Călare pe un pur sânge

Undeva aproape de Târgu Mureș, între satul Torba și Mircurea Nirajului, pe o pajiște, pasc liberi 11 cai din rasa Sagya, o linie descendentă Pur Sânge Arab. Sunt așa cum toți îi visăm: alergând liberi cu coamele legănate de adierea vântului, mari, puternici și frumoși. De fapt, dealurile pe care ei se bucură de o libertate iluzorie sunt îngrădite cu o linie aproape invizibilă cu electricitate, de care se feresc. În acest loc, acum doi ani s-a născut ideea unei herghelii de agrement. S-a dorit și a ajuns să fie un loc în care să se poată întâlni toți cei care doresc să încerce senzația unică pe care o dă călăria.

Toți iubim caii, ne-am întâlnit cu ei în poveștile copilăriei, în acea perioadă în care imaginația este la cote de creativitate maximă. Când Ilenele și Feți Frumoșii au fost lăsați în urmă, ne-am imaginat noi călărind, ne-am visat având cai, trăind emoții unice pe spatele acestor minunate animale. Realitățile vieții ne-au adus cu picioarele pe pământ, dar în străfundurile ființei noastre, am păstrat amintirea acelor vremuri și emoțiile se redeșteaptă când dăm cu ochii de ei. “Mi-am dorit atât de fierbinte să pot pune în practică dragostea mea pentru cai prin realizarea acestui loc, încât nici acum la doi ani de la realizarea lui nu îmi vine să cred că e real. Acest loc e deschis zi și noapte, în fiecare zi a anului, iarnă sau vară, deoarece călăria este mai mult decât un sport. Este mișcare pură, care nu are bariere de timp. Se poate călări pe ploaie, sau pe zăpadă la lumina lunii. Depinde de fiecare, cum simte”, ne-a spus Butyurka Peter unul din proprietarii și administratorii acestui loc.

Printre cai

Am ajuns la herghelie într-o după amiază superbă de toamnă și cum Butyurka Peter ne aștepta deja, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem printre cai. Trebuie să recunosc, am avut un moment de panică atunci când porniți la galop caii ne-au înconjurat din toate părțile. Dar cum am zis a fost doar un moment pentru că spectacolul oferit de ritualul de chemare al armăsarului și răspunsul iepelor în galop a fost neașteptat. “Lumea are păreri preconcepute despre armăsari. Nu sunt cai răi sau periculoși, așa cum suntem lăsați să credem. E adevărat că un armăsar ținut în grajd devine neliniștit și vicios în prezența iepelor, dar aici la noi în acest loc în care se bucură de libertate, armăsarii sunt blânzi și docili. Chiar dacă mai au tentative de “răutate”, iepele îi pun la punct. Acum fornăie pentru a da de știre că sunt și ei prezenți și “fetele” îi răspund că știu, dar au treabă…”, ne-a spus glumind pe seama “arabilor” lui, Butyurka Peter. În timp ce ne vorbea despre calitățile rasei Pur sânge care alergau pe pajiștea de lângă grajduri, o iapă, pe care am aflat apoi că o cheamă Ilonka, s-a desprins de grup și ni s-a alăturat. Prin statura ei imensă ne domina, dar se gudura ca un copilaș cerând să fie mângâiată. Ilonka este una din cele mai blânde iepe ale hergheliei, iapa care nu scapă nici un moment prielnic pentru a fi alintată. “Cei care vin prima dată aici, își înlătură frica de cai în prezența acestei iepe. E ca un fel de material didactic. De abia apoi trec la alți cai. Dar trebuie să se știe că primele lecții de călărie se fac în țarc, deși ideea de a face ture rotunde cu un cal ne displace, asta e regula. Trebuie să învețe fiecare să se țină în șa, să se acomodeze cu caii, să prindă încredere și să creeze o legătură între ei. De abia apoi, alături de un ghid, se pot aventura în a călări liberi”, am aflat de la proprietarul locului.

Cei care doresc să poposească aici trebuie să știe că o pot face nu doar pentru câteva ore; ci chiar și pentru câteva zile. Casa de oaspeți are 10 locuri de cazare în patru camere amenajate în stil rustic, o sufragerie comună, un colțișor pentru gătit și baie. Până acum au fost organizate aici mini tabere ale unor elevi veniți din străinătate, au fost cazate grupuri de adulți dornici de a petrece câteva zile cu și printre cai. Au avut solicitări de la grupuri de actori care doresc să învețe să călărească pentru a crea apoi scenete cu jocuri medievale. Elevii din satele din jur au învățat deja să călărească, iar acum cu ocazia fiecărei sărbători merg călare de la o casă la alta și anunță localnicilor evenimentele care vor urma. Vestea despre herghelia “Lovas Tanya” a ajuns și la Târgu Mureș. “De la un prieten care vine aici în mod regulat pentru a călări am aflat despre acest loc. Ne-am gândit să venim și noi să învățăm să călărim și azi pentru prima dată am urcat pe spatele unui cal. Senzația pe care am încercat-o este incredibilă. Am prins deja primele elemente și vom reveni pentru că într-adevăr dorim să practicăm acest sport”, ne-au spus Orosz Reka și Pataki Lorand, doi tineri din Târgu Mureș veniți împreună la prima oră de călărie.

În parcul de agrement pe pajiștea cailor, printre ei și cu ei, aleargă liber un porc uriaș. Nimeni nu știe dacă în prea lunga-i viață nu a ajuns să se considere cal pur sânge. Tot aici în țarcul găinilor, dormind cu ele, un pui de căprioară, și-a găsit adăpost temporar. Nu este deloc speriată de apropierea oamenilor și, în semn de prietenie și de acceptare, îi linge e cei care se apropie de ea. Iar despre iepuri nu spunem decât că sunt mulți… În acest paradis al animalelor, invitația la călărie sună tentant.

Eugenia KISS