Între noi, “demonii”
Vă dați seama că nu m-a mirat prea tare că am apărut și eu pomenită în rechizitoriul dosarului GAZETA, ținând cont de vizibilitate (scuzați-mi, stimați cârcotași, “înfumurarea”, cum poate vi se va părea, fără să aveți habar cum sunt și cine sunt), de numele celor care au depus plângeri sau de rolul meu de cârmaci pe parte editorială, poate sunt pretențioasă și nu aș vrea să minimalizez rolul colegilor mei, în această perioadă.
Nu pot însă să stau cu brațele încrucișate și să accept, ca cele două “părți vătămate” să mă demonizeze în declarațiile lor pe care, la fel, le consider și eu “denigratoare, total neadevărate etc”, ca să uzez de unul dintre stereotipurile folosite de procurorii DIICOT în rechizitoriu.
Șeful Aeroportului. Subiect al anchetelor ZIARULUI. Cu toate că acum afirmă că a fost ținta unor anchete calomnioase, ținem să îi reamintim că acestea s-au bazat pe documente ale Autorității Aeronautice Civile, ale Consiliului Județean din două legislaturi, pe rapoarte ale Camerei de Conturi Mureș și ale altor instituții ale statului. În afară de informațiile furnizate din interiorul regiei. Faptul că a ieșit cu fața curată de fiecare dată, i-aș reaminti că are legătură cu anumite colaborări cu informațiile. Apoi, cu toate că acum afirmă că informațiile au fost calomnioase, nu avem înregistrat nici un drept la replică pe care să ni-l fi remis. Cu un singur document ne-a gratulat – un fax, ce vorbește despre eleganța sa, în care era inserat un mesaj destul de direct “alupigus”. Îmi cer scuze cititorilor care se simt fie lezați de includerea acestui cuvânt. Apoi, dacă țin bine minte, șeful Aeroportului a fost cel puțin sunat de fiecare dată când a apărut un material despre el – scuzați-mă că nu pot folosi mult mai politicosul dumnealui. Modul în care a dorit să ne răspundă ține de propria sa alegere. Informația cum că aș fi fost la el cu un contract de publicitate mi se pare jignitoare și mincinoasă. Consider că am dreptul să solicit probarea acestei afirmații.
Șeful Direcției Silvice. Pe care l-aș fi sunat și vizitat să plătească facturi fiscale. Îi precizez că nu am astfel de atribuții și poate că face o mare confuzie de competențe care le revin angajaților într-o societate editoare de presă. Pentru a se lumina, i-aș sugera să înceapă cu caseta redacțională. În aceste condiții consider și afirmația sa jignitoare și mincinoasă și îi voi solicita, de asemenea, să probeze cele afirmate. Iar ca o paranteză, după cum m-au informat colegii mei de la contabilitate și marketing, era un contract în derulare și restanțe din partea direcției la plată. Nu insist asupra controlului la care a fost supus, dar îi reamintesc că nu ne-a trimis nici el nici un drept la replică vizavi de articolele noastre și nici vreun material cu rezultatul controlului. În plus, ar fi fost cinstit să precizeze în ce condiții l-a cunoscut pe Aurelian Grama, “însoțit de cele două angajate”, și anume, absolut întâmplător, la una din acțiunile direcției – Expo Grădina Silvică. De asemenea, nu intenționez să mă pronunț asupra amalgamului de date cuprinse în a sa declarație.
Înțeleg că cei doi șefi mi-au reținut numele, eu fiind și semnatara unora din articolele ai căror subiecți au fost, dar pentru o informare credibilă ar fi fost cinstit să redea exact cum s-au derulat lucrurile. Bănuiesc că nu suferim de amnezie. Niciunul dintre noi trei.
Ligia VORO
