De vorbă cu Maica Siluana (XXXII)

Ziarul de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail

și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor,

trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Prezentăm în acest număr răspunsurile Maicii Siluana, formulate într-o emisiune radiofonică, la o serie de întrebări legate de un fenomen tot mai răspândit în lumea contemporană: vrăjitoria.

– Trăim o vreme în care prezența vrăjitoarelor se face tot mai des observată. La televizor, la radio, în articole din ziarele de mare tiraj sau în cărțile de succes oamenii se întâlnesc cu vrăjitoare. Epidemia aceasta de practici magice își are explicația, poate, în faptul că oamenii simt nevoia de a părăsi zona obișnuitului sau a căuta paranormalul ori răspunsul la întrebări pe care nu le găsesc în altă parte. Încearcă Biserica să pună bariera în calea acestei dorințe firești de cunoaștere a omului?

În primul rând, aș vrea să spun că Biserica Ortodoxă nu a ars niciodată pe rug vrăjitoarele și că este o biserică care îl urmează pe Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, care nu vrea moartea nici unui păcătos, ci ca toți să se întoarcă și să fie vii. Vrăjitoria este un păcat de moarte pentru că refuză ajutorul lui Dumnezeu și apelează la ajutorul altor duhuri. Nu mă cert eu cu aceste duhuri și nu știu să le precizez, dar sunt întotdeauna alte duhuri, chiar dacă cel care face vraja și cel pentru care se face își adoarme conștiința spunând că “eu lucrez cu Dumnezeu, cu icoane, cu Maica Domnului”.

– Sunt foarte multe vrăjitoare care pretind că ele practică “magia albă”. Există magia albă?

Există drac vopsit în alb. Există, pentru că diavolul, urâtorul de oameni, se îmbracă și în înger de lumină, ia și chipul lui Dumnezeu, al Mântuitorului, și chip de sfânt. Are multe posibilități, este și foarte inteligent, foarte puternic, și ia multe înfățișări. Nu se sperie, deocamdată, de imaginile pe care noi le punem fără să credem, pentru că Dumnezeu zice: “Fie ție după credința ta”. Ce este greșit în această credință? Păcatul este refuzul lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor nu se duc de curiozitate la vrăjitor, ci de durere. Au necazuri, nevoi, dureri, și vor să scape de ele, ceea ce este normal. Nimeni nu vrea să sufere, nimeni nu poate să îndure suferința și încearcă să scape. Dar ce este durerea, ce este suferința? Durerea este semnul că ceva nu merge bine cu viața noastră… dacă mă doare capul este semn că am mâncat prea mult și mi-am supărat fierea, că am obosit și nu m-am odihnit, este un semnal, un semn că eu trebuie să fac binele care-mi va aduce sănătatea. Păcatul, neascultarea legilor firii mele și a poruncilor lui Dumnezeu, aduce după sine durere, ca un semnal de alarmă să mă opresc. Și atunci, toate necazurile și toate durerile din viața noastră sunt semnul căderii, al păcatului, al neascultării de Dumnezeu. Pentru noi trebuie să devină un semnal să mă întorc la Dumnezeu și să zic: “Doamne, ajută-mă, că pier”. Numai că ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu și care este grabnic și binefăcător, este un ajutor care ne mântuiește, care ne împlinește dorința sufletului în adâncul ei și nu dorința minții noastre. De exemplu, dacă eu vreau să mă căsătoresc cu un anume băiat, și băiatul nu vrea, mă duc la Dumnezeu și îi spun: “Doamne, vreau să mărit cu Ion”. Și Dumnezeu zice: “Eu v-am făcut liberi pe amândoi, nu-l putem forța pe Ion să te ia, și n-ai să fii fericită cu el dacă nu te iubește și dacă nu este pregătit să ducă crucea căsătoriei până la adânci bătrâneți”. Și atunci ea poate să spună:” Nu mă mai duc la biserică, nu mă mai duc la Dumnezeu pentru că nu mi-l dă pe Ion. Eu îl vreau pe Ion”, și atunci apelează la vrăjitor. Care ce face? Manipulează oamenii, manipulează forțele noastre, puterile noastre, cu o condiție: ca noi să-l lăsăm să ne manipuleze. Și face ceea ce vreau eu, dar nu ceea

ce-mi face bine, pentru că eu voi descoperi că nu sunt fericită cu Ion. Îmi dă plăcere de moment, satisfacție de moment, dar după aceea vine durerea că n-am făcut voia lui Dumnezeu și durerea iadului: neliniște, frică, scrâșnirea dinților. Ne lăsăm manipulați de urâtorul de oameni, prințul întunericului și duhurile întunericului care ne păcălesc cu niște bombonele.

