KGB – un stat în stat

Recentele asasinate care au vizat personalități critice la adresa regimului Putin au dat naștere la o sumedenie de teorii conspiraționiste privind autorii din umbră ai crimelor respective. Printre posibilii vinovați figurează președintele Vladimir Putin, oligarhii ruși din străinătate sau chiar serviciile secrete italiene. Una dintre vocile care susține implicarea KGB-ului în uciderea jurnalistei Annei Politkovskaya sau a ex-ofițerului KGB Aleksandr Litvinenko este Yevhgenia Albats, expert în serviciile secrete rusești. Opiniile ei au fost exprimate într-un interviu acordat revistei Foreign Policy.

Rep.: Care este situația actuală a serviciilor secrete rusești?

Yevgenia Albats: Reforma KGB-ului nu a avut loc niciodată cu adevărat. Organizația a fost împărțită în mai multe agenții la începutul anilor 1990, dar reformele au fost abandonate, în special după ce Vladimir Putin a devenit președinte. Capacitatea KGB-ului de a funcționa ca o organizație politică a fost restaurată. Și, spre deosebire de era sovietică, serviciile secrete dețin acum controlul total. Putin a fost locotenent-colonel în FSB (succesorul KGB) și toți principalii săi asociați și adjuncți din Kremlin sunt foști angajați KGB. Marile monopoluri rusești precum Gazprom sau cel de transport feroviar sunt controlate de foști agenți KGB. În total, aproximativ 6000 de foști sau actuali ofițeri de informații lucrează în sfera executivului și legislativului.

Rep.: Serviciile secrete beneficiază de nivele ridicate de finanțare din partea guvernului?

YA: Bugetul serviciilor secrete rusești a fost mărit de nenumărate ori, dar nu știm exact cât de mult. Tot ce știm este că acest buget e uriaș. Nu există o supraveghere publică sau parlamentară și nici un mod de a controla modul în care sunt cheltuite aceste sume enorme. Nu știm nici dacă operațiunile secrete desfășurate în interiorul sau exteriorul țării sunt acoperite de acest buget. Cealaltă caracteristică importantă a serviciilor secrete este că ele dau socoteală unui singur om: Vladimir Putin.

Rep.: Care sunt prioritățile actuale ale serviciilor secrete rusești?

YA: Greu de știut. Oricum, dat fiind faptul că organizațiile care au ca atribuții impunerea legii nu reușesc să facă țara sigură, putem spune fără teama de a greși că securitatea publică nu reprezintă o prioritate pentru serviciile secrete rusești. Acestea au fost foarte implicate în al doilea război din Cecenia. Știm acum că serviciile secrete rusești au fost amestecate în uciderea fostului președinte cecen, în Qatar. Ofițerii responsabili au fost deportați înapoi în Rusia la cererea președintelui Putin. Ei au fost întâmpinați la aeroport de ministrul apărării, care i-a primit cu covorul roșu și i-a tratat ca pe niște eroi.

Rep.: Ce informații există despre operațiunile serviciilor secrete în Europa și Statele Unite? Se știe ceva despre ele?

YA: Oficialii americani au fost destul de deschiși în privința faptului că ambasada Rusiei este la fel de împănată cu spioni ca în vremurile anterioare. Totuși, cred că este important de subliniat că în epoca sovietică spionii ruși lucrau mai mult sau mai puțin în interesul statului sovietic ca instituție. Acum, mulți dintre ei sunt implicați în diferite tipuri de afaceri. Uneori, ei arată mai mult ca afaceriști decât ca ofițeri de informații.

Rep.: În acest caz, este corect să spunem că unii oficiali din serviciile secrete nu se află sub controlul deplin al superiorilor lor?

YA. Absolut. S-ar putea ca ei să nu se afle sub controlul deplin nici măcar al persoanei superioare ierarhic. Acest lucru mă neliniștește cel mai mult. Cel puțin în perioada sovietică Stalin sau Molotov (ministrul afacerilor externe) erau cei care dădeau ordinul de comitere a asasinatelor externe. În timpul lui Leonid Brejnev se organizau întâlniri ale Biroului Politic iar șeful KGB a fost cel care a dat ordinul lichidării dizidentului bulgar Gheorghi Markov la Londra, în 1978. Măcar atunci exista o linie clară ierarhică. Astăzi, se poate spune cu siguranță că nu există o asemenea linie clară în actualele servicii secrete. Sunt scăpate se sub control, ceea ce este foarte periculos.

Rep.: Care este opinia dumneavoastră despre uciderea recentă a jurnalistei Anna Politkovskaya și a fostului ofițer de informații Aleksandr Litvinenko?

