SOJUST sesisează Avocatul Poporului

În legătură cu Ordonanța de Urgență nr. 131 adoptată de Guvernul României adoptată la 31 decembrie prin care se modifică Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având în vedere și evenimentele ulterioare adoptării acestui act normativ, SoJust ține să precizeze următoarele:

1. 8 Procedura de adoptare a actului normativ reprezentat de Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 încalcă regulile de transparență decizională specifice unui stat de drept și consacrate, pe plan legislativ intern, de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Principiile ce stau la baza transparenței decizionale impuneau Guvernului României și, în special inițiatorului acestui act normativ, respectiv Ministerul Justiției, să informeze, să consulte și să asigure prezența cetățenilor și a asociațiilor legal constituite în procesul de elaborare a actului normativ.

Situația este cu atât mai gravă cu cât inițiatorul actului normativ nu a respectat dispozițiile imperative prevăzute de art. 6 din Legea nr. 52/2003, ținând cont că nu a fost publicată pe site-ul propriu intenția Ministerului Justiției de a elabora actul normativ. Astfel că cetățenii, societatea civilă nu au putut consulta cu 30 de zile înainte proiectul de act normativ și, ca atare, a fost împiedicată participarea activă a cetățenilor și societății civile la procesul decizional.

SoJust reamintește că Ministerul Justiției nu este la prima abatere de acest gen, aceeași lipsă de transparență aplicând-o și în ce privește alte acte normative esențiale pentru bunul mers al justiției, cum ar fi, spre exemplu, adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 134/2005 privind Departamentul Național Anticorupție, lipsă de consultare a cetățenilor și a asociațiilor legal constituite care a dus, printre alte cauze, la reale dificultăți de adoptare în Parlament, fapt ce a dat apă la moară acelor forțe parlamentare care se opuneau întăririi luptei anticorupție.

2. 8 Potrivit articolului 2 din Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, actele adoptate de instituțiile Uniunii Europene devin obligatorii pentru România.

Din această perspectivă, constatăm că Ministerul Justiției și Guvernul României prin adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 131/2006, în special prin prevederea de la art. 16 alin. 1 lit. c unde se prevede accesul la sisteme informatice atunci când sunt indicii temeinice cu privire la infracțiuni în competența de soluționare a DIICOT, nu au respectat obligațiile de diligență cuprinse în Directivele 2002/58/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidentialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidentialității și comunicațiilor electronice) și 2006/24/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătura cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE.

Cu alte cuvinte, prevederea din Ordonanța de Urgență cu nr. 131/2006 trebuia să fie asociată cu implementarea în legislația României a celor două directive europene, cu atât mai mult cu cât Directiva 2006/24/CE prevede o obligație pentru toți operatorii de comunicații electronice pentru a păstra datele referitoare la traficul informațiilor (cu excepția expresă a conținutului informațiilor) pentru o perioadă de minim 6 luni și maxim 2 ani.

3. 8 Imprecizia sintagmei de acces la sisteme informatice nu este nici proporțională și nici previzibilă, încalcă limitele amestecului autorității publice în dreptul fundamental la o viață privată, prin aceea că sintagma este una generală, implicând și accesul la conținutul informațiilor electronice dar și accesul la date referitoare la traficul informațional, la date referitoare la utilizatorii acestui trafic informațional.

Accesul la date și informații, chiar și cele legate de simpla consultare a traficului informațional, poate aduce atingere vieții private a unor terți implicați în comunicarea informatică, având în vedere că procurorii pot avea acces la datele informatice ale acestora.

Pe de altă parte, lipsa unei definiții specifice în legislație a termenului “acces la sisteme informatice” poate naște confuzii la nivelul actorilor din domeniul justiției, încă nefamiliarizați complet cu aceste noi concepte juridico-tehnice.

Procedura instituită de Ordonanța de Urgență nr. 131/2006, ce nu prevede obligativitatea procurorului din structurile DIICOT pentru accesul la sisteme informatice de a obține o autorizație a unei instanțe independente și imparțiale, sintagmă prevăzută de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, dă posibilitatea reprezentanților puterii executive (procurorii DIICOT) de a încălca dreptul fundamental la o viață privată așa cum este el definit de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

SoJust consideră că pentru a crea un just echilibru între respectul de către autoritățile publice al dreptului cetățenilor la o viață privată și amestecul acestor autorități publice necesare securității naționale, siguranței publice, bunăstării economice a țării, apărării ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora actul normativ trebuie să instituie obligativitatea obținerii de către procuror a autorizației judecătorului inclusiv pentru accesul la sisteme informatice, tocmai pentru că singura autoritate publică independentă și imparțială este instanța.

4. 8 SoJust își exprimă dezamăgirea că Ministerul Justiției tinde a explica lipsa de previzibilitate și proporționalitate cu dreptul la viața privată a art. 16 alin. 1 lit. c din Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 printr-un comunicat de presă emis la 18 ianuarie 2007

(http://www.just.ro/comunicate.php?idc=345) care nu poate avea sub nici o formă forță juridică și, deci, nu poate fi aplicabil în raport cu Ordonanța de Urgență nr. 131/2006.

De fapt, acest comunicat este o dovadă că nu au fost cuantificate consecințele negative ale acestei prevederi la data elaborării și adoptării ale acesteia.

Suntem convinși că dacă Ministerul Justiției ar fi respectat principiile transparenției decizionale nu se ajungea la o asemenea situație.

5. 8 Pe data de 19 ianuarie 2007 Ministerul Justiției a lansat o invitație reprezentanților societății civile pe tema Ordonanței de Urgență nr. 131/2006 pentru data de 24 ianuarie 2007, orele 16,00.

SoJust atrage atenția că discuția nu poate viza doar dispozițiile discutabile din această ordonanță, ci în egală măsură dispozițiile din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, ce conține o prevedere asemănătoare (art. 16 lit. c) text copiat în întregime de Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 privind Direcția de Investigare a Infracționalității Criminalității Organizate.

În aceeași măsură, discuțiile trebuie să vizeze și dispozițiile insuficient de clare, cu posibile încălcări ale drepturilor omului, prevăzute în Legea nr. 161/2003, respectiv la articolele 34 și următoarele.

6. 8 SoJust a adresat un memoriu Avocatului Poporului, solicitând sesizarea directă a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile pe care le considerăm neonstituționale și neconforme Convenției Europene a Drepturilor Omului.