– Mulți oameni cred în existența lui Dumnezeu dar nu prea cred în “povestea” aceasta cu diavolul.

Ä‚sta este cel mai mare succes pe care îl are diavolul: acela de a te face să nu crezi în el. Și oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să-L pună la încercare, să vadă: Dumnezeu îmi rezolvă această problemă? Și aș vrea să înțelegem un lucru – ce vreau eu de la Dumnezeu? Eu vreau viață și fericire, și dacă cer asta, Dumnezeu îmi dă. Dar îmi dă dumnezeiește, prin cruce și prin încercare, dar asta îmi dă, acum și-n veci – viață și fericire. Dar dacă eu vreau pe Ion sau casa aceasta sau mașina aceasta, eu o vreau pentru că îmi închipui că-mi aduce fericire; și descopăr că mașina a intrat într-un pom, că am omorât pe cineva cu ea, că… și nu mi-a adus fericirea dorită. Dar dacă eu aș fi acceptat ce-mi dădea Dumnezeu ca fericire și bine, atunci acestea nu le lua nimeni de la mine. Bucuria pe care o dă Dumnezeu nu o ia nimeni de la noi. Dar noi punem între noi și fericirea noastră pe care ne-o dă Dumnezeu părelnica fericire, plăcerile de-o clipă, ambițiile. Este o alunecare a nevoilor noastre în ambiții și lipsă de răbdare. Mulți spun că la noi a crescut vrăjitoria și răutatea din cauza sărăciei. Dar eu mă uit cutremurată cum un om sărac dă bani mulți pe alcool, pe țigări, pe Coca-Cola și pe băuturi, și nu-și chivernisește acel bănuț pe care-l câștigă numai el știe cum, pe o ciorbă, pe o pâine, și să-i dea slavă lui Dumnezeu. Sunt vremuri grele în care oamenii nu mai au răbdare să poarte crucea, nu vor să se tămăduiască de rău și de patimi.

Poate ar trebui să înțelegem că jertfa este necesară?

Este necesară în sensul că numai asta îmi face bine. E ca și când m-ați întreba dacă e necesar să mă jertfesc, să suport durerea de la o injecție dacă asta mă vindecă de boală. Sigur, poți să nu suporți durerea tratamentului dar nici n-ai să dobândești vindecarea, pentru că dușmanul meu sunt eu, sunt patimile mele, poftele mele, ambițiile mele, nerăbdarea mea și păcatele mele. Dacă eu mă duc la Dumnezeu întâi ca la doctor și-i spun: “Doamne, vindecă-mă de patimile mele, că Tu poți”, atunci ca om sănătos eu mă voi bucura de viață, care e darul lui Dumnezeu, și mă bucur din plin, e o bucurie pe care nu mi-o ia nimeni. Dar am pierdut drumul acesta și asta este semnul vremii, al nerăbdării, al poftelor deșănțate:” imediat trebuie să obțin ceea ce-mi doresc”. Dar vedeți că în vremurile acestea sunt și mulți oameni care fug de diavol și-l ascultă pe Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

Este bine să ne amuzăm dând în cărți, ghicind în cafea sau consultând horoscopul?

