Stațiunea Bradul traficată ilegal

Marsim International încearcă să ne convingă că tranzacția pe care au încheiat-o cu cele 35 de ha de pădure ale stațiunii Bradul nu a fost realizată când firma SC AT Călimani era radiată * Doar că Laura Moldoveanu, directorul firmei, renunțase deja la recursul pe care putea să îl declare pentru a ataca hotărârea de radiere a firmei* Străini de parafarea unei ilegalități nu par a fi nici lichidatorul judiciar Vasilica Chihaia, dar nici notarul public harghitean Miron Morar * Marsim joacă ultima carte pe atac, încercând să dovedească, că Ioan Butiurcă, fostul administrator și director general al firmei, și-a falsificat cu ajutorul reprezentanților FPS contractul de administrare încheiat în 1999 în baza căruia solicită în prezent executarea silită a imobilelor deținute de Marsim

În urmă cu două numere începusem dezvăluirile despre afacerea Hotelul Călimani și stațiunea Bradul, fostă Banffy, din și de lângă Toplița, caz interesant atât prin proporțiile hoției care s-a petrecut acolo, dar și prin implicațiile mureșene în acest caz, fie că vorbim de justiție sau oameni de afaceri.

SC AT Călimani, firma care deținea cele două proprietăți, a fost privatizată de FPS în 2000 către Marsim International, societate patronată de arabul Abdul Wahal Al Falaij și Laura Moldoveanu. La momentul privatizării, FPS avea încheiat cu administratorul – director general Ioan Butiurcă contractul de administrare nr. 74 din 13 aprilie 1999, pe durata a doi ani de zile care conținea prevederi foarte clare vizavi de situația directorului general al firmei dacă pachetul majoritar va fi înstrăinat. Astfel, în art.20 al contractului său de administrare erau prevăzute următoarele: “… noul acționar avea două opțiuni, fie îl menținea pe Ioan Butiurcă ca director general, ori odată cu schimbarea din funcție se obliga să îi achite contravaloarea a 20 de salarii, iar ca măsură coercitivă se obliga să plătească o penalitate de 2% pe zi, până la plata integrală a tuturor drepturilor bănești”. La momentul când s-a încheiat contractul de administrare, Ioan Butiurcă avea un salariu de 1.000 de euro.

Imediat după privatizare, noul acționar arabul Abdul Wahal Al Falaij a decis să întrerupă colaborarea cu directorul general. Așa se face că în 23 martie 2000, acționarul majoritar SC Marsim Internatinoal a solicitat convocarea AGA pentru transferul proprietății. La ședința AGA au fost prezenți doar Abdul Wahal și Laura Moldoveanu care au dispus eliminarea cenzorilor, inclusiv a directorului general Ioan Butiurcă.

Nu ar fi fost nici o problemă dacă eliminarea directorului s-ar fi făcut în condiții amiabile, iar SCAT Călimani i-ar fi achitat lui Butiurcă cele 20 de salarii, la acea dată 20.000 de dolari.

Noul proprietar al societății a refuzat însă să-i plătească ex-directorului vreun leu, litigiul dintre cele două părți mutându-se astfel în instanță, creanța datorată în prezent lui Butiurcă trecând de 10 miliarde de lei.

Nu executarea îi baiul

Marsim International a contestat în instanță executarea silită pentru Hotelul Călimani când Marsim International a pierdut imobilul în fața sătmărenilor de la Marian SRL care și-au adjudecat proprietatea cu 2,5 miliarde de lei, un hotel de 72 de camere în centrul Topliței. După parafarea tranzacției și încasarea banilor împrumutați societății SC AT Călimani, Marsim a intentat acțiune pentru întoarcerea executării, fără însă să conteste actul de executare, ci doar prețul la care s-a încheiat tranzacția. Mai mult, societatea a depus plângere penală împotriva executorului juecătoresc Marin Cotfas, prin al cărui birou s-a făcut vânzarea. Marsim a contestat faptul că nu i-a fost actualizată creanța și a solicitat anularea procesului verbal, reușind să câștige în primă instanță la Judecătoria Sibiu, unde a reușit să strămute cauza. Hotărârea dată în primă instanță nu a indicat că executorul judecătoresc ar fi comis vreo ilegalitate atunci când a încheiat procesul verbal sau în modul cum a distribuit sumele obținute din vânzarea hotelului. Mai mult, cu toate că au pretins că nu au fost înștiințați de vânzarea imobilului, că ar fi formulat obiecțiuni la procesul de distribuire a prețului, executorul judecătoresc a probat că a parcurs toate etapele privind desfășurarea licitației. Pentru acest motiv, instanța de recurs, Tribunalul Sibiu a admis recursul respingând contestația la executare formulată de Marsim.

