oprescu de la alegerile locale avea un impact mai bun decât cel folosit la prezidențiale «Hai România!». În timp ce actualul slogan te duce cu gândul la un meci de fotbal, «Primul pentru București» te ducea cu gândul la primul independent la primăria Capitalei.

• Sloganul lui Crin Antonescu, «România bunului simț», este cel mai apreciat de specialiști, dintre toate lozincile actualilor candidați la prezidențiale. Însă, în opinia lor sloganul are și un neajuns: nu spune cum se îndeplinește dezideratul «bunului simț».

• Sloganul președintelui Băsescu pentru referendum «De ce le e frică nu scapă» este mai apreciat decât cel pentru alegerile prezidențiale «Băsescu pentru România!», deoarece încearcă coalizarea poporului împotriva unei «forțe negative».

• Sloganul lui Vadim Tudor «S.O.S. România » e caracterizat drept prea alarmist.

• Sloganul lui Becali «Credință, nădejde și dragoste» e descris drept «prea moale» și chiar patetic. Iar în opinia specialiștilor «dragostea» n-avea ce căuta într-un slogan electoral.