Dacă vrei să vezi cum arată diavolul și viața din iad, e “bine” să te joci, pentru că în iad poți să ajungi și prin joacă. Ne jucăm cu dracul, mă iertați, când ne jucăm cu horoscopul. Chiar dacă poziția planetelor ne-ar determina într-un fel, asta ne determină pe noi ca niște corpuri, ca niște obiecte; dar noi suntem persoane și Dumnezeu ne face liberi. Și dacă ar fi să fie adevărat, gândiți-vă ce stupid e faptul că poziția Lunii față de mine, astăzi, mă face să-mi pierd banii. Ia gândiți-vă că eu pot să zic: ‘Doamne, tu să ai grijă de suta mea de mii, că n-am alta, că trebuie să-mi fac astăzi o ciorbă și să-mi cumpăr pâine, și te rog păzește-mă”, și atunci eu voi ajunge cu banii acasă în ciuda Lunii care ar fi vrut să-mi fure banii. Și nu este amuzament ghicitul… dacă noi ghicim, de unde avem informația aceea pe care noi n-o știm? Simțim imediat că nu e lucru curat și e bine să fugim de toate lucrurile necurate. Apoi, vrăjitoarea, diavolul ne pot spune ce se întâmplă mâine dacă eu voi face ce fac acum, ce fac de obicei, pentru că îmi cunoaște patimile și știe ce urmează. Dar dacă eu diseară îmi fac o rugăciune, dacă astăzi mă spovedesc, mâine viața mea se schimbă total și nu se mai întâmplă… Numai dacă zic: “Doamne, miluiește-mă și apără-mă de rău”, s-a schimbat viața. Poate fi ghicită numai atunci când eu mă dau pe mână diavolului. Și el știe. Îmi face program și zice: “Acum faci pasul ăsta, acum faci pasul ăsta”, și eu zic: “Exact așa am făcut!” Păi sigur: “Ai dansat cum ți-a spus el. “Dar dacă faci cum îți spune Dumnezeu și nu vorbești cu alții ca să audă diavolul și să-și bage codița, și zici:”Doamne, cum să fac?”, și te sfătuiești cu El și îți faci semnul crucii, atunci el nu știe cum să-ți strice cărțile. Însă, trebuie să fim atenți pentru că puterea diavolească intră prin acoperișul spart. Deci dacă noi avem acoperișul spart, acoperișul casei sufletului nostru spart de păcate uitate și nespovedite, de blesteme, de drăcuieli, înjurături, atunci să nu ne mirăm că ne ajung blestemele sau farmecele, dar dacă noi reparăm bine acoperișul spovedindu-ne și renunțând la înjurături și la drăcuieli atunci nici diavolul nu mai are nici o putere. Tot ce ne dă vrăjmașul prin vrăjă și prin magie albă este minciună, nu-i adevărat, dispare și rămâne deznădejdea, frigul, întunericul.

Ce am putea consulta în locul horoscopului?

Să vă uitați în icoană și să-l consultăm pe Dumnezeu. Să ne uităm la icoană dimineața și să zicem: “Doamne, eu sunt omul tău, eu sunt copilul tău, eu sunt fiica ta, dă-mi mie să primesc ziua de astăzi ca din mâna ta. Apără-mă de păcat, păzește-mă să nu fac rău, că altfel tot ce mi se va întâmpla e din mâna Ta și tu să-mi dai putere să trec prin ele și să mă bucur de Viață. Să nu uit să mă bucur de viață pentru că magia mă face să mă bucur de plăcerea pe care mi-o dă actul magic și nu mă bucur de viața mea, pe când Dumnezeu îmi dă bucuria vieții. Să-l căutăm pe Dumnezeu și să vorbim cu El și să-l facem prezent în viața noastră. Și să ne cutremurăm văzând cât de dependenți suntem de diavol. Pomenim clipă de clipă numele lui. Când trec prin piață, când merg pe stradă, aud din zece cuvinte, trei sunt chemarea diavolului. Și el vine. Nici nu e nevoie să te duci până la o vrăjitoare, decât să drăcuiești. Vin mame îndurerate că copiii lor au luat-o razna și că fac lucruri rele și întreb:”L-ai drăcuit, l-ai blestemat?” – “Da”. Păi s-a dus unde l-ai trimis. Acuma du-te și te dezleagă de diavol, alungă-l din viața dumitale prin spovedanie și prin viață curată și o să vezi că se curăță și copilul, se oprește și el. Altfel, face ce i-ai spus, te ascultă.

Ce aveți de spus despre cei care poartă talismane?

Aceștia sunt oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, cu dorința de a primi ajutorul lui Dumnezeu, dar care încearcă o cale ocolită care nu duce, totuși, în rai. Trebuie să fim conștienți de asta. Gândiți-vă: pot eu să-mi pun un talisma la gât și în continuare să fac păcate, să nu mă spovedesc, să nu mă pocăiesc, să lucrez duminica, să blestem, să drăcuiesc, dar să cer Maicii Domnului să mă ajute fiindcă port acea hârtie la gât? Și dacă o purtăm în buzunar, dacă o citim, chiar dacă ea nu este cea mai curată rugăciune din tradiția ortodoxă, dar nu asta-i problema… ci să faci lucrarea, să faci poruncile lui Dumnezeu, să mergi la biserică, să-ți cureți viața de păcat, să alungi diavolul din inimă și din casa ta și atunci te va ajuta. Altfel, nimeni nu poate să lucreze bucuria și fericirea în locul nostru. Nici Dumnezeu, pentru că ne respectă libertatea, nici sfinții, nici părinții, noi singuri cu puterea lui Dumnezeu. Noi singuri fără puterea lui Dumnezeu nu putem iar Dumnezeu, singur, nu vrea. Și atunci noi trebuie să luăm putere de la Dumnezeu, voința noastră să i-o dăm: “Doamne, ajuta-mă!” și Dumnezeu face totul dar cu voia mea. Așa să ne ajute Dumnezeu!”