Marsim a acționat în același timp și pe latură penală, introducând acțiune la Judecătoria Rădăuți împotriva executorului judecătoresc pentru abuz în serviciu. Achitat în primă fază, Tribunalul Suceava a dispus în 19 mai 2006 desființarea rezoluțiilor parchetului din Harghita, date în 2005, și retrimiterea dosarului lui Marin Cotfas la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita pentru începerea urmăririi penale pentru abuz în serviciu împotriva acestuia. Dosarul este în prezent nesoluționat.

Cât despre executarea silită a Hotelului Călimani, în 8 mai 2006, judecătorul Adriana Å¢ifrea de la Judecătoria Toplița a pronunțat hotărârea prin care anulează toate actele de executare silită și dispune restabilirea situației anterioare vânzării. Hotărârea a fost atacată de către Ioan Butiurcă, instanța de recurs urmând să se pronunțe. Și în acest caz dosarul rămâne cu va urma.

Vânzare în ilegalitate

Cea mai mare coțcărie girată în afacerea Hotelul Călimani rămâne vânzarea celor 35 ha de pădure, tranzacție încheiată atunci când societatea SC AT Călimani era deja radiată. De tranzacție nu sunt străini Laura Moldoveanu, directorul atât al SC AT Călimani cât și al firmei Marsim International, Vasilica Chihaia, lichidatorul judiciar care a supervizat dizolvarea voluntară a firmei, notarul public Miron Morar, precum și cumpărătorul Constantin Ștefănescu. Atât Laura Moldoveanu cât și Miron Morar au susținut că vânzarea a fost perfect legală, fiind făcută în termenul de recurs când putea fi atacată hotărârea de radiere a societății. Contractul contestat, parafat în 23 ianuarie 2003, nu ar fi putut fi semnat de Laura Moldoveanu în condițiile în care societatea era radiată încă din 16 ianuarie același an. Iar probe la dosar sunt suficiente. Astfel, cu toate că Laura Moldoveanu se putea opune radierii societății, având la dispoziție 15 zile de la pronunțarea încheierii de dizolvare a judecătorului delegat – ceea ce s-a întâmplat în 8 ianuarie, aceasta nu a făcut-o. Dimpotrivă, la o săptămână, Laura Moldoveanu depune un act la Oficiului Registrului Comerțului prin care înștiințează că renunță la dreptul de recurs, fiind de acord cu radierea societății, act de care judecătorul delegat ia cunoștință și dispune radierea societății, procedură încheiată în 16 ianuarie 2003. În aceste condiții, în 23 ianuarie, Laura Moldoveanu nu mai avea nici o calitate să mai semneze acte de vânzare – cumpărare.

Bazându-se pe ilegalitățile evidente ale acestei tranzacții, suspectă și prin faptul că prețul plătit de cumpărător a fost mult sub valoarea reală a bunurilor (terenul a fost vândut pentru 1,75 miliarde de lei), Ioan Butiurcă a înaintat plângere penală împotriva Laurei Moldoveanu, a lichidatorului, a notarului public și a cumpărătorului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. Dosarul i-a fost repartizat procurorului Vasile Gavriluți, care a dispus de două ori neînceperea urmăririi penale împotriva celor amintiți mai sus. Soluția sa a fost infirmată de două ori de către procurorul general adjunct Otilia Abram. Prin trecerea în avocatură a procurorului Gavriluți, dosarul a ajuns la procurorul Călin Ștefănescu, care până să se pronunțe a decedat, fiind în final repartizat procurorului Natalia Cerghizan. Prin schimbarea Codului de procedură penală, cauzele care îi vizează pe notarii publici sunt de competența Parchetului de pe lângă Judecătorie, așa că în prezent, prin declinarea competenței, dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni care nu s-a pronunțat încă. Cu toate acestea, sursele noastre ne-au declarat că există suspiciuni că infracțiunile săvârșite de cele patru persoane ar putea fi mușamalizat, datorită influenței pe care ar putea-o exercita notarul public Miron Morar.

Avocații Marsim International au încercat să arate că Otilia Abram ar fi avut interes în cauză, de aceea ar fi infirmat în două rânduri soluțiile date de procurorul din subordine. Aceștia au mers până acolo încât au făcut sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând verificarea procurorului general adjunct. Comisia de disciplină – Secția procurori din cadrul CSM a arătat însă că Otilia Abram a respectat legea când a infirmat NUP-urile pronunțate de Vasile Gavriluți, hotărârea comisiei fiind atacată de apărătorii Marsim la Curtea de Apel București, procesul urmând să se judece pe 6 noiembrie.

Pentru a-și acoperi propriile ilegalități, Marsim International ne-a remis un drept la replică, în care acuză modul de încheiere a contractului de administrare, care ar fi fost legalizat prin falsuri grosolane. Totuși, acesta nu ne-a convins că tranzacția terenului stațiunii Bradul s-ar fi făcut legal sau că înscrierea ipotecii asupra Hotelului Călimani, un act de dispoziție parafat în perioada în care SC AT Călimani era în procedura de dizolvare voluntară, este de asemenea legal.

Vom urmări ce se întâmplă în acest dosar delicat.

Ligia VORO