YA: Există mai multe teorii conspiraționiste care se vehiculează. Urăsc teoriile conspiraționiste. Prefer să am de-a face cu fapte. Aș fi fericită dacă aș afla că Anna Politkovskaya sau Aleksandr Litvinenko au fost uciși de niște lunatici, să zicem din Cecenia, dornici de răzbunare. Deasemenea, probabil că aș fi fericită dacă oligarhii ruși aflați în exil ar fi în spatele crimelor. Aș fi fericită pentru că ar fi cel mai bun lucru pentru securitatea și bunăstarea țării mele și pentru propria mea siguranță. Cu toate acestea, nu văd suficiente dovezi pentru a demonstra aceste două teorii. Din păcate, constat mai multe argumente în favoarea teoriei că asasinatele au fost opera agenților serviciilor secrete rusești. Singura chestiune pe care multe persoane o dezbat în Moscova este dacă uciderile au fost aprobate de Putin sau dacă n-a știut de ele. Dacă această teorie, despre care ne lipsesc date esențiale, se întâmplă să fie adevărată, aș spune că noi, aici, în Rusia, suntem terminați. Nimeni nu s-ar mai putea simți în siguranță în această țară sau în orice țară în care ești declarat inamic al autorităților.

Rep.: Ca persoană ce scrieți despre astfel de chestiuni în Rusia, vă simțiți în siguranță?

YA: Nu mă simt în siguranță, dar nu pot face nimic în această privință. Prefer să nu mă gândesc la asta. Sunt mamă, am un copil și o mulțime de lucruri de făcut.

Yevgenia Albats este profesor de științe politice la Universitatea de Stat din Moscova, gazda unui talk-show politic la Echo Moskvy Broadcasting și autorul cărții “Un stat în stat: KGB-ul și influența sa asupra Rusiei – Trecut, Prezent și Viitor (New York: Farrar Straus & Giroux, 1994).

La începutul anului 2000, înainte ca Putin să câștige primul mandat prezidențial, Yevgenia Albats a intuit profetic direcția în care se va îndrepta Rusia sub conducerea fostului ofițer KGB:

“Nu sunt îngrijorată dacă Putin va întreprinde sau nu reforme economice de piață. Sunt mai preocupată de modul său de abordare a democrației, drepturilor omului și libertăților personale. Mentalitatea în care au fost crescuți ofițerii KGB este cea a unui etatism extrem…, ei sunt cei care cred în conceptul imperialist rusesc. Acest gen de mentalitate a fost învățat și promovat în interiorul KGB. Se poate vedea clar că Putin este adeptul acestui gen de etatist extrem. Pentru el, ca și pentru mulți dintre cei care lucrează în KGB, statul este întotdeauna pe primul plan. Orice altceva – instituții democratice, libertăți personale, individul, drepturile omului – vine în urma statului. De aceea, mă tem că dacă acest concept al creării unui stat rus puternic necesită ca Putin să zdrobească instituțiile democratice, el nu va sta pe gânduri înainte de a trece la acțiune. Pe scurt, pentru Putin democrația în Rusia nu este un scop; instituțiile democratice reprezintă doar un mijloc. Dacă aceste mijloace sunt eficace, atunci le va folosi. Dacă uneori nu sunt folositoare, le va abandona. Cred că ne putem aștepta la niște ani de regim autoritar în Rusia și că etapa democrației haotice s-a încheiat. Sper ca noul regim să nu fie la fel de inuman ca cel din Uniunea Sovietică, dar nu mă aștept că Rusia să urmeze calea democrației de-acum încolo… Există o mulțime de exemple de autoritarism în America Latină. Să luăm de pildă Mexicul, care este esențialmente un sistem cu un singur partid, cu alegeri semi-democratice. Unii ar putea spune chiar că este vorba de alegeri măsluite, cu un stat mare și corupție uriașă. Ar putea fi un scenariu plauzibil. Cred că cele mai mari șanse sunt să vedem ceva de genul regimului Pinochet din Chile. Aici a fost vorba de un lider puternic, care n-a ezitat să-și lichideze oponenții, dar care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a deschide țara și a promova reforme economice. Chile este acum una din națiunile cu cea mai rapidă dezvoltare din America Latină. Și mai avem exemple ca Paraguay și Columbia…regimuri autoritare prinse în capcana crimei organizate. Nu există o competiție reală în alegeri. Democrația vine la fiecare patru ani doar pentru a face ca următorul președinte sau același președinte să pară legitim. Și mai există un decalaj uriaș între bogați și săraci.”

Traducerea și adaptarea Ioan BUTIURCÄ‚